1,981 matches
-
stele rele și de molimi. Miluiți-l cu ceva pe bietul Tom, pe care-l chinuie vrăjmașul necurat. Dacă-aș pune mîna pe el, aici, și-acolo, și iar acolo, și iar!... (Furtună continuă) LEAR: Fetele l-au adus în halul ăsta? Și n-ai putut păstra nimica? Le-ai dat tot? BUFONUL: Nu, și-a oprit o țoala, altfel ne-ar fi rușine la toți. LEAR: Acuma tot prăpădul ce-n văzduh Stă peste crimele-omenești, pe fete-ți cadă! KENT
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care urma semnul crucii. După ce Tușa Finlandia a descântat-o de deochi, tot nu se simțea mai bine, ci din ce în ce mai rău. Proprietăreasa, la care locuia cu chirie, care ținea la ea ca la propria-i fiică, văzând-o în ce hal a ajuns, a dus-o cu salvarea la spital, numai că, prea târziu. În timp ce medicii dovedeau cu argumente că o pietricică a intrat pe canalul coledoc și l-a înfundat, din care cauză a și murit, gospodinele, pentru care lucra
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
am introdus în baza de date programul pentru azi și am verificat punct cu punct, fără să omit nici un amănunt. Ca să nu am probleme, m-am pregătit chiar mai bine decât în mod obișnuit. Evenimentul, care m-a bulversat în halul acesta, a avut loc dimineață. Cu trei-patru secunde înainte de semnalul acustic, am verificat prezența de la distanță. Toți elevii la locurile lor. Când să ies din cancelarie, aud vocea inconfundabilă a domnului director prin multiprogramatorul digital școlar (M.D.S.) ce-l port
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor ar fi arătat cu totul altfel decât l-au visat ei pe când n-au fost decât niște adolescenți. Certurile s-ar fi înmulțit în așa un hal încât Roberta ar fi fugit de acasă, Radomir ar fi căutat-o și ar fi găsit-o la dirigintele poștei. Ceea ce n-ar fi putut suporta, așa că l-ar fi împușcat atât pe netrebnic, cât și pe soția necredincioasă. Faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
De unde să știe Radomir că dacă s-ar fi căsătorit cu Roberta, traiul lor ar fi arătat cu totul altfel decât l-au visat ei pe când n-au fost decât niște adolescenți. Certurile s-ar fi înmulțit în așa un hal încât Roberta ar fi fugit de acasă, Radomir ar fi căutat-o și ar fi găsit-o la dirigintele poștei. Ceea ce n-ar fi putut suporta, așa că l-ar fi împușcat atât pe netrebnic, cât și pe soția necredincioasă. Faptă
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
părinții părinților lor. Un popor fără personalitate. Inițial m-a revoltat calificativul lui Patapievici, cel de "popor cu substanța tarată". Acum mi se pare foarte lucid și perfect adevărat. E suficient să te uiți la televizor, ca să constați în ce hal de tembelizare am ajuns. Cu toate astea, majoritatea românilor asta fac. Televizorul le sa-tisface setea de scandal, de gregar, oferindu-le, în același timp, iluzia unei vieți mai bune, posibilitatea evadării, măcar temporare, dintr-o realitate ce a devenit de
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
săi: platonicienii și stoicii în linie de bătaie, urmați de creștini, au dezvăluit din plin, fără să știe, insatisfacția încercată în privința propriului trup, pe care au simțit nevoia să-l deteste, să-l chinuie, să-l urască în așa un hal... Antihedonismul își dezvăluie în mod simptomatic ura de sine, concentrată, transfigurată, deplasată, inversată ca sens, iar apoi îndreptată asupra unui obiect fantasmatic susceptibil de a încorpora totalitatea negativității acumulate în sine: plăcerea. Pentru că plăcerea epicuriană rămâne mult sub pericolele care
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
de mijloc; capăt; carte; cea bună; cealaltă; cine; ciocolată; cîntec; coleg; complementar; conducere; degeaba; destin; disfuncțional; distribuție; doar; în două; dreapta; echitate; egalitate; alter ego; el și ea; eu+tu; eu; făcut; fără; finețe; floare; foarte; forever; frățesc; frățește; gînd; hal; hale; iertare; imperfect; in; instinct; iubi; iubirea; iubita mea; iubitor; împart; împărțeală; împlinire; înger; înjumătățit; nu e întreg; întru; învață; juma; jumătate; jumătate eu; a doua jumătate; kilograme; de kg; la fel; ceva lipsă; lipsit; lipsuri; litru; lumină; mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
chemat prin stație la altă intervenție, medicul a comentat sec spre asistentă: „Sper să n-avem tot jocuri erotice cu ardei iute“... Trei zile am pătimit; vă dați seama că ne-am luat concediu, nu puteam merge la serviciu în halul ăla; iar când i s-au mai potolit usturimile, a zis că se duce un pic până acasă... Încă mai am lucrurile lui pe undeva prin debara; și-a vândut apartamentul, și-a schimbat numărul de mobil, a plecat din
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
băuturi alcoolice - după gust Felul III - dacă e cazul, completați cu alte bucăți de pâine Desert - dulciuri preambalate, prăjituri*/ torturi cumpărate de la cofetării, fructe (autohtone sau exotice, dar numai din cele pe care le cunoașteți!) * Deși mă mințea în ultimul hal și mă trăda, culmea, cu fosta lui nevastă, extraterestrul numărul șase a avut un aport incontestabil în pregătirea mea teoretică de gospodină; e singurul care mi-a vorbit despre urzici umplute, ca să dau numai un exemplu; și, dacă tot vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
că-mi exploda burta, când peste mine în dormitor a intrat o bătrână; după aspect, o gospodină mare, poate chiar foarte mare; intrase cu cheia ei, era de-a casei, așa că nu m-am speriat; m-a văzut în ce hal sunt și mi-a oferit imediat un ceai și niște prafuri ca să-mi revin. De la primele cuvinte ne-am dat seama: ea - că eu goleam cu spor oalele și cratițele și-i lăsam câte un munte de vase murdare în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și eu eram nerăbdătoare, dar a trebuit să mă îmbrac, că-mi era cam frig doar cu mărgelele; când m-am întors în bucătărie, nu avansase deloc; încă mai analiza prăjitorul și se întreba de ce-o scoate fum în halul ăla; am gătit rapid câteva felii de pâine cu unt, mi-am pus la loc mărgelele... M-am întrerupt din scris o jumătate de oră; tocmai m-a sunat o prietenă să mă întrebe cum se gătește cacaoa cu lapte
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
încleștarea noastră amoroasă (ca de obicei, magnifică) s-a încheiat, el a spus că mai rămâne un pic să se uite la televizor și să bea un pahar. M-a trezit în ghionturi după vreo două ore, beat în ultimul hal, ca să-mi spună că sărasem ciorba prea tare, că afumasem un pic tocănița și că nu curățasem de pământ căpșunile folosite la tartă... Ce să-ți zic, altceva decât aceste reproșuri de neam prost nu găsise și el... Am discutat
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
nimic care să-l poată răni (și totul îl rănea), te lăsa stors de vlagă și total nemulțumit, de el și de tine însuți. Nu-ți puteai ierta că ai fost atât de laș, că l-ai menajat în așa hal și că n-ai explodat în cele din urmă” (264). Problema aceasta, a violențelor abia reținute sau declanșate energic, constituie subiectul unei alte dezbateri. De reținut doar că impostura e și un mijloc de a proteja, dacă nu din generozitate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
îi aparține lui Cioran, “în sublim, în livid”. Ceea ce i se întâmplă într-un anume fel și lui Sartre, pe care, știm, Cioran îl disprețuia. Vorbind de el, Cioran se întreabă, aproape revoltat: „Cum poți să fii lipsit în așa hal de simțul ridicolului?” (III, 228). Concluzia e una singură: „Filozofia nu pare să fie compatibilă cu umorul” (idem). Cât despre Cioran, el este un slujitor al umorului, nu al filozofiei, al culturii, nu al naturii. Câtă deliberare, însă, și câtă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
piață, la birt, la un magazin oarecare, peste tot unde ar trebui să fie servit. Și deseori își dă seama de ridicolul situației: „Azi dimineață, pentru un fleac (un conflict cu birtașul grec de alături), m-am înfuriat într-un hal ce întrece orice închipuire. Să ajung aici, ce rușine!” (II, 122). Peste doar o pagină, adică la o zi-două, o altă scenă, cu aceeași concluzie: „La piață, o femeie hidoasă, cu un cap de vultur, începe să-mi facă scandal
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
căci nevoia de a te controla (și totul îl rănea) te lăsa stors de vlagă și total nemulțumit, de el și de tine însuți. Nu-ți puteai ierta că ai fost atât de laș, că l-ai menajat în așa hal și că n-ai explodat în cele din urmă” (III, 264). Evident, suntem interesați de ceea ce spun aceste cuvinte despre Cioran, care-și reproșează lașitatea de a nu fi el însuși, adică întruchiparea violenței. Totuși, într-un moment tot de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
prizăriți, Cioran aduce în discuție faptul că el însuși nu înaintează în nici un plan și că nu produce nimic. Altundeva, e mult mai tranșant: „Din nou, criză de furie. E oare cu putință să las să treacă zilele în așa hal? Sunt luni de zile de când n-am scris nimic, nimic, nimic! Mă agit ca o târfă lipsită de clienți, îmi cășunează pe toate cele și mă blestem! Sau mă consolez de sterilitate și de eșecurile mele lăsându-mă purtat de
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
întrebi asta? Mina: Nu. Nimic... te-am întrebat așa...(vrea să iasă din dormitor dar e oprită în ușă) Ilie: Auzi, Mina? (începuse să rîdă cu poftă) Mi-a plăcut chestia cu doi și cu doi fac vineri. Chiar în halul ăsta ajunsesem. (redevine serios circumspect) Sau e vreo aluzie la... unu și cu un fac trei... sau la... (arată spre colțul sufrageriei) Mina: (într-adevăr nu s-a gîndit la acest paralelism) Nu, nu i nici o aluzie... (își îndreaptă, discret
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
așteptați la una ca asta! Ei, uite, vreau să văd și eu țara asta care-o ia razna, așa, de-a lungul și de-a latul istoriei de n-o ghicește nimeni încotro merge. Mina:...Și cum o să mergi în halul ăsta la Runcari? Ilie: Lasă, că mă trezesc... mă trezești tu... M-ai trezit tu din alte beții și n-ai să mă trezești tu dintr-o beție bere? Că bere am băut. Nu, nu vă uitați așa la Ștefan
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spații), tai lemne (mimează), le pui la locul lor... pui acoperișul, hornul și gata. Numai fumul să iasă și gata casa. Mina: (care s-a crispat din ce în ce mai tare pe toată scena) Ilie, te rog, încetează. Nu te mai prosti în halul ăsta. încetează. Ilie: (traversînd drumul de la nedumerire la realizarea situației) Iartă-mă, Mina, iartă-mă. Dar am făcut-o pentru tine. Dacă aș face o casă, aș face-o numai pentru tine. Mina: Taci! Ilie: Bine, tac, dar nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toată chestia asta. El 1: Ți-am spus că am să încerc să... Ea 2: Și cam cît timp crezi că vor ține încercările astea? Și cam cît crezi că voi rezista eu la aceste încercări? Că uite în ce hal m-ai adus! (se ridică din fotoliu, aprinde încă o lumină și își face scheciul) Vezi cît am slăbit? Nu mănînc, nu dorm, n-am chef de nimic! Știi cîte kilograme am slăbit? Nu știi! Știi că iau cîte un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ți-am spus... El n: Eu am înțeles, am înțeles dar alții n-au cum să înțeleagă. Așa cum nici soția ta n-are cum înțeleagă. Și, pentru că veni vorba, poate că e timpul să observi că a ajuns într-un hal fără hal.Vrei să se-ntîmple vreo nenorocire? Știi kilograme a slăbit? El 1: Da, știu... da' ieri mi-a spus că a pus înapoi un sfert de kilogram... El n: Ce să spun, mare recuperare! Da' hai s-o lăsăm
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
spus... El n: Eu am înțeles, am înțeles dar alții n-au cum să înțeleagă. Așa cum nici soția ta n-are cum înțeleagă. Și, pentru că veni vorba, poate că e timpul să observi că a ajuns într-un hal fără hal.Vrei să se-ntîmple vreo nenorocire? Știi kilograme a slăbit? El 1: Da, știu... da' ieri mi-a spus că a pus înapoi un sfert de kilogram... El n: Ce să spun, mare recuperare! Da' hai s-o lăsăm ea și
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
el, înconjurîndu-l) Ce te uiți așa la mine? Nu-ți plac? El 1: N-am spus asta. Ea 2: Atunci poate îți plac?! El 1: Nici asta n-am spus. Ea 2: Ar fi și greu s-o spui. În halul în care arăt... El 1: Îmi pare rău de ce se întîmplă... Ai mîncat? De ce nu te-ai culcat? Și de ce nu te îmbraci mai cu grijă? Ea 2: Doar ți-am spus de ce. Așa că nu înțeleg de ce mai întrebi. I-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]