1,450 matches
-
a dovedit că o zmângălise unu, Villiers de l’Isle Adam. Ricardo a răspuns În silă: — Abia am căzut la pace acu două ore. Și iar bagi zâzanie. — Stai locului, Pumita, a sărit Requena. Romanțu lu Ricardito nu seamănă câtui-i hău cu a lu Villiers. — Nu te-ai prins, Ricardo, asta ie pentru binele tău. Astă-seară sunt al naibii dă șucărită, da mâine tre să vorbim. Dornic de izbândă, Bonfanti a spus pontifical: — Ricardo e prea de bun simț ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
crack la Turtugas? O las baltă, că să nu vă ia urâtu. Io nu trăncănesc așa, de-un pamplezir, ca Barcina, că iera să-mi fie cumnată, sau ca bărba-su, care să bagă-n vorbă, da n-a văzut câtu-i hău o minge dă football număru cinci. Vreau să vă faceți tihnit planu dă bătaie. Ieram gata să-mi pun pirostriile cu Pumita, care avea și ea pandaliile ei, da iera o gagioală. Nitam-nisam, ni s-arată ghiftuită cu ceanură, isprăvită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Berazategui, da iera În debara când mandea am picat acu două veri, și glagorea Îmi șoptește că nu să mai dă dus. Vă zic pă zău meu: navetiștii mă scot din săriți, da bunica nu mai e fată dă când hău, iar io sunt d-ăia care nu-mi place să Întorc macazu la zări și șosele. Ce vream io să vă zic: Fainberg ie un gagiu care nu stă la cotezzo, da crede că buricu la lume ie În cufăru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bună dreptate. De nu era don Renovales, care mi-a pus cu gheara propie pă ochi o halcă dă carne crudelă, pă loc Îmi sărea capacele. Chestii-trestii care nu țin nici baremi dă ochii lumii: poa să să spună câtu-i hău că Juana Musante are boiu dă te dă pă spate, da un fante dă gagiu ca mandezu, că m-am ținut c-o donșoară care acu ie manichiureză, și c-o minoretă care s-a ajuns stea dă radio, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cât dăspre târnuri, Fainberg ie un fanatic rutinar; iar cu concordia dân han i-a dus dă nas și pă pilangii, și pă Limardo, că i-a făcut să cază la pace. Cum nențelegerea cu mâța stacojită ie dă când hău dată uitării, Fainberg a tret să le noiască memoria la caftangii, ba chiar să-i pună pă jar cu o ciotcă dă glume pârdalnice și zeflemeli. Când ne Întrebam dacă avea să arunce cu șalupele unii Într-alții sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
știu dă ce să-ngrijește atâta. Libelulele ie altă mâncare dă pește, care Chantal, blonda, io nu m-aș osteni să mă benoclez la ea, dă n-ar fi Jacqueline, că poa să i-o ia nainte. Gagigăresele ie cât hău dă dezghețate și crede-mă că te scoală dân morți, da bunicu ie o piesă dă muzeu care, cât te distrează, te șlefuie domn. Mă chinuie Îndoiala dacă iei sunt pă bune protipendari. Io-te: n-am nimic cu ăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
camera la ochi, Îi spuse: — Mergeți Înainte, doctore Johnson. Norman se Întoarse și păși În astronavă. INTERIORUL Se opriră pe o pasarelă lată de un metru și jumătate. Îndreptând lanterna În jos, Norman constată că Îi despărțea de podea un hău Întunecat de circa doisprezece metri. În jurul lor, abia distingându-se, se zărea o rețea deasă de lonjeroane și grinzi. Parc-am fi Într-o rafinărie de țiței, constată Beth. Își aținti fasciculul pe una din conducte, inscripționată „AVR-90“. Toate marcajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
o parte a unui astfel de veșnic prezent. E ca o pauză de respirație. Nemîntuirea. O sufocare de milenii, fără durere; înghețată în simțire. Incapabil să mă mișc, să strig. Oprită, poate mi-e chiar și inima în mijlocul energiei. Un hău al veghii veșnice golită de sens. Coșmar. Trupul întins pe pat iarăși, tresare. Îl văd pe tînărul Doctor fericit. „-Da!“-zice el-„-Am soluția. Am cumpărat recent un clei care, într-o fracțiune de secundă, lipește orice de orice. Chiar
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
faci tu. Un joc subtil de-a execuția și iertarea joci, ca noi toți și încrîncenat, devii centrul mobil al lumii silind-o pe aceasta să se apere, să graviteze în jurul tău.” Sărmane tînăr, din spital îți urmăresc alunecarea în hăul disperării și a propriului tău chin amplificat de ecou. Și tot ce pot să fac este să strig, să-mi manifest într-un fel revolta inutilă. Ce întristare: nașterea la gîndire e ca despărțirea părinților. Ești un copil aruncat; va
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
se poate despărți întru totul de cel care a făcut-o: crima de criminal care ridică ochii ca oricare și reușește să vadă cerul. Că există iertare... Și așa, regretul dispare din mine, spunîndu-mi că a meritat să trec prin hăul negurilor pentru a putea desluși, cum se cuvine, lumina. V. scriitorul caut să nu mă lupt cu răul. Îmi umplu inima, într-o respirație continuă și concentrată, cu bine și grozăvia, nemaiîncăpînd, fuge. Mă plimb pe străzi și cred. Mă
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
iubire... PESTE TOATE NOPȚILE TRISTE O clipă de alb, întinsă pe un rug de noapte cu viețile de dragoste măslinite de sori și umbroase secete ale nașterii, lăsate să simtă doar trecerea timpului, dintr-o veșnicie în alta, când înserările hăului se preling peste chipuri pierdute. Nu doream, decât acea lumină pământie a visului, ca un răcnet din albastrul ceresc al rămânerii, prin sângele revărsat peste toate nopțile triste. Rămâneți cu mine în nașterile umbroase ale secetei, pentru că în renașteri nu
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
despărțiri tot ce rămâne-n regii de ceruri. Numai atunci culorile îndreptate spre veacuri se vor logodi în secretul urlător de dulce al neprevăzutului, numai atunci iubirea... VISE RĂSFRÂNTE Cu raze de dor alergam fericită prin lume, Cuvintele tale spărgeau hăul oazelor blânde, toată fericirea zămislită-n durere. Îți vei petrece nopțile în miezul pletos al iubirilor irosite de-o viață în jurul acestui poem; Univers sângerat de suflete grele, târâte prin închipuirea-ți istovită. Oglinda în care sărut venirea în declin
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pământului, urla după tristețea stelelor ce se lungeau în materii de vieți. Într-o geană de umbre am întâlnit omul - Luceafăr și am încercat să-i iubesc acel chip secular prin florile lumii de vieți. Liniștea caldă încercase să desființeze hăul. Himerele nopților se lăsau purtate prin conul de aer suferind. Mă plimbam prin cerul de arderi unde aveam materiile sătule cu zâmbetul iubirilor. Zidul nopților îmi lăsa răceala prin acel aer atotștiutor între ceruri ca un rugător pământ de regrete
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pe visurile mele unde numai sufletul meu, știe de ce nu îngheț în toate spulberările ispitei. VÂNTUL SUBSTANȚELOR ALBE În sălbăticia aerului am parcurs distanțele gerului prin imposibila baricadă a visului. La capăt de vieți am sângerat în acea durere a hăului unde toate înnoptările au devenit clipe de trecere dintr-un tărâm în celălalt. Oricâtă putere de dragoste în grabnica privire a umbrei nu pot să retrăiesc acele văluri de secetă, când naivitatea lumii îmi intrară în norii ruinați de cuvinte
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
sufocat de chinuri, În strae de lumini, te-ar îmbrăca MAESTRE, Arsurile de nopți prin sufocate visuri, Când florile de dragoste s-ar ofili-n ferestre. Veți spune că mi-am fost dușmanul de visare, Și-am zăcut adânc în hăuri de iubiri. Când sufletul cel viu ascuns în alba Zare, Mă strigă în vecernii prin norul de priviri. Ca să vestesc că STEAUA DE DORURI îmi apune, În lunga pribegie prin haitele de sori, Și-n noaptea cea din urmă, un
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
neamului e o temniță sfântă, O, Doamne Ștefane, auzi-ne de vrei să ne vezi căci nu răzbatem în apele seci, iar neamul îți este amenințat de vecie, nimeni în lume nu aude cântările reci din viața de aer un hău de urgie ce se întinde peste o taină de NIRV împărțită-n dureri și-n iubiri rourate, stăpân fii în lumea blestemului trib și apără-ne din ceruri printr-o viață de șoapte! GERUL DIN PRIVIRI Domnului ing. Grig Amiezile
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
poeme. Văd cerul cum se pleacă într-un gând Cu sufletele albe ucise-ntre blesteme. Am mai lăsat în cimitirul deziluziei un ZEU Să ardă trupurile celor de păcate, Căci veacul nemuriri și-a lui Dumnezeu, E-nchis în nebunia hăului de moarte. Eu nu mai am putere deci Căci sunt în norii de morminte Și vă privesc prin gânduri seci Cum o s-aprindeți lumânări și lacrimi sfinte. VEȘNICIA DE PE UMERII NINȘI recviem pentru prof. Iancică Dobriță L-am întâlnit într-
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
are legătură cu materialele porno. Ce-ți pasă ție? Negroteii ăia ți-au violat femeia, așa că ai făcut ceea ce trebuia făcut. Care e problema, căpitane? Exley zîmbi. Jack Îl taxă drept zîmbetul unui om care stă cu un picior În hău și cu celălalt țopăie la marginea prăpastiei. — Căpitane, despre ce...? — Nu, motivele mele sînt treaba mea și iată și presupunerea mea: Hudgens avea o legătură oarecare cu chestiile alea pornografice și avea și un dosar legat de tine. De-aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Încredere În el, fie și o secundă. Pe toate astea le putea Încasa fără probleme. Era detectiv de meserie și știa să administreze haosul. Dar cazul Atherton și intervenția tatălui său erau cu totul altceva. Acum se simțea suspendat În hău, guvernat de o intuiție primară - Nite Owl avea o viață autonomă, dincolo de voința oricărui detectiv - și de dorința lui de a face cunoscută acea oroare, fie că avea să fie acolo ca să cerceteze dovezile, fie că nu, fie că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
bijuterii, veselă și hârtii. Casa golită aproape cu totul de lucruri arăta mai mare dintr-odată și mai plină de lumină. Cele două ferestre-ușă, late și cu jaluzelele imense înțepenite, lipsite de perdelele fin brodate și de draperii, păreau două hăuri sau două răni ale zidurilor prin care lumina soarelui pătrundea nestingherită, scăldând încăperile într-o strălucire dispărută de mulți ani din acel apartament. Pereții erau cenușiu întunecați, de fumul și praful anilor, ici-colo varul se scorojise, se simțea nevoia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe vremea asta, librăreasa trage obloanele foarte devreme și încuie ușa cu un lacăt imens - toate se petrec de dimineață până când nici lumina felinarelor nu mai reușește să alunge umbrele, iar ferestrele birourilor de deasupra sunt de mult doar niște hăuri negre. Nu știu ce-o fi urmărind. M-am uitat și eu de vreo câteva ori, cât se bărbierea în baie, și n-am văzut nimic mai deosebit, numai o perindare de haine, culori și învălmășeală care nici măcar nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din nou și a încercat să-și amintească de când nu le mai văzuse. De când refuzase să le mai vadă, simțind că inima i se golește, că în jur nu-i decât indiferență și interes și că se va prăbuși în hăul deschis de ele. Alunecase numai; nu se prăbușise. Acum știa că așa ceva simțise. S-a scuturat, clătinând din cap, nu-i posibil. Dar era posibil. A știut că au fost în el îngrijorare și nemulțumire și agitație și greață. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
buchet, Eterna durere și zbuciumul veșnic Și nu mai știu chiar, de-s mirean sau ascet, Făclia ori brațul inertului sfeșnic... Dar simt cum otrava parfumului tău Mă-mbată mai mult decât vinul Și-alunec prin beznă, în funduri de hău, Vărsându-mi din suflet veninul...
MI-E?TI TOTUL... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83834_a_85159]
-
bun rămas, Ne-am despărțit c-o lacrimă în glas, Ne-am depărtat fără să ne privim Și-acum degeaba, ambii suferim... Am preferat ca să umblăm haihui Și fiecare-am mers pe drumul lui, Am întâlnit în cale câte-un hău Și-acuma regretăm, ne pare rău... Ne-am pus speranțe-n drumul blestemat Dar iată c-amândoi ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
conduce acest lucru? Nevoia naturală de virtute era oprimată, sufocată în om de idolatrie, de nevoia falsă de nedreptate, iar virtuțile apostolatului nu erau cele care să atragă aprobarea lor din adîncul unei naturi omenești, pentru că acel adînc devenise un hău, păzit de Cerberul feroce al perversității umane, fiindcă acolo în interior nu pătrundea lumina; virtutea din Apostolii Domnului a fost răsplătită prin cruzimea feroce a fiilor oamenilor care i-au sfîșiat pe Apostoli și s-au bucurat să le verse
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]