2,243 matches
-
grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră pe tânăr bănuitori. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei li se înălțaseră până la cer. Iar acum, în mijlocul lăncilor lor și al fitilelor aprinse, tânărul acela elegant descăleca grațios, cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-am ce însemnează asta, dar aduceți-l aici, ordonă Katsuie. Să stăm de vorbă cu el. Katsuie coborâse pe iarba de la marginea drumului și stătea în umbra unor copaci. Instalându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
scene apocaliptice. Sub cele două ferestre este un registru mai îngust cu 23 de medalioane de sfinți, care se continuă și pe latura de sud. Este o realizare artistică deosebită. Toate figurile sunt tinere, individualizate, bine desenate, de un oval grațios și dulce, cu linii fine, vii, armonioase, de o intensă trăire și strălucire. Se vede că meșterii au folosit modele alese, vii. Pe latura de vest, urmează un registru care reprezintă 10 sfinți în mărime naturală. Pictura este destul de ștearsă
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
pe deal, la Cetățuia, acum știe, că modelul arhitectural după care s-au inspirat meșterii constructori ai edificiului a fost Mănăstirea Trei Ierarhi din Iași, dar fără decorația exterioară. Ei au reușit să creeze o biserică cu forme simple și grațioase, nu lipsită de eleganță, un veritabil exponent al măiestriei la care ajunseseră meșterii de la sfârșitul secolului al XVII-lea în Moldova. Plasată în mijlocul incintei, biserica este cel mai important edificiu. Ea îi adună, îi apropie și-i unește pe toți
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
facă feciorul învățător și om mare. Mare era, pertru că era masiv și grăsimea îi atârna ostentativ pe burtă. Mă gândeam că tata nu are atâția juncani și că eu nu o să ajung niciodată învățătoare și mă vedeam mereu o grațioasă ospătară, nici azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
tata nu are atâția juncani și că eu nu o să ajung niciodată învățătoare și mă vedeam mereu o grațioasă ospătară, nici azi nu știu de ce. Poate pentru că auzisem de la tata că la Constanța, la unchiul meu stătea în gazdă o grațioasă ospătară cu numele Bianca, și mie mi se părea fantastic să te cheme Bianca și să mai fii și ospătară, alunecând printre oameni și mese, ca o naiadă zburdalnică prin câmpurile cu flori. Atunci, am început să învăț singură, cu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ochii Închiși pentru a simți cu adevărat muzica, pentru a o lăsa să mă domine. M-am ridicat pe vârfuri și am făcut o piruetă În loc, apoi mi-am ridicat ambele mâini și am Început să le mișc cât de grațios puteam, În timp ce tot corpul mi se unduia În direcții aleatorii, neștiind parcă pe ce cale să o ia. Mă Învârteam la nesfârșit, tot mai rapid. Alergam pe vârfuri, lăsând În urmă inițialul sentiment dezolant. Mintea Îmi era Încețoșată, Însă simțurile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Începea cu o piruetă pe vârfuri, o răsucire pe diagonală, o serie complicată de pași În zigzag...restul dansului nu Îmi era foarte clar În minte. Știam doar că se Încheia cu o poziție de final superbă, cu mâinile ridicate grațios Într-un cerc deasupra capului. Într-un cerc... M-am uitat din nou la desen. Fata se afla exact În poziția aceea. Am Încremenit În scaun În timp ce creierul meu făcea conexiunea: 11 februarie 2011. Mi-am privit mâinile. Tremurau. Am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și care figura în numărul curent al revistei Vogue, nu putea decât să facă să crească starea de bine din zonă. — Deci ăsta e micul tău apartament? m-a întrebat ea. —Al meu și al lui Brigit, am răspuns zâmbind grațioasă. — Locuiți amândouă aici? Părea uluită. Ceea ce nu mă deranja. Mă simțeam fantastic și nimic nu mă putea supăra. Ce e cu zvonul ăsta cum că ți-o tragi cu unul dintre heavy-metaliștii ăia solizi? m-a întrebat Helenka. —Eu? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mi-au adus aminte de familia mea. Cu toate că, sigur, pacienții nu erau la fel de răi. începuse să ningă. Lăsasem perdelele trase ca să putem vedea fulgii de nea plutind prin fața ferestrei. Barry-copilul dansa prin cameră cu niște mișcări Tai Chi lente și grațioase, la vederea cărora te linișteai imediat. Barry era într-adevăr foarte frumos. Arăta ca un heruvim cu părul întunecat. Era întotdeauna vesel și binedispus, părând să trăiască într-un soi de transă, într-o lume a lui. Mă întrebam câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o fac să vorbească. Apoi am încercat s-o păcălesc să înceapă să meargă cu bicicleta, dar mi-a spus să mă duc dracului. Luke s-a îmbujorat. —Scuzați-mi limbajul, Soră. Josephine i-a acceptat scuzele cu o înclinare grațioasă din cap. —Și după asta ce s-a întâmplat? —A luat o supradoză și a plecat din New York. Ți-a părut rău că relația voastră a luat sfârșit? — La momentul ăla, deja nu mai era o relație în adevăratul sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
compromisul cu barbarii, coruperea formelor, asaltul putregaiului... Urcă, dinspre ulicioara murdară, spre Dealul Mitropoliei. La câțiva pași, Piața, zarva zarzavagiilor. Culoarul Lipscanilor, feeria negustorilor. Acum, totul amuțit, somnolând în lene și gunoaie. Câteva clipe în dreptul bisericuței lui Ioanikie Stavropoleos. Fațada grațioasă, baroc în vervă, în contrast cu interiorul auster, limpede, geometric. Trece pe lângă Palat, se oprește în fața Ateneului, contemplă brâul bolții, uitatele capete încoronate. În stânga, o nouă construcție, un bloc masiv și alb. Sicriele cutremurului din urmă cu trei ani, umplute cu betonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe bătrânul lui ulcer, tocmai el să suporte asemenea... Pot să repet, dulcissime. Pentru dumneata, Tirbușon, repet oricând orice. Profesorul a ridicat privirea de pe monitor, și-a îndreptat fularul de mătase bordo sub gulerul răsfrânt al cămășii negre, a fandat grațios pe lângă garofița Gina, a mângâiat-o scurt pe obraz, pe gușiță, și a ieșit din spatele paravanului pe care scria cu litere aurii RECEPTION. Nu pentru a se înclina în fața publicului, cum era de așteptat, ci pentru a se așeza pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O vestă de lână țărănească, neagră și groasă, cu un grațios guleraș de blană, de sub care ieșea gulerul cămășii. Mâinile tremurau, mari și păroase. Pantaloni de catifea. La gât un colan metalic de care atârna o scoică. În picioare, teniși pe piciorul gol, gălbejit. Păi... ați trecut prin multe. — Multe. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cuvântul meu că nu de tine râd. Trag aer În piept adânc și-mi Încleștez buzele. Dar nu văd decât niște bancheri sobri În tutu-uri, ținându-și servietele lipite de piept, și dansând Lacul lebedelor. Un judecător se avântă grațios, și roba Îi flutură În urmă. — Nu e deloc amuzant, să știi ! spune Lissy. Nu suntem decât câțiva colegi de serviciu care dorim să ne exprimăm prin intermediul dansului. Ce e rău În asta ? — Iartă-mă, zic, ștergându-mă la ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Îi presimte mișcările, vorbele, gesturile, enervările, stă la pândă, Înainte ca el să le schițeze. Încearcă să intervină, să-i sugereze altele. Iluzia că ne-am cunoaște, dacă stăm alături. * El o privește acum pe violonista care se Înclină: firesc, grațios, distant. De la cine mai putea să Învețe acolo, În leagănul revoluțiilor, cum se face o reverență? Să mai existe o soră a unei bunici-străbunici care să-i fi descris protocolul de la curtea Marelui Duce În timp ce apa mai urcă o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
uiți În sus la fereastra deschisă a camerei tale. De acolo se varsă peste Hauptstrasse seara noastră de muzică, Sonate für Klavier und Violine. Zâmbetul Mullovei s-a mai răcit cu Încă un sfert de grad, dar reverența e la fel de grațioasă. Încununată de aplauze tot mai anemice, dispare În culise cu pasul ei tânăr și elastic, ducându-și cu o distincție armonioasă vioara. A ieșit din scenă, dar a rămas Încă În privirea lui mirată, Îndepărtată, Împreună cu nevăzutul ei profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de chembrică. Când îl descoperi atât de aproape de locul ei, Toinette avu o înfiorare cu totul aparte. Din fericire, chiar reuși să-i prindă privirea și atunci o devoră pe îndelete, pe față, fără echivoc, dimpreună cu fondanta roz ținută grațios între policar și index. Și pictorul o fixa, însă nu o vedea, fiind preocupat de altceva. Intrigată, Toinette se opri din mestecat. Îl urmări cum se îndepărtează și aruncă restul fondantei înapoi în cutie. Iancu tocmai revenea în sală. Purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Guibert. ― Strașnic doctor, pe onoarea mea! În timp ce îmi droga stăpânul, el a cules, din mers, încă un client în persoana stăpânei. Într-un stil savant, abil, cu totul indescifrabil pentru un soț ca domnul consul, i-a strecurat soției acestuia, grațioasei Toinette, o informație extrem de prețioasă. „Madame, trebuie să vă mărturisesc cu toată onestitatea și discreția că, pe lângă știința tratării dinților, mă pricep de minune și într-o altă știință, aflată în strânsă legătură cu inima. Ca doctor, am optat întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uită, spuse domnișoara Jyotsna, care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
altfel, își zise fără voia lui, privindu-le cum treceau prin bucătăria mamei sale, răsturnând oale și tigăi, dând găleți de-a rostogolul prin livadă, în timp ce zăngănitul discordant de metal umplea aerul. Erau așa de frumoase, așa pline de forță grațioasă. Cu cozile ținute sus deasupra capetelor, dărâmau cutia cu lapte ca laptele să se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
nici măcar pe jumătate ce-ar trebui să fie, un eșec, o dezamăgire. Un dezastru absolut. Va trebui să se ducă și să facă rost de floarea aceasta, nu-i așa? Trebuie să o aibă, floarea aceasta cu un parfum deosebit, grațioasă și străvezie, care te trimitea cu gândul la mușchi și la pădure. Trebuia s-o aibă și asta imediat! Privi în jur ca să vadă noaptea subțiindu-se... Zorii erau aproape. Avea timp exact cât să se ducă sus pe coama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre ușa de la intrare. Era Îmbrăcată cu impermeabilul negru, strâns bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul Îi era strâns Într-un coc, În vârful capului. Rachel era atât de grațioasă Încât făcea ca un gest simplu, precum acela al urcării unor trepte, să pară recitalul lui Odette, În Lacul lebedelor. N-am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii de școală, au avut mereu același grup de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ei nu i te puteai Împotrivi: calmă, elegantă și care-mi aducea aminte de Grace Kelly. Hitchcock ar fi adorat-o. Ochi limpezi și albaștri, ten catifelat și palid, păr bălai Împletit În spic, care Îi scotea În evidență gâtul grațios. În nici un caz nu era genul care să frecventeze Silver. Dar Îmi aminteam că, În seara cu pricina, Îmi păruse foarte cu picioarele pe pământ. — V-ați simțit bine? Ah, da, a fost distractiv. Dar, În seara aia, aproape orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ca și bibliotecarii de la Alamut? Ai fi poate mirat să-i descoperi un strămoș Asasin? Se dusese să se așeze pe un taburet În fața oglinzii ovale, cu un pieptene În mână. Aș fi rămas ceasuri În șir urmărindu-i mișcările grațioase ale brațului gol, dar mă readuse la prozaica realitate: — Ar trebui să te pregătești să pleci, dacă nu vrei să fii surprins În patul meu. Într-adevăr, lumina zilei inunda deja Încăperea, perdelele erau prea transparente. — E-adevărat, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
decât să aștept acest lucru, sigur este foarte plăcut să trăiești alături de el, dar în clipa aceea îmi dau seama că nici măcar nu a întrebat de ea, nici măcar nu îi pasă că ea suferă dincolo de peretele acesta, iubirea lui este grațioasă, lipsită de greutate, invizibilă, îl pun pe Udi cel încordat, cel serios alături de el, dar și dragostea lui este invizibilă, ce importanță are dacă ea devine invizibilă după două zile și jumătate sau după douăzeci și cinci de ani. Asistenta care iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]