2,432 matches
-
multe femei, mai cu seamă tinere, un prestigiu al bărbatului matur, rece și îndrăzneț cu nepăsare. Ioanide avea un mod de a ameți pe unele femei prin excentricitatea lui volubilă, prin artifîțiile de idei și tensiunea lui spre o faptă glorioasă inedită, care-i procura succese neașteptate de el, în vreme ce nu le avea acolo unde le căuta. Dacă după o perorație arunca ochii duri asupra asistenței, fizionomia lui de faun fără vârstă, ca și turnată în bronz, din speța aceleia pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în canonica arhitecturii noastre sacre siluete de zgârie-nori, contururi bizare de stil decadent, cum cetățenii uimiți constată actualmente în cutare cartier al Capitalei, e de natură a atrage atenția forurilor noastre competente, inclusiv autorităților bisericești, asupra oportunității pervertirii unui trecut glorios în această materie. Pasajul fu aplaudat, însă nu așa călduros cum s-ar fi așteptat Pomponescu. Preoții bătrâni, sensibili la cuvântul "tradiție", fără o analiză mai adâncă a lui, fură mai satisfăcuți, preoții tineri, contaminați de Mișcare, visau, dimpotrivă, procesiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hașdeu și alții merg În sensul acestui model al spiritului. Eliade este „obsedat” de geneze și nu gândește decât În perspectiva totalității lumii. Iar la Începuturi se află simbolurile, arhetipurile, miturile. Sunt popoare care n-au avut un Ev mediu glorios, dar au o „protoistorie” bogată În care așteaptă să fie dezlegate marile simboluri. Eliade vrea să refacă unitatea spirituală a omului redându-i dimensiunea cosmică. Efortul lui este de a găsi o cale de acces spre plenitudinea omului, spre „centru
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
voință" (p. 114). Eu+Tu (Eu sunt OK, Tu ești nonOK) Aceasta este poziția "datului la o parte" (Berne, 2006, p. 114). Sunt, în general, acei oameni care își disprețuiesc partenerul (de viață). Ei se identifică cu ceea ce este grandios, glorios. Caută, cu prioritate, originalitatea, ieșitul în față sau revanșa. Persoana caracterizată prin această poziție fundamentală de viață este excesiv de sensibilă la critică, agresivă și lăudăroasă. Nu suportă să nu fie prețuită, să greșească sau să fie lipsită de apărare. Nu
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
o împinge înspre planul fantastic. CONCLUZII Caragiale este și va rămâne unul dintre acei scriitori a cărui menire este să stârnească neistovite comentarii, după unghiurile neașteptate de perspectivă pe care și le vor însuși generațiile succesive ulterioare. Aceasta este soarta glorioasă a scriitorului cu ,,mesaj’’, fie chiar cu ,,mesaj’’ indirect, așa cum a fost marele ironist, care n-a dăruit societății românești nimic altceva decât o oglindă perfidă, pentru chipurile ei nefardate. Posteritatea, față de asemenea scriitor, este o continuă replică, cu jocul
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
această solidaritate sfântă și prin precedentele Franței republicane, purtăm urările noastre dincolo de barierele pe care despotismul le ridică între națiuni: dreptul pe care îl dorim pentru noi, îl dorim pentru toți cei care suportă jugul tiraniilor; dorim ca armata noastră glorioasă să fie încă, dacă trebuie, armata libertății". Vedeți că mâna blândă a statului care dă și împarte va fi foarte ocupată sub guvernul Montagnarzilor. Credeți, poate, că la fel de ocupată va fi și mâna aspră, această mână care penetrează și scotocește
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
le facă să eșueze și le semnala calea de urmat pentru a le evita. Spre sfârșitul lui 1849, publicarea și succesul pamfletelor i-au furnizat lui Bastiat ocazia de a se angaja într-una dintre cele mai utile și mai glorioase lupte cu unul dintre șefii socialismului, domnul Proudhon. Se știe că domnul Proudhon reușise să popularizeze sofismul gratuității creditului și să facă din aceasta una dintre armele cele mai redutabile ale socialismului. În pamfletul său intitulat Capital și rentă, Bastiat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
relele care sunt justa și inevitabila pedeapsă pentru violarea însăși ordinii acestor legi, instituite pentru a face binele". Din nefericire, nu a avut timp să își încheie opera. Moartea a chemat la ea această existență atât de utilă și de glorioasă. Bastiat suferea de mult timp de o afecțiune a laringelui. Doar odihna completă, această odihnă meditativă și studioasă de care s-a bucurat timp de douăzeci de ani, ar fi putut să-i prelungească zilele. Bastiat nu ignora deloc acest
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
uluiți la această irepresibilă vitalitate, la spectacolul acestui potențial inepuizabil de utopie, care construiește de fiecare dată mai crâncen, alegând locul în inima ultimului eșec. Ediția Coridaleu, facsimilarea caietelor Eminescu, Institutul de orientalistică sub conducerea lui Mircea Eliade - toate, eșecuri glorioase -, iar acum, transformarea Sibiului în capitala culturală a României... "Am să le spun că în afara Parisului, nici o altă capitală nu a fost adevăratul centru de cultură al unei țări. Gîndiți-vă la englezi, la germani, la americani astăzi cu Princeton-ul lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
interioară a individului confruntat cu o sarcină culturală - pe care el și-o asumă și și-o impune printr-o justă scrutare a traiectoriilor culturii din care face parte -, atunci apar două tipuri distincte de ratare: una, care este totuși glorioasă și nu cea mai frecventă la noi, ține de însăși exacerbarea conștiinței destinului propriu. Ea apare sub forma urât constructivă a voinței de operă sau, în filozofie, a voinței de sistem. La nemți, cazul tipic este cel al lui Hartmann
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cel al lui Hartmann (vezi vorba lui Heidegger despre el, cu mersul din stație în stație, ca tramvaiul), iar la noi, cazul lui Blaga, cu monumentalitatea lui artificială (opera văzută ca "templu" al persoanei, construcție de dragul construcției). La această categorie - "glorioasă" - a neîmplinirii, destinul este gândit în prea mare măsură ca realizare de sine a eului, opera devenind o faptă cantitativ calculată în raport cu "împlinirea vieții". Trilogia valorilor de pildă, operă obosită, apare ca realizare exterioară, ca un fel de pariu cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
M-am întrebat ce s-a întîmplat cu omul acesta pentru al cărui nesaț de mărire pământul întreg părea prea mic. Am auzit că a sfârșit ca adjunct al lui Uricaru la Uniunea Scriitorilor. 30 iulie Zilele trecute mă sună glorioasă de la Paris Monica Lovinescu să-mi spună că tocmai făcuse o "salată de legume fierte": pusese pe foc, timp de două minute, dovlecei cu castraveți. Mi s-a părut că sânt destul de asemănători", mi-a explicat ingenuu. Și i-ați
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
însăși, și e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au cunoscut răul, au cugetat și la remedii contra lui. Serbarea la mormântul lui Ștefan cel Mare, deși pornită mai mult dintr-un sentiment de pietate cătră trecutul nostru pe cât glorios, pe atâta nefericit, totuși cu vremea ideea a început a prinde un interes mai bogat decum puteam presupune din început. S-a născut conștiința că o întrunire a studenților români din toate părțile ar putea să constituie și altceva decât
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
se deschide influențelor străine. În aceste turburări trece vremea, până la suirea pe tron a lui Ștefan cel Mare, uzurpator și el, dar mai norocit decât ceilalți. De la 1459 - 1504 se văd din nou efectele stabilității. A fost domnia cea mai glorioasă a Moldovei. El nimicește influințele de dinafară cu sabia și cu isteția. Și cu toate aceste se știe din relațiile medicului venețian că, cu toată gloria și lunga sa domnie, Ștefan a trebuit să asigure prin călău urmarea fiului său
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mircea. Dan 1 e renumit prin războaiele sale, purtate precum se vede de frate - său Mircea. Mircea I se suie pe tron la 1383 și domnește până la 1418, adica 35 de ani. Iată și aici efectele stabilității: domnia cea mai glorioasă și întinderea teritoriului cea mai mare. Mircea e voievod al Ungro-Vlahiei, ban de Severin, duce de Făgăraș și Amlaș, stăpânitor amânduror țărmilor Dunării până la Marea Neagră, domn al cetății Durostor și al țărilor tartarice. {EminescuOpIX 169} De la moartea sa începe discordia
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Mitropolitul îndreptîndu-se către M. S. Împăratul rosti în limba română următoarea întîmpinare: Maiestate! Fericita sosire a Maiestăței Voastre Imperiale lângă hotarăle României, a acestei țări ortodoxe, a căria biserică de secole s-a bucurat de protecțiunea binevoitoare a auguștilor suverani, glorioșii voștri strămoși, ortodoxii monarhi ai puternicei împărății a Rusiei, ne procură, și nouă astăzi fericita ocaziune de a supune Maiestăței Voastre, omagiile noastre și respectuoasele felicitări de bună venire, atât din partea clerului bisericei române, cât și din partea reprezentanților autorităților laice
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
omagiile noastre și respectuoasele felicitări de bună venire, atât din partea clerului bisericei române, cât și din partea reprezentanților autorităților laice ce împreună suntem veniți înaintea Maiestăței Voastre pentru acest sfârșit. suntem pe deplin convinși, Maiestate, că aceleași binevoitoare dispozițiuni moștenite de la glorioșii voștri strămoși pentru România și biserica ei animă și pe Maiestatea Voastră, Imperială și vă vor anima în totdeauna pentru gloria bisericei lui Dumnezeu în genere și a Maiestăței Voastre în parte. Țarul avea în dreapta pe moștenitorul tronului, în stânga pe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în care a trăit a dus o viață fără prejudecăți, care în înțelesul de astăzi al diferitor fapte comportamentale pot părea reprobabile. Iată cum ni-l descrie profesorul Nicolae Baban pe inegalabilul domnitor! Ștefan cel Mare - idol al românilor Despre gloriosul domnitor moldovean, regele Carol I spunea: „Nu veți mai da unu’ ca acesta chiar dacă mai trăiți un milion de ani”1 (1extras din cotidianul „Ziua literară”, nr. 99, 2004). A scrie sau a vorbi despre Ștefan cel Mare, cea mai
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
familie se joacă și loton, un fel de bingo de casă cu jetoane cu numere, atestat de Călinescu în Cartea nunții, ca joc favorit în „casa cu molii”. O mențiune aparte merită dardărul. El apare la Brătescu-Voinești și e numit, glorios, de Mateiu Caragiale. Pirgu întârzia la întâlnirile crailor pentru că „avea de moșit o poliță cu maimuță sau se încurca la dardăr cu Mehtupciu”. Din motive neelucidate, Mateiu folosește majuscula, ceea ce poate lăsa impresia că e vorba de un nume propriu
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
negație: „Ce-s eu, Fane de la sculărie, ca să fac chestia asta?” Fane nu are funcții de răspundere, el mătură și cară șpanul. Un lucru făcut rudimentar i se atribuie - „Așa ți-o făcea și Fane de la sculărie!” Mitică e mai glorios. Mitică suntem toți regățenii pentru ardeleni. Mai ales bucureștenii. De unde pluralul „mitici”. Numele generice ale persoanelor necunoscute sunt precedate de peiorativul „nea” Nea Castană, Nea Caisă, Nea Frână (cu varianta Gigi Frânarul) sau chiar Nea Pastilă. „Spune-i lui Nea
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
serios pe gânduri. Cu stăruința unui iluminat, Nietzsche a predicat răsturnarea tuturor valorilor, căci era convins că normele morale ne aruncaseră doar praf În ochi. Mie mi se pare că Întreaga istorie trebuie răsturnată, pentru că o parte din ceea ce considerăm glorios este indecent. Borges a dorit să scrie o Istorie universală a infamiei, dar nu i-a reușit decât titlul. De la Válgoma și cu mine am scris, prin opoziție, Istoria universală a demnității, care este memorialul unui triumf costisitor al inteligenței
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
o imagine sacră, cu tenacitate și fervoare. Și-a dat seama că opinia publică e atotputernică și și-a dedicat talentul modelării sau cuceririi ei. Trebuia să convingă poporul de infailibilitatea destinului său. A știut să-și creeze o legendă glorioasă În timp ce trăia o istorie uneori mizeră, alteori cumplită. A creat un tip de dictator, des copiat mai apoi: omul providențial. După ce a pus mâna pe putere, trebuia să-și legitimeze faptele ilegitime. Și a reușit să convingă poporul francez, care
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
distinșilor luptători și fruntași: Iuliu Maniu, dr. Vaida Voievod, St. C . Pop, V. Goldiș și alții, s‐a contopit cu Partidul Democrat din regat - partid înființat de marele geniu al neamului românesc, Take Ionescu, la 1908 - care provenea din evoluția gloriosului partid conservator, condus de mari români și bărbați de stat: Lascar Catargi, G. Gr. Cantacuzino, frații Lahovary, general Marcu și nobilul patriot Nicolae Filipescu” - spune în editorialul „Partidul Național Român” semnat de Ioan I. Ionescu în numărul de început al
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
din aprilie 1913 și sub redacția d‐lui A. Ben Moișe, ca de la numerele 5‐6 conducerea să revină d‐ lui Achille M. Finkelstein care, în același număr, semnează și articolul care cheamă „La ar me”, pentru că „la această epocă glorioasă vom lua și noi evre ii ‐ români parte. Acum e momentul să dovedim că evreul‐ român știe să‐și verse sângele pentru scumpa lui Patrie, care este și nu poate fi alta decât numai România” și că „între zionism și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
preia redactarea A. Ben Moșe. "Revista noastră este exclusiv sionistă", se scria în numărul 4 de către dr. H.K. La nr. 5 redactarea revine lui Achille Finkelstein. Acesta publica un articol "La arme" în care se arată că "la această epocă glorioasă vom lua și noi evreii-români parte. Acum e momentul să dovedim că evreul-român știe să verse sângele pentru scumpa lui patrie... și că între zionism și patriotism nu există incompatibilitate". Alte materiale publicate: "Zionism și patriotism", "Purismul de azi și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]