40,327 matches
-
unde totul se vede pînă departe și totuși, de la oarece distanță, nimic nu se deslușește prea bine. Unde locurile seamănă mult unele cu altele și unde, prin zmeuriște, se dau lupte de infanterie. În amintirea, spune dedicația cărții, scrisă ,în numele generației mele", rudelor nostre de sînge, veteranilor din războiul antifascist. Sînt de pus, aici, două întrebări. Întîi, ce înseamnă rude de sînge? Zare Popescu, istoric reușit fără loc, de fapt un ,specialist", cu toată pasiunea lui pentru liste, incapabil de formalizare
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
acel regnum puerile, foarte potrivit cu personajele lui Nedelciu, una din nemulțumirile copiilor, pînă se obișnuiesc, este că rudele nu ți le alegi. Ei, nu... A doua întrebare, așteptînd încă și mai puțin un răspuns, ar putea să privească intrarea unei generații care s-a născut la cîțiva ani după ce se făcuse ,pace" în neamul celor care și-au trăit tinerețea prin '30 și ceva. Se credeau ei, urmașii acelora întru pătimire, veteranii, chiar tineri, oricît ar părea de ciudat, ai vreunui
Toate numele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11559_a_12884]
-
obrajii multora dintre cei care se vor încumeta să deschidă cartea. Tinerii prozatori și poeții fracturiști, la care s-a repezit multă lume acuzîndu-i de-a dreptul de pornografie - un pretext convenabil pentru a înfiera și respinge la grămadă întreaga generație de tineri scriitori -, fac acum, pe lîngă aceste sonete, figură de naivi puberi. Doar diferența de ton - grav la cei tineri, jocular la Emil Brumaru - le mai salvează impresia de impotență fantezistă și stilistică pe care o resimți prin comparația
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
stare să înghit hrana/ și rană din fața mea se face rana." (O, nu mă înjurați de mama!). Mihail Gălățanu are, pe lângă capacitatea de a șoca lingvistic, darul de a ne surprinde imagistic. Prima îndemânare e comună ,nouăzeciștilor" și ,milenariștilor", ambele generații introducând și reintroducând în poezie cuvinte tabú, puse pe hârtie cu ostentativă plăcere. Derapaje observăm și în acest volum, fie că e vorba de strămoșii care ,fac poștă" viața autorului-actant, fie că asistăm la expulzarea fătului într-o manieră inedită
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
uriașa decepție ce a survenit entuziasmului inițial. Dat fiind că scriitorul avea, la data instalării comunismului, douăzeci și ceva de ani, poate că nu este o exagerare biografistă să spunem că, făcând în subsidiar un proces de conștiință al propriei generații, el se suprapune destul de bine, și ,la vedere", pe modelul său preferat de personaj. Identificarea cu acesta, cu dezamăgirile și înfrângerile lui, e ușor de realizat - și de constatat: ,Minciuna mi se pare acum un ocol prea mare. Minți ușor
Un meci de old boys by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11560_a_12885]
-
ŤSă nu-ți faci prăvălie cu scarăť. Tot în anul 1957 sper să termin romanul ŤCalea negustorilorť, continuare la ŤGroapať."; Petru Dumitriu: ,Aș vrea să izbutesc a scrie în anii următori o colecție de ŤBiografii contemporaneť care să reprezinte pentru generația care are acum între treizeci și cincizeci sau cincizeci și ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 și 1950. Această generație are o istorie care trebuie scrisă."; Eugen Jebeleanu: Voi lucra în
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
anii următori o colecție de ŤBiografii contemporaneť care să reprezinte pentru generația care are acum între treizeci și cincizeci sau cincizeci și ceva de ani ceea ce reprezintă ŤCronică de familieť pentru clasa dominantă din România dintre 1860 și 1950. Această generație are o istorie care trebuie scrisă."; Eugen Jebeleanu: Voi lucra în 1957 un poem închinat Marii Revoluții Socialiste din Octombrie cu prilejul celei de-a 40-a aniversări. Un altul care e inspirat din cele văzute în Japonia și care
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
Azi când poporul nostru în frunte cu clasa muncitoare, sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, construiește socialismul, sărbătorirea centenarului nașterii lui Eminescu coincide cu desfășurarea unei munci vaste pentru proiectarea luminii adevărului asupra întregului nostru patrimoniu cultural, asupra moștenirii lăsate de generațiile luptătorilor pentru libertate, reflectate în atâtea opere de artă valoroase către care regimul de exploatare burghezo-moșieresc a îndreptat lentilele lui deformatoare."; În opera sa răsună suferințele maselor, dragostea de patrie, dragostea de munții și câmpiile, fluviile și pădurile țării noastre
Literatură scrisă la comandă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11523_a_12848]
-
unei opere ce nu s-a încheiat încă, și care stau, în strădania artei și conștiinței lor, pe același raft înalt cu cei mai buni colegi ai lor șaptezeciști, optzeciști ș.a.m.d. Cei mai buni, veniți din adâncul tuturor generațiilor, aparțin împreună, după umila mea părere și ferma mea credință, direct literaturii române, în întregimea ei nepărtinitoare. l Dar să intrăm puțin în detaliile semnificative ale demonstrației pe care o face tânărul critic Bogdan Crețu, luând în finalul cronicii sale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
comentând apoi pe larg și cu sensibilitate o situație dramatică, punând și concluzii semnificative la judecata de valoare pe care o face atent și cucerit. Iată mărturisirea peste care nu se poate trece ușor (din Netrăitele): "Fac parte dintr-o generație care a îmbătrânit,/ dar nu s-a maturizat niciodată. Că am supraviețuit este, la urma urmei, un miracol, chiar dacă distruși/ sufletește până la alienare și handicap. Copii obosiți,/ captivi între iluzie și dezolare, incapabili să uite/ dezastrele semnate apăsat de alții
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
acum comentariul criticului, balansând între înțelegere și neputința de a înțelege totuși până la capăt o realitate, o stare a lucrurilor pline de amărăciune care s-au petrecut aici nu demult, afectând grav și ștergând meritele rezistenței în restriște, ale unei generații de părinți care s-au zbătut în fel și chip pentru laptele și pentru cărțile copiilor lor. Este, să recunoaștem, spune criticul, un soi de testament al unei generații care, în ciuda nu puținelor privilegii, plătite, e drept, din greu, s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
demult, afectând grav și ștergând meritele rezistenței în restriște, ale unei generații de părinți care s-au zbătut în fel și chip pentru laptele și pentru cărțile copiilor lor. Este, să recunoaștem, spune criticul, un soi de testament al unei generații care, în ciuda nu puținelor privilegii, plătite, e drept, din greu, s-a simțit mereu tâlhărită de șansă. în cele din urmă, și Netrăitele reprezintă tot o carte a eșecurilor, ca și Refluxul sensurilor, volumul recent al Anei Blandiana, consemnând, la
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
s-a simțit mereu tâlhărită de șansă. în cele din urmă, și Netrăitele reprezintă tot o carte a eșecurilor, ca și Refluxul sensurilor, volumul recent al Anei Blandiana, consemnând, la un înalt nivel artistic, revanșa pe care bătrâna, de acum, generație și-o ia asupra urmașilor infideli, demonstrând că resurse încă mai există și că, deși marginalizați acum, șaizeciștii fac parte din literatura vie, netrăită, neîntreruptă încă a actualității". l Frumos, n-am ce spune, dar această concluzie a criticului tânăr
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
propage la infinit în viitorul nu prea îndepărtat și fatalmente fără șaizeciști, fantoma fără conținut a pretinselor lor privilegii. Cât despre marginalizarea la care ar fi ei supuși, nu e greu să înțelegi că astăzi suntem marginalizați cu toții, indiferent de generație. Tinerii își pot permite să se iluzioneze o vreme că rămân, cu entuziasmul și orgoliul lor infinit, să se creadă în afara pericolului marginalizării. Dar toți suntem atinși de flagelul crizei, că ne aflăm nu în terenul aglomerat al creatorilor de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
poeziei, ci să scriem poezie, să fie scrisă ca să fie și găsită la o adică, de puținii ei cititori din orice timp. l în fine, câteva rânduri, cu drag, în beneficiul lui Bogdan Crețu. Ce ar fi de spus despre (generația) care a îmbătrânit, dar nu s-a maturizat niciodată? A te maturiza, după simpla mea părere, înseamnă a te supune iremediabil unor constrângeri din afară, a ceda, prin renunțare, la a protesta continuu prin energiile copilului și tânărului ce-ți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11552_a_12877]
-
de tradiție (acest gen de scriere a mai existat, antebelic; așa cum a existat și scrierea legată a prepoziției compuse dela), poate și prin comparația cu alte limbi romanice (it. nessuno, sp. ninguno) - dar modificînd o obișnuință de scriere a multor generații care vor fi destul de șocate de aspectul grafic al reunirii. În fond, scrierea compuselor e mai mult decît orice alt capitol ortografic o convenție: care poate fi încărcată de conotații suplimentare prin tradiția culturală; de pildă, dacă scrierea legată e
Noutăți normative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11586_a_12911]
-
a contrariilor Dumitru Ivan s-a născut în anul 1938, la Timișoara. Își începe studiile artistice la Cluj, cu Petru Feher, și le continuă la București cu Petre Dumitrescu și Florin Mitroi. Biologic, dar și ca opțiune estetică, el aparține generației lui Horia Bernea, așa cum se prefigura ea în deceniile șapte-opt ale secolului trecut. Analizată ca experiență individuală strictă, așa cum și este, în esență, orice exprimare artistică, pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența
Despre percepția feminității by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11548_a_12873]
-
uiți de tine ca de un cuvânt. Și aceasta pentru că fluviul (sau modestul râu), deși ,vede totul, amintiri nu are". Lucrul este de înțeles, de vreme ce însăși identitatea acvatică este secvențială, mereu alta; Grigore Alexandrescu, prin 1844, cânta ale valurilor mândre generații spumegate. Dar ce vrea să spună Blaga afirmând că, în somn, uiți de tine ca de-un cuvânt : e identitatea omului doar flatus voci, este el aidoma unui cuvânt rostit și uitat? Poetul pare a dori să-și ,hipnotizeze" cititorul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
amurg de zi și de viață, simțim un decalaj între percepția cronologică interioară și adevărul temporal al lumii înconjurătoare. Poetul are impulsul de a-și ascunde nu numai chipul, dar și numele - pentru a-și voala identitatea față cu noile generații, printre care cei de vârsta sa se simt străini: ne găsim oameni de altădată, / străini printre cei de azi, umbre în ceață. Totuși, autorul continuă să caute un răspuns la grava întrebare: ce îmbătrânește în noi?, rostită încă din primul
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
departe de actualitate politică. România are nevoie de un partid social-democrat autentic. Până în 2000 a existat un asemenea partid cu rădăcini adânci în tradiția românească, condus de Sergiu Cunescu, și anume Partidul Social Democrat Român. Acesta a preluat ștafeta de la generația lui Titel Petrescu, care s-a opus bolșevizării țării, de la social-democrații torturați și asasinați în lagărele comuniste (de pildă Flueraș). Dacă PSD vrea cu adevărat să fie un partid social-democrat, apoi el trebuie prin fruntașii săi, mai ales Geoană și
Trecut-au cincisprezece ani by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11574_a_12899]
-
distanță în timp pentru a vedea lucrurile exact, pentru ca asperitățile să se atenueze, animozitățile să dispară, resentimentele să se estompeze. Nu vreau să repet ceea ce se vede în presa noastră, cu diverse cazuri cvasi-similare sau identice. Este nevoie de o generație pentru a putea evalua exact unele situații. În al treilea rând, cum să vă spun, pușcăria eroizează foarte mult. Au fost și fenomene eroice în pușcărie, dar au fost și fenomene neeroice. Au fost tot felul de cazuri: au fost
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
din Bibliografia ideii de literatură, ei bine, în momentul de față lucrez la volumul V; aceste cinci volume, plus Hermeneutica ideii de literatură, formează prima enciclopedie literară românească. Imperfectă, cu anumite lacune, corectabile. Totuși este prima. Un început de la care generația următoare, sau cine se va interesa de astfel de probleme, să poată să continue. Eu nu sunt de acord că o critică literară românească trebuie să fie numaidecât sucursala arondismentului 6 al Parisului, a lui Roland Barthes sau așa mai
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
ceva, acolo, nu, sunteți de unul singur mereu. A.M.: Da, într-adevăr. E o observație foarte exactă și, aș putea spune că este cel mai mare compliment pe care mi-l faceți. De ce? Există în primul rând un decalaj de generație. Să nu uităm că eu aparțin unei alte generații. Când am intrat în închisoare aveam deja 28 de ani, eram format, înțelegeți?! Când am revenit în actualitate am întâlnit o generație formată sub Ceaușescu, cu alde Ivașcu, cu alte interese
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
Da, într-adevăr. E o observație foarte exactă și, aș putea spune că este cel mai mare compliment pe care mi-l faceți. De ce? Există în primul rând un decalaj de generație. Să nu uităm că eu aparțin unei alte generații. Când am intrat în închisoare aveam deja 28 de ani, eram format, înțelegeți?! Când am revenit în actualitate am întâlnit o generație formată sub Ceaușescu, cu alde Ivașcu, cu alte interese, cu alte orientări. ăsta ar fi un motiv. Al
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]
-
faceți. De ce? Există în primul rând un decalaj de generație. Să nu uităm că eu aparțin unei alte generații. Când am intrat în închisoare aveam deja 28 de ani, eram format, înțelegeți?! Când am revenit în actualitate am întâlnit o generație formată sub Ceaușescu, cu alde Ivașcu, cu alte interese, cu alte orientări. ăsta ar fi un motiv. Al doilea motiv este orientarea de care v-am spus. Critica literară era hiperliterarizată, eu veneam cu ideologia mea, pe care n-o
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat, nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11522_a_12847]