1,382 matches
-
a inspirat din lucrarea lui Charles Lyell "Geological Evidences of the Antiquity of Man", apărută în 1863 (și e posibil să fi fost influențată și de opera anterioară a lui Lyell, "Principles Of Geology", publicată între 1830-33). La acea vreme, geologii abandonaseră interpretarea literară a Bibliei legat de formarea Pământului și era general acceptată ideea că sfârșitul ultimei glaciațiuni a marcat apariția omenirii, dar Lyell a descoperit noi dovezi care trimiteau originea oamenilor mult mai departe în timp. Cartea lui Lyell
O călătorie spre centrul Pământului () [Corola-website/Science/303612_a_304941]
-
și depinde de apele Atlanticului pentru a-i furniza deficitul de apă pierdută prin evaporare. Din acest motiv ea este și mult mai sărată decât Oceanul Atlantic. Primele dovezi solide asupra secării Mării Mediterane, au apărut în vara anului 1970, când geologii de la bordul navei de foraje "Glomar Challenger", au scos la iveală mostre conținând roci arroyo, silicate roșii și verzi, ghipsuri, anhidrite și alte minerale care în mod normal se formează în urma evaporării apei sărate. O altă mostră conținea un material
Criza messiniană () [Corola-website/Science/303744_a_305073]
-
(n. 12 ianuarie 1857, Craiova - d. 16 august 1931, Sinaia) a fost un paleontolog și geolog român, profesor de paleontologie la Universitatea din București, membru corespondent al Academiei Române. A absolvit liceul din Craiova (1875) și a studiat la Paris, unde a obținut licența în științe naturale (1879). Din 1881 a fost profesor de științe naturale la
Sabba Ștefănescu () [Corola-website/Science/304006_a_305335]
-
a mers la vânătoare și obosit, a adormit la umbra Sfinxului. Dormind, a visat că Sfinxul i-a vorbit și i-a cerut să-l dezgroape de sub nisipuri, ceea ce regele Thutmose a făcut și a și restaurat această construcție. Un geolog, dr.Robert Schoch a analizat formele de eroziune ale Sfinxului și a ajuns la . În baza posibilității climatologilor de a calcula exact perioadele ploioase din trecut s-a ajuns la noi concluzii privind datarea Sfinxului. Se pare că roca ce
Marele Sfinx de la Giza () [Corola-website/Science/304011_a_305340]
-
alte cataracte. Ceea ce impresionează pe vizitatori este și ceața de apă văzută de la o distanță de mai mulți kilometri, care crește împreună cu vuietul apelor pe măsură ce ne apropiem. O parte din fenomenele din regiunea cascadei sunt și azi o enigmă pentru geologi. Cataracta este orientată pe direcția nord-vest spre sud-est, pe fundul ei existând roci sedimentare cu durități diverse. Fluviul e navigabil pe o lungime de 120 km, fiind folosit de turiști și sportivi cu ambarcațiuni sportive. Un conflict s-a iscat
Cascada Victoria () [Corola-website/Science/304087_a_305416]
-
înălțare a Platoului Colorado, acestea determinând o expunere pe verticală a unei secvențe de circa 2 miliarde de ani din istoria Geologică a Pământului. În timp ce procesele și momentele geologice ale formării Marelui Canion sunt inca subiecte larg dezbătute în lumea geologilor, dovezi recente ar indică faptul că Fluviul Colorado își avea cursul creat prin canion de acum cel putin 17 milioane de ani. De atunci Fluviul Colorado a continuat să erodeze și să formeze canionul așa cum arată el astăzi[6]. Cu
Grand Canyon () [Corola-website/Science/304194_a_305523]
-
contigue ale SUA. De-a lungul celebrei coaste stâncoase a Maine-ului se află faruri, plaje, sate pescărești și sute de insule, inclusiv Isles of Shoals, aproape de granița cu New Hampshire. Sunt multe stânci abrupte și ascuțite și multe golfuri. Geologii au descris tipul de peisaj din Mâine, caracterizat de dealuri împădurite care ajung până la mare, drept "coasta înecata," în care nivelul mării în creștere a invadat foste forme de relief de pe uscat, dând naștere la golfuri din vai și insule
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
est și atinge adâncimi de . Adâncimea mare și marginile abrupte permit navigarea vaselor mari de-a lungul întregii lungimi a strâmtorii. Bubble Rock este o stâncă mare aflată la marginea Muntelui Bubble din Parcul National Acadia. Analizând tipul de granit, geologii au descoperit că ghețarul a adus Bubble Rock din orașul Lucerne aflat la depărtare. Parcul National Acadia este singurul parc național din New England. Printre zonele protejate aflate sub gestiunea Național Park Service se numără: Comitatele din statul federal Mâine
Maine () [Corola-website/Science/303875_a_305204]
-
construit cu cel puțin 1000 de ani înaintea druizilor, în anul 2950 î.Hr, ajungând la forma pe care o cunoaștem azi în anul 1600 î.Hr.Cercetările din 2008 indică perioada construcției ca fiind 2400-2200 î.e.n. La 18 decembrie 2011, geologi de la Universitatea din Leicester și Muzeul Național din Țara Galilor au anunțat descoperirea sursei exacte a rocii folosite pentru construcția complexului. Cercetătorii au identificat sursa situată la 70 de metri, în Craig-y-Rhos Felin lângă Pont Saeson în nordul Pembrokeshire (situat la
Stonehenge () [Corola-website/Science/298035_a_299364]
-
(cunoscut și ca Karl Maksimovici Baer, în n. 17 februarie 1792 - d. 26 noiembrie 1876) a fost un biolog, geolog, meteorolog, geograf și naturalist german, fondatorul embriologiei. A fost membru al Academiei Ruse de Științe, cofondator al Societății Geografice Ruse și primul președinte al Societății Entomologice Ruse. S-a născut la Rakke, o localitate situată în Regiunea Lääne-Viru din Estonia
Karl Ernst von Baer () [Corola-website/Science/312665_a_313994]
-
leul și hiena peșterilor ca și de reni. Sau găsit și urme ale culturii neolitice, din epoca bronzului și fierului. Peștera a fost descoperită în septembrie 1887 de muncitorul de pădure Franz Kersting. Deschiderea peșterii pentru vizitare a fost hotărârea geologului Emil Carthaus care a cercetat peștera. Numărul anual al vizitatorilor atinge cifra de 100 000 de persoane, în apropiere este un muzeu mic de speologie, In anul 1920 peștera va iluminată electric iar fosta fabrică de gaz a fost transformată
Peștera Bilstein () [Corola-website/Science/312020_a_313349]
-
de ministru (din iulie 2007). Dorin Marius Marian s-a născut la data de 29 martie 1961, în orașul Gherla (județul Cluj). A urmat studii la Facultatea de Geografie-Geologie din cadrul Universității "Babeș - Bolyai" din Cluj Napoca (1981-1986), obținând diploma de inginer geolog. A studiat apoi la Jackson State University din Minnesota (SUA), obținând diploma de Master în Științe Politice (1993-1995) și la Colegiul Național de Apărare din București (1997). După absolvirea facultății, a lucrat ca geolog la Schela de Foraj Zădăreni (1986-1992
Dorin Marian () [Corola-website/Science/311532_a_312861]
-
Cluj Napoca (1981-1986), obținând diploma de inginer geolog. A studiat apoi la Jackson State University din Minnesota (SUA), obținând diploma de Master în Științe Politice (1993-1995) și la Colegiul Național de Apărare din București (1997). După absolvirea facultății, a lucrat ca geolog la Schela de Foraj Zădăreni (1986-1992) și ca supervizor geolog la Petrom R.A.- însărcinat cu prospecțiunile geologice pentru petrol și gaze în zona de vest a României (în județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare) (1992-1993). De asemenea, a fost pentru timp
Dorin Marian () [Corola-website/Science/311532_a_312861]
-
la Jackson State University din Minnesota (SUA), obținând diploma de Master în Științe Politice (1993-1995) și la Colegiul Național de Apărare din București (1997). După absolvirea facultății, a lucrat ca geolog la Schela de Foraj Zădăreni (1986-1992) și ca supervizor geolog la Petrom R.A.- însărcinat cu prospecțiunile geologice pentru petrol și gaze în zona de vest a României (în județele Timiș, Arad, Bihor, Satu Mare) (1992-1993). De asemenea, a fost pentru timp de un an (1992-1993) membru în Consiliul Județean Timiș, fiind
Dorin Marian () [Corola-website/Science/311532_a_312861]
-
Băncilă și o fiică, Ileana Băncilă, aceasta ocupându-se imediat după 1989 de reintrarea numeleui tatălui său în circuitul public. A plecat în eternitate la 10 iunie 1979 și este înmormântat în cimitirul mânăstirii Cernica. Fratele său Ion Băncilă (1901-2011), geolog, va fi primit membru al Academiei doar în 1991. Datele biografice despre și o caracterizare a preocupărilor sale în ca și în prefețele și tabelele cronologice întocmite de Ileana Băncilă și Dora Mezdrea la multele volume pe care le-au
Vasile Băncilă () [Corola-website/Science/311589_a_312918]
-
informații privind caracterul geologo-fizic al formațiunilor productive, se generalizează introducerea ciupitoarelor și carotierelor” elementul de noutate constituindu-l experimentarea în zona petrolifera a Morenilor, a carotajului electric inventat de frații Schlumberger, care permitea o mai bună investigație geofizica la sonda. Geologii Gavat și Socolescu introduc în câmpurile petrolifere românești prospecțiunile gravimetrice, urmete de prospecțiuni seismice efectuate în Prahova 1934 - 1935. Cu ajutorul acestor mijloace și metode în anul 1926 se descoperă noi zone și zăcăminte printre care amintim: Meoțianul de la Ceptura-Urlati, Moreni
Zăcământ () [Corola-website/Science/311620_a_312949]
-
Antarctica, dar în acei ani doar "Lindblad Explorer" (construit în Finlanda și navigând sub pavilion liberian) făcea regulat această rută. Astăzi situația stă cu totul altfel. Argentina a fost prezentă în Antarctica încă din 1902, cănd expediția suedeză Nordenskjöld, inclusiv geologul argentinian José María Sobral, a alimentat în Ushuaia și a petrecut iarnă pe peninsula. Turismul a început neoficial în anul 1933, cănd căpitanul Angel Rodríguez de pe vasul "Pampa" a invitat câțiva pasageri care se îndreptau spre Ushuaia să meargă mai
Ushuaia () [Corola-website/Science/311123_a_312452]
-
greșit cu locația Grădinii în sine). Cât despre așezarea în emisfera vestică, unii Sfinți ai Zilelor din Urmă presupun că separația continentelor nu s-a produs după Potop și că această abordare ar fi consistentă cu forma super-continentului Pangea. În timp ce geologii consideră că separația continentelor s-a produs în perioada Cretacică, unii sfinți ai zilelor din urmă și alți Creștini indică către relatarea Genezei care afirmă că Pământul nu era "divizat" în zilele lui Peleg. În notele de subsol din ""Perla
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
acel moment, și fiul acesteia Volodea (de la "Vladimir"). Acolo fratele mai mare al lui Peter, August, se număra încă printre cei vii. În numeroasele lui lucrări tipărite (în total peste 170), Pallas juca rolul unui călător, zoolog, botanist, paleontolog, mineralog, geolog, topograf, geograf, medic, etnolog, arheolog, filolog, ba chiar agricultor și tehnolog. În pofida multitudinilor de specialități cu care s-a confruntat, Pallas a fost în primul rând un enciclopedist, mai puțin savant. În domeniul botanicii, în afară de "Flora Rusiei", Pallas a mai
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
și „închiriată" de Loel Guiness „Campaniilor Oceanografice Franceze” pentru numai un franc pe an. Ca parteneri de drum, Cousteau i-a avut, în primul rând, pe soția sa, Simone, și pe fiul mai mic, Philippe, apoi numeroși oameni de știință: geologi, geofizicieni, biologi, zoologi, arheologi, ecologiști. Cu aceasta, timp de patru decenii, a explorat mările și oceanele lumii, din ghețurile Antarcticii și ale Nordului până în Marea Roșie, Marea Caraibelor și Marea Mediterană. La bordul lui "Calypso" s-au efectuat numeroase cercetări și mii
Jacques-Yves Cousteau () [Corola-website/Science/309133_a_310462]
-
este o fecioară martiră creștină. Hagiografiile indică originea sfintei din Nicomedia (azi Izmit, Turcia). Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Barbara este considerată drept patroana minerilor, geologilor, arhitecților, artileriștilor, prizonierilor etc. Sfânta este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe și de Biserica Catolică la data de 4 decembrie. Barbara a trăit în secolul al III-lea în Nicomedia. Datorită frumuseții ei neobișnuite ea a fost ferecată de tatăl ei
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
Criva. Ca o mângâiere pentru solul puțin productiv, se găsește aici un foarte bun cărbune de pământ, formând o legătură între Banat și Petroșani. Linia trece prin partea de nord-vest a satului îndreptându-se spre nord, spre Cerna Vârf. Unii geologi, printre care Murgoci, s-au pronunțat că în aproximativ 1000 m s-ar afla și țiței, aici fiind un “fund de mare” (această afirmație fiind însoțită de diferitele scoici de mare ce se găsesc în galeriile minelor). Venind dinspre Severin
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
sau "Jean de Charpentier" (n. 8 decembrie 1786, Freiburg - d. Saxonia 12 decembrie, 1855) a fost un geolog și glaciolog elvețian de origine germană. Charpentier a fost fiul inginerului miner renumit Johann Friedrich Wilhelm Toussaint von Charpentier (1738-1805) profesor de matematică la Universitatea din Freiberg, Saxonia. a studiat la Academia de mine din Freiburg, ulterior lucrează la o
Johann von Charpentier () [Corola-website/Science/309353_a_310682]
-
de călugărițe cu hramul Sfintei Cuvioase Paraschiva. La 1839 Lenk v. Trauenfels menționează în scrierile sale această peșteră cu superlative dar nu pătrunde în ea din cauza dificultăților întâlnite încă de la intrare. În 1954 un grup de speologi clujeni conduși de geologul Ernő Balogh reușesc o performanță de excepție pentru acea vreme. Explorează întreaga galerie activă de pește 1200 m. si inca 800 m. de galerii fosile. Dar lucrul extraordinar e realizarea unei hărți cu teodolitul de o precizie greu de egalat
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
administrarea primăriei Sălciua. Lipsa de pricepere a acestora a dus la degradarea treptată a amenajării, în final o viitura de proporții distrugând-o complet. În 2002, Clubul Polaris este afiliat Universității "1 Decembrie 1918" din Albă Iulia, sub coordonarea prof.univ.dr.geolog Nicolae Ludușan, care ia în custodie și Peșteră "Huda lui Papara". În colaborare cu asociația "ALBAMONT", în anul 2004 începe acțiunea de reamenajare pentru vizitare a peșterii, printr-un program cu finanațare europeană, amenajrea nefiind, deocamdată, finalizată. Fauna cavernicola este
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]