14,967 matches
-
coboare spre marginea pădurii. Nu le rămăsese timp de ales altă variantă. Sorocul se apropia și, dacă nu se adăposteau acum, periclitau sănătatea, poate chiar viața mamei, cît și pe cea a puiului ce avea să se nască! S-au grăbit către vale. Lupul înainta îngrijorat, dezamăgit de sine însuși. Ar fi vrut să fi realizat mai din timp că, din ziua în care vor avea urmași, siguranța familiei devenea principala lui responsabilitate. La vremea aceea trebuia să fi rezolvat deja
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și iar repetabil. Cînd, ca smuls din vrajă, Lupino a auzit undeva, în spate, foșnet de crengi uscate, a respirat ușurat. "Se trezește pădurea", și-a spus, știind că de-acum aveau să apară, treptat, zorii dătători de speranță. A grăbit pasul, fidel planului de a se îndepărta repede de haită. La o bucată de drum, foșnetul s-a repetat. Cineva părea să calce furișat peste frunze moarte și peste băltoace. Ciudat lucru! Deși, inevitabil, schimbase direcția de mers de cîteva
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
deopotrivă spre cer și spre pămînt. Lupino privi cu nesaț. Picuri invizibili și ceața mai deasă, pe măsură ce se apropia îi îmbrăcaseră blana într-o pelerină de umezeală pătrunzătoare. Stătu neclintit, fascinat pentru totdeauna, pînă ce realiză că trebuie să-și grăbească înaintarea. Îi era, de-acum, frig de-a binelea. Trebuia să se strecoare pe sub cascadă, așa cum auzise de nenumărate ori de la lupii tineri că se trece dincolo, și să iasă undeva departe, pe celălalt mal. Avea nevoie de lumina și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu spatele, incapabil să se rotească în spațiul îngust în care se afla. Încercă, fără izbîndă, să întoarcă privirea. Ocoli riscant prima stîncă. Respiră ușurat, redescoperind o palmă de piatră ușor ieșită în relief, și reuși să se răsucească. Se grăbi să ocolească și a doua stîncă care-i obtura vederea. Și, ajuns dincolo, încremeni. În fața ochilor lui, agățat de-un colț salvator, aproape dispărut în brațele torentului, se lupta pentru supraviețuire, cu ultimele puteri, Dakota, cel mai mic dintre puii
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-vă în pădure; pînă spre seară vă vom ajunge, adăugă ferm. Comanda lui nu lăsa loc de comentarii. Căprioarele îi urmară indicațiile. ... Și se întoarseră la izvor. Masculul hotărît să-i fie consoartei aproape, căprioara neîndrăznind să spere nimic. Se grăbeau: trebuia să ajungă din urmă grupul; se străduiau să se deplaseze fără zgomot: nu-și dorea nimeni încă un sacrificiu. Și ascultau cu încordare vocile pădurii. Deodată, căprioara rămase țintuită. Percepuse ceva. Înălță botul în aer și-și încordă auzul
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și abia după aceea ai pretenția să facă treabă! Lupino îl împingea ușor, bodogănind descumpănit: Păi dintr-ăștia îmi ești, voinice? Cum ne-a fost vorba? Ne grăbim să ajungem la mama, altfel rămîi cu mine pînă la bătrînețe. Ei, poftim! Ce să-ți fac eu acum? Te-aș lua de după cap, ca pe puii de lup, dar nu ai tu oasele alea care să reziste. Hai, încă
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
vreau să te avertizez, prietene, să nu speri prea mult. Răspunsul la întrebările tale nu-i de găsit aici. O, nu! aproape că strigă Lupino, înspăimîntat. Dacă nici acum nu reușea să înlăture negrura care acoperea necunoscutul... Stai, nu te grăbi să tragi concluzii! Ascultă-mă pînă la capăt. Privirea lupului căpătă culoare. Mulți dintre noi și-au amintit de tine. Tu trebuie să fii micuțul care cutreiera fără de țintă prin pădure, cu doi ani în urmă... Acum doi ani m-
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ați întrebat, nu știe nimic care să mă ajute? Dacă știe sau nu, asta nu ți-o pot spune, Lupino. Pentru că, vezi tu, lupul nu mai e. A murit? O, nu, din fericire nu, asta nu s-a întîmplat, se grăbi căpriorul să-l liniștească. Sau, mai precis, era cît se poate de în viață ultima dată cînd l-am văzut. Trist, orb, dar refăcut și în viață. Ghicind întrebarea nerostită, căpriorul continuă: Am încercat să-l convingem să rămînă. Aici
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înapoi, străbătea locuri cunoscute. Nu mai trebuia să se confrunte cu nimeni. Lupii îl știau deja și-l întîmpinau cu prietenie. Lupino, avem o veste bună! Sînt două nopți și două zile de cînd lupul schilod a trecut pe-aici! Grăbește pasul și-l vei prinde din urmă! Ești atît de aproape, Lupino! Ține-o tot înainte! Lupii dădeau dovadă de simpatie și-l încurajau din toată inima. Atîta doar că, între timp, situația se schimbase: cel care înainta cu viteză
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se aruncă în bătaia jetului subțire de apă, rostogolindu-se haotic în mîlul verzui. Între timp, animalul prins în mijlocul flăcărilor încetase zbaterea. Nu-i rămăsese altceva de făcut decît să strige, și Lupino îi auzea tînguirea greoaie. Totuși, nu se grăbi. Ca să reușească, trebuia să se asigure că nu-i rămîne nici un petec de blană uscat. Se înghesui mai vîrtos în firicelul de apă. Și cînd, în ciuda căldurii infernale, simți fiori reci pe șira spinării, înțelese că reușise. Se năpusti atunci
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
trebuie să fie. Nu m-aș fi gîndit niciodată. Da, Omul... Am auzit despre el povești înspăimîntătoare. E puternic. E neîndurător. E deștept. Da, tată! S-ar putea să ai dreptate. O, în sfîrșit, o cale de urmat... Înțeleptul se grăbi să-i potolească entuziasmul. Realizezi că nu avem indicii care să ne asigure că nu ne înșelăm... Și conștientizezi riscurile apropierii de Om. Nu-mi permit nici măcar o greșeală. Nu sînt dispus să te pierd din nou, copile. Nici eu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
ne vor da prea mult de furcă dacă ne vor prinde. Nu apucară să dispară cu totul, ascunși vederii de cîteva tufe cu fructe mici și rozalii cînd, dinăuntrul adăpostului uriaș, ieși o viețuitoare stranie. Înțeleptul îi simți mirosul și grăbi pasul. În urma lui, Lupino, descumpănit și curios, întoarse de cîteva ori capul. Auzise atîtea despre el. Avea acum ocazia să-l vadă. Și fu dezamăgit. Acesta era Omul? O creatură păroasă și bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
bipedă, care înainta într-o poziție caraghioasă, de bună seamă deloc stabilă, cu picioare subțiri și brațe asemenea, puțin mai mare, probabil, decît un lup solid, dar nici pe departe de dimensiunea unui urs, așa cum își imaginase că arată?! Se grăbi să-și ajungă din urmă tatăl și să-i ghideze înaintarea. Oare părintele său avea idee în ce fel putea să arate vietatea care le tulburase existența? Era tentat să-i minimalizeze forțele, să creadă că tot ce le ajunsese
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
acestui furnicar uman. Pe la nouă, în fine, apare coloana de mașini. Alteța Sa coboară sprinten, dă câteva instrucțiuni unui aghiotant, salutând în același timp, numai cu o mână, mulțimea care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă, se îndreaptă grăbit către avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mai bine să-l servească și să scape de el. - Poate le puneți chiar dumneavoastră?... Vorbea din plictiseală, așezând borcanele pe tejghea. Bărbatul o privea sever, cu vădit aer de superioritate. - Ei, bine, le pun chiar eu! Plata, că mă grăbesc! Își duce borcanele la mașină și le pune cu mare grijă în portbagaj, izolându-le cu mai multe exemplare ale revistei Șantier literar, rămase aici cine știe de când. Este obișnuit să se descurce singur, mai ales acolo unde crede că
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ce pui de la tine”, turnura originală pe care o dai acțiunii. Aici „totul este regia!”. „Primatul textului” nu-i decât o lozincă răsuflată! Cel mult, ar putea conta în oarecare măsură contextul... Deci, când ai un post liber, nu te grăbești să anunți la ziar „un concurs pentru ocuparea... conform H. C. M. (Hotărârea Consiliului de Miniștri) nr. ... din ...” etc. Se află și fără să anunți... Și încep să vină candidații. Îi primești binevoitor, cu același zâmbet afabil, sorbind din cafea cât
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
să te întrebi: nu cumva chiar asta urmărește? „Ba bine că nu!” Un răspuns anonim, ieșit prin una din ușile întredeschise ale birourilor de pe lungul culoar de la parterul D.J.I.C.P.T.-ului (Direcția Județeană de nu mai contează ce - nota autorului). Am grăbit pasul, dar nu nu mi-am dat seama cine vorbise. Toți erau cufundați în hârtii, scriau, calculau, total absorbiți, conform modelului Beșleagă C. Vasile. Nu am putut afla nici de la cine a pornit povestea cu ultimul test de concentrare și
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
nu o neliniști câtuși de puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după miros. Melania însă nu se grăbea să moară și, ca atare, îngrijorarea ei era mai mult așa, de amorul subiectului. O așteptau atâtea și atâtea pagini niciodată atinse de mâi nile ei, atâția poeți, la origine bărbați, așadar atâția bărbați minunați, cu atât mai mult cu
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
urmau să îmi fie confirmate "deplinele puteri" pentru a putea semna acordul. Cum exista posibilitatea ca să treacă multe zile până la sosirea la Washington a mesajului și cum era extrem de important să fie evitată, urgent, o vărsare de sânge inutilă, am grăbit semnarea "preliminariilor păcii", eu neavând în mână nicio altă autorizare decât o simplă telegramă. Domnul Day, foarte galant, a luat drept bază simplul meu cuvânt și, atunci, am semnat amândoi acordul, fără a mai aștepta sosirea documentelor. În ziua aceea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
Austria și Spania, pe care a susținut-o cu entuziasm și energie; a fost însă încercat de crude decepții. Atunci când a fost exilat la Chanteloup, societatea franceză i-a serbat plecarea. În epocă era moda vizitelor, iar oamenii s-au grăbit să-l viziteze, timp în care Frederic al II-lea a ordonat ca în vârful domului care surmonta noul palat, de la Potsdam (palatul Sans-Souci n.tr.) să fie plasate trei statui de femei care susțineau coroana regală. Am văzut des
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
iar, în februarie 1535, acest ambasador a semnat (cu Poarta) prima convenție care îi scotea pe francezi de sub jurisdicția acelor cadii. Celelalte puteri creștine și-au manifestat indignarea văzând cum Franța negociase cu necredincioșii; după aceea, chiar ele s-au grăbit să-i urmeze exemplul. Acest drept de protecție exersat de consuli s-a extins imediat. Astfel, în timp ce grecii ortodocși își susțineau sus și tare apartenența lor la Rusia, Sfântul Scaun i-a încredințat Franței grija de a apăra, în Orient
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
uitat scrisorile acasă. El i-a remis atunci regelui doar o foaie de hârtie, împăturită cu grijă, ceremonia nu a fost mai puțin impozantă. Nu este nevoie să mai spunem că acel ambasador, de îndată ce a revenit la ambasadă, s-a grăbit să repare gafa făcută, aranjând lucrurile cu secretarul de stat. Pentru a sfârși cu aceste plictisitoare chestiuni de etichetă, voi mai aminti că ambasadorilor li se dă titlul de "Excelență". Este o uzanță respectată de toată lumea și provine din Italia
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
drumul către ambasada de la Madrid, familiarizându-l cu toate aspectele problemei marocane (ce va domina în curând raporturile franco-germane), va fi desemnat ulterior drept omul potrivit pentru ambasada de la Berlin. La Madrid, Jules Cambon a avut meritul de a fi grăbit încheierea acordului din 3 octombrie 1904, căruia evenimentele care au urmat nu au întârziat să-i confere întreaga sa valoare. La 31 martie 1905, Wilhelm al II-lea a debarcat la Tanger, pentru a arunca Franței o provocare care a
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
făcu bine totuși o porție zdravănă de aer rece care pătrunse până în adâncul plămânilor. Îi plăcea agitația orașului pentru că îi distrăgea atenția de la zbuciumul interior, dar în acel moment resimțea absența liniștii, a aerului curat din satul pe care se grăbise să-l părăsească, satul de la marginea pădurii. Pădurea... locul în care se declanșase toată nebunia, era cea care fusese martoră la începutul acestei povești care însă nu se sfârșise acolo. Cuvintele lui încă îi răsunau în urechi de parcă erau rostite
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
în apropierea magazinului în care intenționa să-și lase stilul sobru, asemeni blocurilor care nu-i făcuseră o impresie prea bună, schimbându-l cu unul vesel, colorat, așa cum avea de gând să-și facă viitorul începând din acel moment. Pășea grăbită spre ușile magazinului, căci pierduse mult timp făcând acea plimbare neprogramată la periferia orașului. Nu găsi nimic pe gustul ei în magazinul în care era foarte sigură că va găsi și mai pierdu câteva ore colindând și prin alte magazine
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]