5,849 matches
-
rețină pentru sine lucrul cel mai important: o inscripție, un act, un document - nu s-a ajuns Încă la un consens, părerile continuă să fie Împărțite În chestiunea cu pricina. S-au făcut numeroase speculații și s-au emis o groază de ipoteze privind natura acelui ceva ascuns cu nespusă grijă, dar totul a rămas În ceață, pentru că omul - ajuns și el, ca și Bérenger Saunière odinioară, la o prosperitate cam suspectă - a fost victima unui accident produs În Împrejurări niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de riscante sau de costisitoare. Și se dovedeau al naibii de costisitoare, uneori, șturlubatica odraslă ne prea știind ce e jena, nici ce e măsura și băgându-se parcă Înadins În fel de fel de Încurcături care-l costau pe bătrân o groază de bani. Cel mai greu de Înțeles era Însă modul radical diferit În care Corbu senior se comporta față de progeniturile sale: pe cât de indulgent și de tolerant cu Nicolae, mezinul, pe atât de sever, de aspru și de rigid cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ne-am făcut decât datoria - plecă ochii Barzovie-Vodă. Episodul 36 SULTANUL Dimineața, după un somn agitat în care visă cu mare plăcere că fusese instalat pe un tron cu totul și cu totul de aur, dându-și apoi seama cu groază că, de fapt, stătea pe tron ținându-și capul în poală, ca o minge, Barzovie-Vodă fu condus împreună cu spătarul Vulture și rapsodul Broanteș la palatul sultanului, o clădire albă, impunătoare, recent renovată, care astăzi găzduiește celebrul muzeu Topkapi, unde, zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui... ei, ei? Nimic? Broanteș negă cu hotărâre. — Ești un băiat dulce - surâse Cosette languroasă. Și mie mi-e cam cald. Iartă-mă o clipă, să mă schimb. Se sculă alene și trecu după paravan pe care Broanteș văzu cu groază că era pictat chipul sultanului în exercițiu, Beșiktaș Mehmet Hanzà. Episodul 58 MĂRTURISIRI Ca să nu mai lungim vorba, Cosette reveni de după paravan îmbrăcată într-un capot de casă vișiniu, strâns discret pe corp, dantelat la extremități, cam ros pe la încheieturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l dracului! - făcu Ximachi. Cu totul de acord - grăi Metodiu. Dar înainte de a-l ia mai da dracului, se cuvine să arătăm, ca să lămurim ce-am căutat noi la Râm, că printre multele păcate ce le avea, unul era de groază: voia o alianță cu Papa. — Cu Papa?! - făcu vistiernicul Ximachi. Cu Papa, mă?! - continuă el uitând o clipă cu cine vorbește și trădându-și astfel originea plebee. Phuaii, ce idee! Mă duc să-l scol pe Vodă... Episodul 77 îN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ar mai răbda pământul să-l rabde! De ce? - întrebă bătrânelul, mirat de ultimele vorbe ale căpitanului. — Pentru că, răspunse căpitanul Tresoro, ștergând ultima urmă a sosului de lobodă - după ce l-au îngropat și-au deschis testamentul, ai mei au văzut cu groază că străbunicul nu numai că n-avea o para chioară, dar că și tatăl lui, stră-străbunicul meu, avea o datorie care nu mai încăpuse pe pergament. Când stră-străbunicul era pe moarte, i-a dezvăluit străbunicului adevărul, iar acesta, ca să salveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
definitiv, iar părinții palpitând de emoție și fericire asistă la primele gângurituri mai lungi. N-a fost cazul. Căci la cinci luni părinții lui Radu au observat cu uimire, la început, apoi cu stupoare, și în cele din urmă cu groază că micul boier era neasemuit de urât. Până atunci tatăl, boierul Stoenescu, nu se prea uitase la copil fiind ocupat să asculte veștile ce veneau dinspre Țara Românească, unde Mihai Vodă îi bătuse de-i snopise pe turci la apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sufletul dumitale, din câte văz, frumos este și vrednic de laudă. — Și-apoi - sări și Barzovie-Vodă - oameni balcâzi, dar vajnici, au fost și-n vechime. Cicero, de-o pildă, avea un nas nu tocmai plăcut, Caesar, când se mânia, băga groaza-n oameni, iar Pitagora era nițel cam zbanghiu, ceea ce nu l-a împiedicat să ducă cele mai drepte perpendiculare din câte s-au văzut într-un triunghi dat. — Acestea fiind zise - grăi Radu Stoenescu-Balcâzu - faceți-mi bucuria de a pofti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de mers spre nord-est. — Nu se poate. — Vă asigur că așa e. Cerul păru că se prăbușește dintr-odată peste nou-veniți, căci surâsul li se șterse de pe buze, iar ei părea și schimbară o privire ce părea mai degrabă de groază. — Sfinte Dumnezeule! exclamă cel care vorbise mai mult până atunci. Am greșit drumul. Unde ți-a fost mintea ? — Mie? răspunse copilotul, căruia nu-i venea parcă să creadă. Ce naiba vorbești? Suntem exact unde trebuie să fim. — La patru zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
îndreptându-se spre nord. Caravana era formată din trei cămile, pe care se aflau Laila, Aisha și Suleiman, încă patru încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin deșert. — Unde ne duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un loc sigur, îi răspunseră. Dar nu vă faceți griji, nu suntem bandiți. De îndată ce vom fi despăgubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și, pentru ca acesta să se scoale și să-l urmeze, sâsâi, așa cum văzuse că făcea tuaregul. Când, jumătate de oră mai târziu, călcă iarăși pe nisip, se simți într-un fel reconfortat, ca și cum finețea și moliciunea lui alungase în parte groaza pe care i-o producea lava neagră și fierbinte. Se lăsa înserarea și înaintea lui umbra i se alungea. Își îndepărtă gândul ce-l îndemna să o urmeze, conștient fiind că în felul acesta s-ar abate spre miazăzi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un pas, trebuia să-l facă pe propria-i răspundere, de fiecare dată când va avea impresia că creierul îi este gata să explodeze, nu va primi nici un ajutor, și de fiecare dată când i se va strânge stomacul de groază că va muri deshidratat, nu-i vor folosi la nimic cuvintele de consolare. Cei mai mulți dintre ei se născuseră în țări cu climă temperată și, oricât ar fi încercat, deșertul n-ar fi putut fi niciodată mediul lor natural; și, din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
în expectativă. Fără să se grăbească, pe deplin conștient de importanța momentului, Gacel Sayah scoase din teacă un hanger lung și ascuțit de care nu se despărțea niciodată, și apucă mâna dreaptă a prizonierului, ce scoase un profund geamăt de groază. — Nu! aproape că urlă. Nu, te rog! Iartă-mă! Iartă-mă, te implor! Eram foarte obosit și n-am știut ce fac. Călăul său așteptă până când celălalt închise instinctiv ochii ca să nu vadă ce-o să i se întâmple și, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce? Tuaregul m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
fost singura mea prietenă. Băteam grădina Icoanei și grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
grădina Botanică Împreună, Îmi spunea că o femeie iubește Într-un bărbat de cele mai multe ori lumea spre care aspiră. Îmi vorbea de setea nepotolită a oamenilor de a-și depăși condiția și groaza ei de ratare era mai terorizantă decît groaza mea de cancer. În făptura ei delicată și timidă, se ascundea o forță căreia nimic nu-i putea sta În cale. De la ea am aflat multe lucruri la care nu mă gîndisem niciodată. De pildă, că existența socială e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pe stomacul gol, alunecarea lor gîdilicioasă pe culoarul moale și zgîrcios al esofagului, papilele limbii excitate la umeda, tremurătoarea atingere cu corpul evanescent al stridiei - ce act perfect, voluptăți animale și copii sacrificați pe altare de jertfă, fețe descompuse de groază În vagoane de vite, buze arse de sete sorbind urina proaspătă, caldă, plămîni pietrificați cu plumb și ciment, ochi cu pupila mărită, sticloasă, cantarida, heroina, laudanum, nux vomica, beții ale spiritului cînd un gînd se umflă la nesfîrșit devenind transparent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
coborît asupra lor o mare lumină și au văzut carul În care era El suind la cer. Și Îl văzură pe El În car Înveșmîntat În gloria strălucirii, cu veșmintele lui ca soarele, frumos precum luna și cumplit că de groază nu se putea uita la El. țe ca o parafrază la „fericiți cei săraci cu duhul că a lor e Împărăția cerului“ oare există plată și răsplată pe lumea asta? nici nu știu pentru cine să mă tem mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
zilei. Studenta de la germană a rîs ca de o farsă izbutită, cîtă metempsihoză și cîtă memorie atavică atribuise ea acelui coșmar care a chinuit-o toată adolescența - dar nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-are decît să moară așa i-a fost scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu ține. Mai bine du-te de te caută, fetițo, du-te după iubitul tău la nr. 9 sau la Institutul de geriatrie — Și Joyce, cui crezi tu că — Ia mai slăbește-mă, dragă, cu inepțiile astea, că am o groază de treburi. Eu aștept de la o zi la alta să-mi iasă viza pentru Japonia și ea... hai zău, scuză-mă, știi că Între prieteni vechi n-au ce căuta menajamentele, pe cine bați iubești, ca-n familie. Bine, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Minunea a ținut trei zile. Unii ucideau, alții mâncau și alții au emigrat. Când s-a terminat, au fost modificate legile privitoare la omor, la mâncare și la emigrare. Acum tu crezi că vor urma aventuri, senzații. Povestioare revoluționare de groază. Dar în asemenea cazuri nu se întâmplă așa ceva. Tot ce se întâmplă e rușinos. Adél alerga. Mă înghiontea. Striga să mă grăbesc. Niciodată n-am văzut-o atât de agitată. Mi-am împachetat toată averea personală într-o valijoară și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Apoi, după-amiaza, își făcea de lucru prin jurul meu, scutura macrameurile, așeza mai încolo vaza, trebăluia prin casă, amintind mereu de Testament. Mai cu seamă de cel Nou, dar și din cel Vechi mai știa una, alta, mai ales poveștile de groază cu lăcuste, cu tufele de măceș și cu mielul sau nu știu ce de aur, după care au tânjit nepricopsiții ăia, și că bărbații se apucau unii pe alții de acolo unde ea, ca fată mare, nici nu ar pune mâna, ptiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
La fel ar fi spus și gardienii, dac-ar fi acceptat să le păzească. Eu mă sculam cu noaptea-n cap, ca țăranii duminica, mă îmbrăcam frumos și mă duceam acolo ca la biserică, luni la rând. În poveștile de groază pentru copii dai adeseori peste situația în care personajul principal pășește în oglinda dincolo de care-l așteaptă o serie de întâmplări instructive. Aventuri în urma cărora vede totul din ce în ce mai limpede. Se formează. Se luptă cu elementele. A doua oară vede lighioana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]