2,871 matches
-
c-or fi hrănitori pentru tine, nu? Am privit atent și mi-am dat seama că aprinsesem vreo zece bețe de chibrituri cu care omorîsem peste douăzeci și patru de gîndăcei, adunați acum Într-o moviliță pe masă. — A, trebuie să fie grozav! Se hrănesc cu saké-ul vărsat pe masă. Hai să vedem! Crezînd că glumește, am rămas tăcut locului, dar individul Întinse iute mîna, apucă vreo cîțiva și-i vîrÎ repede În gură. Am vrut să-l opresc, dar n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patroana unui astfel de magazin se Îmbrăca prea strident, respingea clientela, dar și dacă era exagerat de modestă Însemna că nu are suficientă Încredere În tehnica și gustul ei. Lucrurile păreau complicate... Amîndouă Însă, așa cum erau Îmbrăcate, lăsau o impresie grozavă. Fata rămase locului privindu-mă insistent peste umerii soției mele, arătîndu-și doar fața. Privirea ei deschisă, inocentă, putea fi asemuită cu aceea a unei păsărele care așteaptă numai să-i fluieri. Eram doar soțul stăpînei, așa că nu avea de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și eu... — Președintele asociației nu e de acord, nu ? — De aceea am și zis că o să ne Împrăștiem. Și cum o să vă mai scoateți banii? — A ! Clienții noștri sînt dintre cei mai buni și apoi puștii de afară sînt toți grozavi! PÎnă la urmă am reușit și eu să Înțeleg despre ce afacere era vorba. Nu-mi venea să cred că n-a fost nici măcar unul din bandă la microbuzele din albia uscată a rîului și, cu toate acestea... clienți buni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
la urmă am reușit și eu să Înțeleg despre ce afacere era vorba. Nu-mi venea să cred că n-a fost nici măcar unul din bandă la microbuzele din albia uscată a rîului și, cu toate acestea... clienți buni... puști grozavi... Deci, o bandă de băieți implicați În homosexualitate... și fratele ei trăgea toate sforile... Și dacă acesta Învîrtea lucrurile ca lumea, puteau scăpa și de rigorile legii... Dar nu putea face oricine lucrul acesta... Și dacă nu-i creșteai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ea se găseau șase fotografii de mărimea unei cărți de vizită, prinse Între două bucăți mari de carton. — SÎnt toate color, zise el coborînd glasul și aplecîndu-se spre mine. Uitați-vă aici, sînt luate din unghiuri diferite. SÎnt chiar mai grozave decît cele făcute de profesioniști. Modelul nu este Însă cine știe ce. Picioarele sînt prea scurte În comparație cu trupul... parcă ar fi de insectă, nu? Dar e expresivă... Se văd și niște fire de păr În zona șezutului... revistele n-ar accepta așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
aș vrea. Bineînțeles că, dacă aș avea ocazia, mi-ar plăcea să stau de vorbă cu el cu promisiunea că n-aș spune nimănui despre asta. Normal, nu ? Mă interesează foarte mult cazul lui, trebuie să recunosc că a fost grozav... Eu n-aș fi niciodată În stare... — După părerea mea, n-a făcut cine știe ce. — Dumneavoastră ați putea? — Din nefericire, eu n-am fost niciodată șef de secție. — Eu n-aș putea... Ce mai Întreprindere! Să se joace cu viețile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
pare că nici el nu se află aici pentru prima dată. L-ai mai văzut? — Nu pot reține figurile tuturor clienților. Lumina Îmi bate În ochi și noaptea toți clienții-s negri ca ciorile. Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca, zăpăcit, să privească În altă parte. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
factuale. Mi-e teamă să nu pierd faptele și nu am decât puțin timp de scris la Sinegrafii. În intervalul nescris am fost la New York. O conferință la Centrul Cultural românesc și alta la New York University. Prima nu a fost grozavă fiindcă eu nu am știut că publicul va fi plin de români nostalgici și înclinați spre lirism și am fost prea academică. A doua a fost foarte bună și ca discuție după. Un public aproape ca cercetare și interes. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la noua ordine a societății, Sadoveanu este un spirit pozitiv, afirmativ, care demistifică numai pe măsură ce creează. „Lumea lui Sadoveanu este una a afirmației“, spune Al. Paleologu. Format într-un astfel de mediu și, fără îndoială, condiționat de însuși nivelul deloc grozav al literaturii noastre de la începutul secolului trecut, Sadoveanu este încă tributar inițial viziunii idilic-romantice și paseiste, iar narațiunile sale preiau o etnografie cam naivă și destul de convențională. Este fermecat încă de natural, deși la început conformismul (artistic) coexistă cu revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lumini pierdute în noapte, ca licurici pe o întindere fără margini, care se amestecau de la o vreme cu stelele zării. Și mă culcam trist în casa pustie, nu știam ce să fac; nu puteam ceti, nu puteam scrie, o plictiseală grozavă mă apăsa. Dragomir, logofătul, cu ochii lui mici, mă sfredelea, parcă îmi cetea în fundul sufletului; și de câteva ori, răsucindu-și mustața, mi-a dat a înțelege, zâmbind, că pentru un boier tânăr ca mine este leac la plictiseală. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
vii pe la noi? — Chiar mâne... Numai vezi de-mi pregătește ceva mâncare bună... Cum? Aoleu! Pun pe nevastă, domnule, și taie o găină... Am și vacă, domnule! Pe onoarea mea! Eu am fost caporal la artilerie! Îți pregătesc o mâncare grozavă... Vra să zică treaba e ca și făcută... Ce mâncare îți place dumitale? Și mă privi iar zâmbind, cu bărbia în piept. Apoi tresări, cu un deget înainte: Stai! o friptură bună, și totul s-a sfârșit! Și o ciorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prigonit - și acuma ciocoiul iar s-arată!... Iar s-arată! Ce-ai făcut, câne? Spune, câne de ce mi-ai rușinat copila? De ce-ai ucis-o? De ce m-ai otrăvit? Nici n-am puterea să mă clintesc. În glasul lui grozav, tremură o ură zeci de ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
zvonul lui, în singurătate, pe oglinda mișcătoare a undei, câteodată, dintr-un tufiș, ca dintr-o hrubă de întuneric, răsărea, neclintită, ca tăiată din lespede, o căprioară cenușie, într-o mișcare gingașă de oprire. Altfel era o tăcere așa de grozavă: mă opream și dintotdeauna îmi auzeam bătaia inimii în coșul pieptului. Rar glas de corn tremura departe și răzbătea până la mine înăbușit, trist, ca din fundul pământului. Treceam printre fagi uriași încărcați de jâr. Eram întovărășit uneori de Voinea. Tăceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-o și cu dumneata. Da’ de mine nu te-i teme tu, măi? Faliboga zvâcni drept în picioare și puse mâna pe harapnic. În același timp răsări de la locul lui și Niță Lepădatu și scoase repede din glugă un buzdugan grozav, o măciucă grea de alamă cu mănunchiuri de lemn de corn. —Ascultă, Faliboga, vorbi Lepădatu; eu îs om blajin... c-o vorbă bună mă faci rob... Altfel, cu răul să nu mă ieie nimeni că nu-i bine. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
simți tohoarca, și subt ea trupul cald al lui Lepădatu. - Singur se năcăji și-l trase la o parte; îl acoperi cu cojocul, după aceea se năpusti la Alba, și călare, alergând printre bordeie, începu a chema cu vocea-i grozavă. În noaptea aceea de cumpănă, Niță era să treacă pragul morții. Îl așezară cu capul spart și cu picioarele stricate, în bordeiul moșnegilor. Veni prin viforniță Iana și-l obloji, cu pâne muiată în rachiu, îi aduse o lumânărică de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
fiară în cușcă. Dar în același timp îi căzu sub degete și coada lucie a unei furci de fier, pe care încă de cu ziuă o zărise în locul acela. —Stăi pe loc, madamă! Nu te clinti! îi răcni cu voce grozavă Alexa, ș-o amenință cu toporul, pe care-l ținea înălțat cu dreapta. Da’ haideți, măi oameni, odată! urmă el întorcându-se spre șuri. Atunci femeia, cuprinzând strâns furca cu trei coarne, i-o izbi și i-o împlântă adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a suspina și a plânge încet. Străjerul o auzi și se apropie de ferestruica deschisă. —De ce plângi? o întrebă el. — Îmi plâng nenorocirile mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt și sprinten, nu zicea nimic. Dar moș Calistru îl simțea bucuros grozav și plin de patimă, cum era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea Moișei, măi Dăvidel? — Cum socoți, uncheșule! răspunse mișcat flăcăul. Cu puștile trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o privire cu Candace. Atmosfera tensionată din jurul mesei s-a schimbat. Unii oameni s-au relaxat, dar alții au devenit și mai tensionați (zic „alții“, dar vreau să spun Lauryn.) Chestia e că nu îmi propusesem să am o idee grozavă, nu a fost vina mea, pur și simplu s-a întâmplat. Singurul lucru cu care mă pot lăuda e că mă oprisem la Saks în drum spre casă în seara dinainte, luasem o broșură CG și citisem despre produsele lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
conexiune. Dar avusesem și alte întâlniri intense și lipsite de importanță în New York. Ca atunci când tipul din metrou începuse o conversație despre cartea pe care o citeam (Paulo Coelho, pe care chiar nu l-am priceput). Am avut o discuție grozavă până la Yonkers, i-am spus tot felul de lucruri despre mine, cum ar fi interesul meu din adolescență față de misticism, de care eram oripilată acum, și el mi-a povestit despre slujba sa nocturnă ca om de serviciu și despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
deja despre slujba mea altor doi indivizi - la rugămintea lor, aș putea să adaug - și nici unul nu ascultase o vorbă din ce spusesem, așteptau doar să tac ca să poată începe un monolog despre ei și despre cât sunt ei de grozavi. Cocaina distruge efectiv arta conversației. —Testez pantofi ortopedici. — I-auzi! (A inspirat adânc înainte de a începe.) Eu lucrez la bla, bla, bla... o căruță de bani... Eu, eu, eu însumi, să fii cunoscut, bla, promovare, bla, primă, muncești mult, petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai târziu Jacqui. El chiar nu știe pe ce lume trăiește? Șifonată, dar, în momentul acesta, aproape îngenuncheată, n-aveam nici un chef când, în ziua următoare, barmanul cel drăguț m-a sunat la birou și a spus: — Am o idee grozavă pentru întâlnirea noastră. Am ascultat fără să spun nimic. —Fac parte dintr-un proiect în care construim case pentru niște oameni necăjiți din Pennsylvania- ei oferă materialele, noi venim cu munca. A făcut o pauză, așteptând să-l laud. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
întrebam ce va zice Jacqui de asta. Erau cocteilurile o băutură prea feminină? N-ar fi fost mai bine să ia o bere? —Alune? Jacqui i-a întins bolul. — Da, mulțam. Am rânjit triumfătoare la Jacqui. A fost o seară grozavă. Ne-am simțit așa de bine împreună că am luat încă un pahar, apoi încă unul, iar Aidan a insistat să plătească el nota. Din nou, asta m-a îngrijorat. Oare cineva care nu e Mângâietor Delicat ar fi insistat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata de acțiune, da? Arătam groaznic, dar, dacă recunoștea asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Grrrl - ar trebui să vedeți cu ce trebuiau să se îmbrace ele, eram îngrozită că aș putea fi transferată în echipa lor). —Bravo, i-a zis Franklin Tabithei. Noului ser de noapte de la Bergdorf Baby i se acordase un comentariu grozav și - mult mai important - o poză în suplimentul New York Times de duminică. Mie și lui Lauryn: —Trebuie să revenim la normal, doamnelor. —Mda, dar - a început Lauryn. —Știu toate motivele, a zis Franklin. Tot ce vă spun e că aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]