2,649 matches
-
Vă rog, protestă doctorul Pervoiedov. Nu încerca să te ridici. ă Mă simt chiar bine, insistă Virginski. A fost din cauza șocului. ă Desigur. O reacție de înțeles, spuse Porfiri. ă Nu mă așteptam ca... Virginski se opri. Fața îi era gri. Acum stătea în picioare. Se întoarse către Porfiri cu o privire plină de ură. Nu m-ați prevenit. Că va fi vorba de capete. Doar capete. În borcane. Doar nu au fost găsiți așa? ă Nu. Capetele au fost luate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe Nevski Prospect, cu privirea fixată pe o clădire pătrată cu trei etaje aflată pe partea cealaltă a străzii. Din fericire, strada nu era aglomerată. Însă vântul țiuia îngozitor, biciuindu-l. § ă Vreau să îl văd pe Osip Maximovici. Ochii gri și reci ai lui Vadim Vasilievici se uitiară în jos la individul amărât care tocmai se înfățișase la birourile editurii Atena. Gura sa mică se strânse a dezgust. ă și cine ești dumneata? Întrebarea fu ștrangulată de vocea de bariton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și pereți de un alb imaculat, acoperiți cu picturi șocante, de dimensiuni monumentale. Unele aveau un fond roșu aprins, o serie de portrete ale unor personalități comuniste precum Stalin, Lenin, Karl Marx și Engels. Altele erau În nuanțe de negru, gri și alb, și Înfățișau oameni goi, care munceau la câmp cu supunerea unor sclavi sau copii fericiți ce săreau Încoace și-ncolo, Într-o libertate absolută. Era deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l ascult acum! Spre asfințit, mașina părăsi dealurile superbe și se târî Înapoi În traficul aglomerat din centru. Cerul Își schimbă hainele strălucitoare cu altele În tonuri de gri și albastru Închis. — Ce faci În noaptea asta? Întrebă Kitty. E sâmbătă, vrei să mergi la Standard Hotel? Am auzit că e printre cele mai la modă locuri acum. Sigur, zise Diane fără nici un entuziasm. Bănuiesc că cel mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dinafară. Acum era în oraș, mergea pe bulevardul care-l ducea la țintă, înaintea lui, mai iute decât furgoneta, alerga gândul, șeful departamentului de achiziții, șeful departamentului, șeful achizițiilor, Isaura Estudiosa, sărmana, rămăsese în urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
spre ea și o fixă cu privirea aceea intensă care îi devenise atât de familiară. — Tu ești atât de plină de viață și de culoare, atât de strălucitoare și de curajoasă. Uneori singura culoare pe care o percep eu este griul. Asta din cauză că muncești tot timpul, îi veni să-i spună, și nu ai nimic altceva care să umple golurile din viața ta. Ceea ce îți lipsește e forfota și agitația, o familie. Dar nu o spuse. Era prea devreme. În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
îmi aparține. Ușa din spatele lor se deschise. — Despre ce decizie e vorba, Phyllis? Ce e atât de important, încât n-ai simțit nevoia să-mi pomenești și mie despre asta? Phyllis înghiți în sec. Soțul ei, îmbrăcat într-un costum gri elegant, cu o cravată bleumarin cu un nod impecabil, tocmai intra în încăpere condus de Janice. — Îmi cer scuze, domnule Jones, dar a insistat. Când i-am spus că nu poate intra, a vrut să discute cu partenerul principal. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi fost un delict serios. Două săptămâni, poate trei, ca să fim siguri. Asistenta o să vă conducă spre ieșire. În tren, la întoarcere, tot ce făcu Fran fu să țină strâns fotografia și să contemple tainele ei miraculoase, în tonuri de gri. Genele cui se uniseră cu ale ei pentru a crea copilul deja programat să se nască, ale lui Jack sau ale lui Laurence? — Ești tare secretoasă, remarcă Stevie în ziua următoare când Fran încercă să se strecoare în birou fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și biciclete. Și printre ele se agitau omuleți burduhănoși și aroganți care strigau și se certau, și omuleți subțiri și melancolici asistau la spectacolul acelei vieți, resemnându-se sau visând, visând chipuri feminine, care se iluminau - precare - Între nuanțe de gri și tonalități de negru. Sau, dacă nu, apăsau pur și simplu butonul telecomenzii și aruncau totul În aer. Și toate acele desene erau Însoțite de aceeași semnătură minusculă, dar durabilă: ZERO. — Le-ai făcut tu? Întrebă Maja, deși cunoștea răspunsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
încă de la începutul anilor ’90. Zogru a intrat vâjâind artistic în jugulara lui și când se pregătea să caute CD-ul pe care îl adusese Giulia, în birou a intrat un bărbat tânăr, tuns corect, parfumat și cu un costum gri mătăsos și neted ca o foaie nouă de staniol: - Bună ziua, domnule Ionescu. Sunt Josh Mollner. Bărbatul vorbea cu greutate românește, iar din creierul lui Victor Ionescu, Zogru a aflat repede că i-l trimisese senatorul Petrică Staicu: Nu e nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
zi de zi Dumnezeu în apele cerului se reflectă chipul meu mereu iar tu te oglindești măicuță în tot ce sunt eu. Așa sunt eu! Fiecare copil are o copilărie, un univers al lui colorat cu roz, cu mov, cu gri sau negru. De ce eu să fiu tu și tu să fii el, de ce noi să fim ca ei sau ele, ca noi? Astăzi am împrumutat culorile curcubeului mi-am pictat gândurile și aspirațiile în albastru ca ochii mei, ca înaltul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
le pierd Și eu în mine nu pot să mai cred. Alunec și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pierd Și eu în mine nu pot să mai cred. Alunec și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și eu în mine nu pot să mai cred. Alunec și cad pe rime, Dar nu-i nimic, sunt destul de puține. Privesc în sus, Iar ele, uite, s-au dus! Mă așez pe marginea lumii Și zăresc: urmele gri...gri...gri... Dacă... Dacă cerul plânge, Plângi și tu, Chiar dacă viața galeș ți-a zâmbit. Dacă melancolia te cuprinde, Nu poți să o lași, Chiar dacă surâsul soarelui Îți face cu ochiul. Dacă durerea îți zdruncină gândul, Alină-l, legându-l pe sforile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Septoricum avea elementul de pământ, cu haine de un verde-maroniu intens, cu o coroană de lut. Al patrulea se numea Metarfo, din cauza elementului de metamorfoză pe care-l deținea, al cincilea se numea Hall-Shi, elementul întunericului, înveșmântat într-o mantie gri negricioasă. Iar cel din urmă, care era cel mai tânăr dintre toți se numea Catarsis și avea elementul de lumină. Apariția lui spectaculoasă, de o strălucire intensă fascina totul, iar praful magic ținut într-o inimă de jad îi dădea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
s-o fi văzut pe undeva. Pe vremea aia, tristețea o făcea aproape invizibilă. M-am dus în vârful dealului unde fusesem atât de fericită cu câteva luni în urmă, dar acum cerul era mohorât și pământul avea o culoare gri murdar. M-am uitat în zare și n-am văzut pe nimeni. M-am dus apoi până la fântână, dar nici acolo nu era nimeni. M-am urcat chiar într-un copac de la marginea pășunii, dar Ruti nu se vedea nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
stânci, dar eu nu vedeam nimic din toate astea. Ochii mei stăteau de obicei pironiți asupra fluviului însuși, mă uitam fix la apă și-mi treceam mâna prin întunericul ei care se făcea, pe rând, când maro, când negru, când gri și o dată, când am trecut pe lângă o tăbăcărie, culoarea sângelui. În acea noapte, m-am trezit cu o gheară în gât, înecată în sânge, strigându-l pe Shalem, strigând după ajutor, după mama, într-un coșmar care avea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În casa bunicii, și care-i mergea drept la inimă). Apoi, imediat, mergea singur pe o pajiște imensă și vălurită, cu iarbă Înaltă. Nu vedea orizontul, colinele ierboase păreau să se repete la infinit, sub un cer luminos, de un gri pur. El Însă Înainta, fără șovăială și fără grabă; știa că la câțiva metri sub tălpile lui curgea un râu subteran și că pașii Îl vor duce inevitabil, din instinct, de-a lungul râului. În jurul lui, ierburile unduiau În bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
un ins cam bizar, cu care nu se poate discuta cu-adevărat. Soarele se degajă În Întregime, formând un cerc de un alb perfect; lacul Întreg apăru, scăldat În lumină. În zare, culmile munților Twelve Bens formau o succesiune de griuri din ce În ce mai pale, ca straturile de culoare dintr-un vis. Rămaseră tăcuți. La intrarea În Galway, Walcott vorbi din nou: — Am rămas ateu, dar pot Înțelege de ce oamenii sunt catolici aici. Ținutul ăsta are ceva foarte special. Totul vibrează În permanență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
irezistibil de această viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui octombrie, o ceață deasă, venită direct de pe Atlantic, acoperi peninsula Clifden. Ultimii turiști plecaseră. Nu era frig, dar totul era scăldat Într-o lumină gri, un gri profund și catifelat. Djerzinski ieșea puțin. Adusese cu el trei DVD-uri cu date, mai bine de 40 de giga. Din când În când, deschidea computerul, examina o configurație moleculară, apoi se lungea pe patul imens, cu pachetul de țigări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar Ketterman îmi dă o stare tot mai mare de nervozitate. — Samantha ! Ne întrerupe o voce veselă și-mi întorc privirea și îl văd pe Arnold Saville apropiindu-se pe hol. Arnold e preferatul meu dintre partenerii firmei. Are păr gri lânos, care mi se pare puțin cam extravagant pentru un avocat, și un gust excentric la cravate. Astăzi are una cu model roșu aprins, cu batistă asortată în buzunarul de sus. Mă salută cu un zâmbet larg, îi întorc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
strecoară prin traficul de pe Cheapside, scotocesc repede în portfardul cel nou. În timpul orei de prânz de ieri am dat o raită rapidă pe la Selfridges, fiindcă mi-am dat brusc seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care mi le-am cumpărat când am absolvit, acum șase ani. N-aveam timp pentru o demonstrație, dar am rugat-o pe fata de la tejghea să-mi vândă repede tot ce crede că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întreb când se urcă în mașină. — Târziu diseară, spune Trish. Eddie, unde e cadoul ? A, Nathaniel, ai venit. Mă uit ușor stresată peste capota mașinii. Iată-l că se apropie pe alee, în jeanși și espadrile și un tricou vechi gri, cu rucsacul pe umăr. Și iată-mă și pe mine, în capot și cu părul ca toate alea. Și încă nu știu exact cum au rămas lucrurile între noi. Însă anumite părți ale trupului meu răspund deja la vederea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
iese Lissy, ci un bărbat. Un bărbat ! Un tip subțire și Înalt În pantaloni negri la modă și ochelari cu ramă de oțel. — A ! zic, surprinsă. Ăă... bună. — Emma ! spune Lissy, ieșind În urma lui. Are un tricou și niște colanți gri pe care nu i-am mai văzut, bea un pahar cu apă și pare sincer mirată că mă vede. Ai venit devreme. — Știu. M-am grăbit. El e Jean-Paul, spune Lissy. Jean-Paul, ea e Emma, colega mea de apartament. — Bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pătrunzătoare În spatele meu, și Caroline năvălește la toaletă. Emma, au venit părinții tăi să te vadă ! Nu. Nu-mi vine să cred. Nu-mi vine să cred. Părinții mei mă așteaptă lîngă birou. Tata e Îmbrăcat Într-un costum elegant gri, iar mama Într-un sacou alb și o fustă bleumarin și au Între ei un buchet de flori. Toți cei din birou se uită la ei, de parcă ar fi vreo creatură rară și exotică. Nu, retractez. Toți cei din birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]