3,097 matches
-
contractual. Începând cu mijlocul secolului al XIII-lea situația se schimbă, nobilii și seniorii unindu-se pentru a revendica în comun, și ei, Carte de libertăți. Nimic nu este mai semnificativ pentru dispariția regimului feudal, decât aceste mișcări care se generalizează în perioada primei jumătăți a secolului al XIV-lea, luând uneori amploarea unor veritabile mișcări revendicative. Începută în Italia secolului la XIII-lea, mișcarea de extindere a guvernării orașelor se va accentua. Când orașele sau stările unei țări se simțeau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
franci pe Câmpul lui Marte, Adunarea Înțelepților (Witena-Gemot) în Anglia, vechile arengo (contio) din Veneția sau Tings ale popoarelor nordice, toate sunt repere în susținerea tradiției 83. Elementul esențial al raporturilor feudale l-a constituit vasalitatea. Practica înfeudării și subînfeudării, generalizată din secolul al XI-lea, a avut ca rezultat constituirea unui sistem de relații în forma unei piramide vasalice. În contractul de vasalitate 84 obligațiile corelative s-au concretizat, la nivelul vasalului și în sens pozitiv, în sfat și ajutor
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
în virtutea principiului "ceea ce privește pe toți, de toți să fie aprobat". Noul tip de Adunare a stărilor, ale cărei structuri se definitivează la începutul secolului al XVIII-lea, este cunoscut sub denumirea Sfat de obște 622. Aceasta tinde să se generalizeze, chiar dacă sunt utilizate și alte forme Soborul de obște, Soborul țării, Adunare obștească. Sfatul de obște și Soborul de obște au sensul unor adunări mai cuprinzătoare în sensul reprezentării. Soborul indică, originar, adunarea reprezentanților Bisericii, apoi Soborul țării sau Soborul
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
se ascunde un personaj complex și contradictoriu. Caracterul, întâlnirile și experiențele sale, mai mult sau mai putin miraculoase, capacitatea de a crea situații originale, intensitatea pasiunilor pe care le inspiră sunt numeroase semne distinctive care o fac inconfundabila. Gérard Bauer generalizează în felul următor centrele în jurul cărora gravitează interesele Parizienei: "La femme de Paris, comme l'enfant païen, devrait être placée sous l'invocation de quatre divinités: la puissance, l'amour, la fortune, la nécessité. Elle passe en effet să vie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
la plupart en villageoises ou en marquises, et leș hommes, presque tous d'âge mûr, en costumes de roulier, de débardeur ou de matelot" [Flaubert, L'Éducation sentimentale, p.146]. Similitudinea v i c i i l o r se generalizează. Alain Corbin [1978] menționează că la sfârșit de secol sexualitatea duce la confuzia modelelor. Soția burgheza se erotizează, pe când numeroase prostituate încep să semene cu niște femei respectabile: "La marquise Obardi est le type de ces drôlesses élégantes. Mûre et
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
doua categorie fac parte aristocratele, cum ar fi Clăire Fromont, iar din prima burghezele de tipul lui Sidonie Risler, ambele din românul lui Alphonse Daudet Fromont jeune et Risler aîné. În perioada în discuție, tendința a doua pare a se generaliză 402. Fenomenul modei se extinde asupra multor domenii, având același spirit de noutate și competivitate 403. Hipnoză estetică față de costum explică grijă și uneori sacrificiile Parizienei. Elementele vestimentare duc la căutarea de sine în mijlocul unei mulțimi eterogene. Femeia pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pentru sosirea luminii, a zilei; imaginile acestuia nu sunt calchieri ale reprezentărilor romantice, ci, de fiecare dată, fericite reelaborări. În cazul de față diferența fundamentală dintre viziunea celor doi constă în subiectul ce experimentează trezirea: unul preferând eul poetic, celălalt, generalizând, omul. Tributul acestei idei quasimodiene datorat Canturilor este confirmat și scos în evidență de adjectivul ignoto, pus în valoare prin modificarea topicii firești, prin hiperbat; în vreme ce scriitorul sicilian îi acordă acestuia greutate prin plasarea la început de vers, de exemplu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
produsă. Această afirmație este nu numai inedită, dar este împotriva tuturor ideilor pe care se bazează o economie rațională. Se cunosc cazuri cînd unele țări mai bogate aruncă recoltele în mare, dar nu știu dacă astfel de exemple pot fi generalizate. Totuși, autorul nostru crede că fără acest tip de operațiune nu există ieșire. Dacă luăm în considerare totalitatea bogăției productive aflate pe suprafața globului terestru, ne dăm seama că produsele acesteia nu au cum să fie utilizate în scopuri productive
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rațională pare evidentă pentru că sistemul economic nu este privit niciodată în general, ci redus la sisteme particulare: organisme sau întreprinderi. Activitatea economică este concepută, de obicei, ca un șir de operațiuni particulare , cu scop limitat. Știința economică se mulțumește să generalizeze situația izolată, particulară, își limitează obiectul de cercetare la operațiuni efectuate în vederea atingerii unui scop limitat: cel al lui homo oeconomicus. Or, jocul materiei vii nu poate fi limitat de nici un scop particular, iar acest fapt trebuie luat în considerare
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în caz de amenințări. Însă acest sistem a devenit prea complex și costisitor, apăsînd greu pe umerii întreprinderilor. Astfel, intervenția hipertrofiată a statului a fost intens contestată, în special după anii 1980, cînd îndoiala privind rolul statului dirijist s-a generalizat, apreciindu-se că intervenționismul statal creează tot atîtea anomalii cîte rezolvă. Astfel s-a produs în ultimii 30 de ani un proces intens de dereglementare, privatizare și liberalizare. Societatea contemporană generează tot mai multe probleme cu caracter global, a căror
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
sporite Parlamentului de la Strasbourg, inclusiv pentru adoptarea unei singure legi a bugetului pentru întreaga Uniune. Pe 27 noiembrie 2000, membrii acesteia au ajuns la un compromis privind armonizarea fiscalității veniturilor de capital, inclusiv plasamentele bancare, prevăzînd un schimb de informații generalizat între administrațiile financiare ale țărilor membre și discuții cu țări terțe, care să fie aliniate la legislația comunitară. E vorba în principal de Elveția, Luxemburg, Lichtenstein și Monaco, recunoscute ca paradisuri offshore europene, către care se îndreaptă capitalurile țărilor-membre ale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de înțelesuri para digmatice. După cum sugerează și numele lui (Angstrom), Rabbit trăiește o spaimă profundă în fața responsabilității (morale, personale și colective), refuzînd să devină individ social. Avem aici drama oricărui bărbat american, prizonier în lagărul identitar al imuabilei suburbii, ori, generalizînd puțin lucrurile, drama fiecărei ființe umane la trecerea dinspre "egoismul" autosuficient al ado lescenței către "altruismul" forțat al maturității. Argu mentul esențial al acestei ipoteze rămîne comportamentul dezorientat, aproape confuz, al lui Rabbit, pe parcursul volumului de început. Personajul nu posedă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
morale: sobrietate, ordine, economie, aplicare, liniște, castitate, umilință, reamintirea morții ca posibilitate. Influențat de Kant, I. Găvănescul reformulează, Într-o manieră proprie, legea morală supremă după care trebuie să se conducă ființa morală: „Lucrează astfel ca principiu al activității tale, generalizându-se să dea naștere fericirii universale.” Conștiința morală nu este numai activitate reflexivă ci și implicare, fiind Încă de la origini nu un „eu cred că ...”, ci un „eu pot”.Și, pot numai daca sunt liber. I. Găvănescul subliniază că omul
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
doi oameni pot veni din proprie inițiativă să-i prezinte conflictul; el însuși se poate interpune între cei gata să se omoare între ei. Rolul său este cu adevărat unul politic: reglarea raporturilor între persoane și grupuri aparținînd unui sistem generalizat de vendetă. Observînd însă mai bine comportamentele, etnologul își dă seama că, de fapt, "șeful cu pielea de leopard" nu are nici autoritate, nici putere. El nu este în măsură să judece, să tranșeze. Face presiuni asupra părților pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și a condus la anchetarea diferiților protagoniști? S-a demonstrat astfel că participanții care aveau cunoștințe detaliate și bine documentate despre afacerea Elf nu relativizau mai mult decât ceilalți; dimpotrivă, cei care aveau tendința de a ceda tendinței de asimilare generalizau asupra întregii clase politice proasta părere pe care o aveau despre Roland Dumas. Evident, faptul că erau consumatori regulați și intensă ai presei nu i-a determinat să distingă lucrurile. Cum poate fi explicat faptul că lectura profundă a jurnalelor
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
priori ostil. Concluzie Impactul scandalurilor asupra opiniei publice prin intermediul ziarelor determină apariția a cel puțin trei factori psihologici: efectul de asimilare, efectul de contrast și euristica disponibilității. Toate trei sunt responsabile pentru faptul că opinia publică are tendința de a generaliza plecând de la câteva cazuri particulare și consumul regulat de presă, fie ea și „calificată”, are tendința să întărească proasta părere pe care ne-o facem despre cei care ne guvernează. Pentru mai multe informații Bles, H., Schwarz, N. (1998) „Context
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
ca W.S. Jevons (Școala de la Cambridge), C. Menger (Școala de la Viena) și L. Walras (Școala de la Lausanne) acordă un loc central unei noi analize a raporturilor de schimb, întemeiată pe principiul utilității marginale. Utilizarea acestui instrument de analiză este generalizată pentru toate problemele economice, astfel încît neoclasicismul a căpătat și denumirea de marginalism. 2.4. ECONOMIA CA ȘTIINȚĂ A ALEGERILOR EFICACE Această concepție a rămas pînă azi prevalentă. Ea este bine ilustrată prin definiția dată de Lionel Robbins, după care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în ceea ce s-a numit "spirala inflaționistă a prețurilor și salariilor" sau cursa salarii-prețuri. Trebuie reținut faptul că o creștere a salariilor ce survine unui spor al productivității muncii nu este inflaționistă. Ea devine astfel doar dacă creșterea salariilor se generalizează în toate ramurile productive, atunci cînd sporul de productivitate este localizat într-una singură. 6) Inflația prin anticipări. Anticipările agenților asupra procesului inflaționist conduc la comportamente care nu fac decît să-l întrețină și chiar să-l amplifice. Incertitudinea este
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
demarajul (take off) se caracterizează printr-o creștere a ratelor de investiții, prin crearea unei industrii motrice și prin apariția unei politici economice; d) drumul către maturitatea tehnologică. Este o perioadă de progres tehnic și economic continuu. Munca salarială se generalizează; e) era consumului de masă. Asistăm la o explozie a consumului datorită producției de masă și creșterii nivelului de trai. Se instaurează "statul-providență", serviciile se dezvoltă și schimburile se internaționalizează. Dar schimbarea a devenit o dominantă a civilizației actuale, forma
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
a venitului obținut prin vînzarea de bunuri și servicii. Întregul venit este deci bine utilizat pentru solicitarea de bunuri și servicii; cererea globală este echivalentă cu oferta globală. În consecință, toate bunurile oferite în economie au un debușeu, o supraproducție generalizată fiind de neconceput. Pot exista doar dezechilibre sectoriale, între oferta și cererea de pe o anume piață particulară, dar autorul are încredere în ajustările de prețuri pentru restabilirea rapidă a echilibrului pe diferitele piețe. Vom reveni curînd asupra acestei probleme a
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
în cadrul producției discursive ceea ce înseamnă că în discurs trebuie căutate și găsite trăsăturile ce conferă identitate postmodernismului -, capitolul rezervat acestei chestiuni are o întindere considerabilă, este bine documentat, bibliografia consultată este de primă mână, constatare ce poate fi de altminteri generalizată la întregul demers. Se urmărește, în special, găsirea răspunsului la întrebarea dacă discursul filosofiei și cel al multor umanități poartă sau nu mărcile postmoderne, care ar trebui să fie, parțial, bineînțeles, cele ale societății postmoderne, caracterizată de rapiditate, de pluralitatea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de trecutul păgân, până la cea din secolul XIX), Habermas se oprește asupra "modernității estetice", și consemnând o serie de păreri din acest domeniu (inclusiv cea a lui Octavio Paz, care nota că "experimentăm sfârșitul ideii de artă modernă"), se întreabă, generalizând, dacă nu cumva "existența postavangardei semnifică faptul că avem de-a face cu o tranziție spre un fenomen mai larg numit postmodernitate?"111 De asemenea, distingând între modernitatea estetică și modernizarea socială, Habermas identifică în ambele manifestări ale modernității socială
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
reducționismul sunt doar două exemple). În acest sens, ei afirmă că "nu "mintea postmodernă" sau "postmodernismul" fac ceva, ci mai degrabă anumiți teoreticieni care utilizează discursul, iar teoreticieni diferiți îl utilizează în moduri semnificativ diferite, făcând ilicite încercările de a generaliza excesiv sau de a esențializa discursul postmodern"193. În sens foarte strict, susțin cei doi critici, nu putem vorbi nici de o teorie postmodernă, ci de o diversitate de teorii postmoderne (uneori incompatibile între ele), astfel încât cele două reacții extreme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fundamentală a postmodernismului, care nu pulverizează trecutul, ci îl revizitează într-o manieră deloc inocentă, instituind un joc metalingvistic sofisticat și lipsit de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau pot ghida cunoașterea către un viitor în care ele se vor îndeplini. 11. Imanența. Hassan finalizează lista caracteristicilor postmodernismului cu un concept din al cărui înțeles exclude partea religioasă; pentru el, imanența desemnează "capacitatea minții umane de a se generaliza pe sine însăși prin intermediul simbolurilor"225. Această tendință poate fi descrisă prin termeni ca diseminare, proiectare, comunicare, difuzare, care surprind modalitățile de extensie a simțurilor noastre, în termenii lui McLuhan, sau intervențiile sporite ale omului în mediul înconjurător, care, prin intermediul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]