KorAP: Find »[drukola/base=halat & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...128 >

3,185 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438

s-a lamentat Bea. Aș fi vrut să nu am trei sute de pagini de editat la întoarcere, am adăugat eu posomorâtă. Harry și Luke plecaseră să facă o plimbare înfofolită prin natură, în vreme ce eu, Bea și mama am rămas în halatele de baie și-am discutat, în noua bucătărie de culoare verde-mentă. Nu mă mai simțisem așa de fericită și de relaxată de luni de zile - asta neluând în considerare criza acută de tristețe de duminică. Dezbătusem deja subiectul petrecerii și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558

dus. — Eu pot, zise inspectorul, uitându-se cu un interes îngrețoșat la pata de pe cearșaful pe care îl descoperise unul dintre polițiști în coșul cu lenjerie murdară. Când părăsiră casa, dovezile acuzatoare constau într-un cearșaf, un cordon de la un halat de casă vechi, care se strecurase în mod misterios în pod, un satâr pe care Wilt îl folosise o dată ca să deschidă capacul unei cutii cu miniu de plumb și o seringă hipodermică pe care Eva o luase de la veterinar ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446

zadarnic la poartă, gata să plătească taxa pentru recuperarea ființei pierdute. Tovarăși, sfidarea cu care se încalcă dreptul elementar“... În parcul spitalului, pacienții ieșiseră la plimbare. Doctorul se așezase pe o bancă. Își scoase ochelarii, își frecă fruntea, își descheie halatul, încerca să se destindă. Dunga bărbii negre transpirase. Își șterse barba subțire cu batista. Încerca să uite oboseala. Încolăci brațele scurte pe burta proeminentă, se lăsă pe spate. Mâinile erau moi, umerii moi, dar scurtele picioare deveniseră de plumb. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
din dreapta. Intră într-o sală lungă. Cuști mari, pe două rânduri. Câini... avu timp să vadă un seter ghemuit, melancolic, cu bărbia învelită într-o eczemă roșie, purulentă. Se roti spre ușă. Dădu de femeia de serviciu. O grăsană în halat alb și papuci, cu miinile in sold. — Veniți la un pacient? Ciudată formulare... și nu părea ironică, nici ostilă. O femeie în vârstă. Mari ochi negri, păr alb, ondulat. Nu... eu... doar ca să... Irina încercă să zâmbească, retrăgându-se cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
zgomote și fără sfârșit. Zvâcnise, speriat, în zori, să oprească soneria deșteptătorului sau a telefonului. De fapt, nu fusese nimic, doar visul, coșmarul. Nu mai readormi, hărmălaia străzii năvălise deja, geamurile tremurau sub zgomotul mare al autobuzelor și tramvaielor. Trase halatul din cuiul de pe tocul ușii, se apropie de fereastră. Chiar în dreptul casei zăcea, defect, un camion uriaș și preistoric, care bloca circulația. Claxoanele și frânele mașinilor care ocoleau namila sporiseră vuietul. Fleacuri!... nimic nu putea micșora bucuria de a fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
franțuz, monsieur Courvoisier, s-a îndurat de spleenul copilului Tolea. — Ai venit de mult? Cine pe cine întreabă? Parcă doctorul întrebase, dar nu e sigur, deloc nu e sigur, mormăise și Tolea parcă ceva, surprins de domnu’ gata costumat, în halat de mătase roșie, cu pipă groasă în gură, de parcă fusese tot timpul acasă, acolo, lângă fotoliul de piele, privindu-l cu îngăduință pe necunoscut. Slabă imitație, slabă performanță, Bombonel degeaba încearcă să imite pacienții, imită ca un începător, zău așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nici un deranj. Da, am vorbit încă ieri, l-am întrebat. Peste o lună, peste o lună la control. O iritație, atât, nu e decât o alergie. Luați pastilele, sigur. Seara, da, puteți suna seara. Oricând, seara. Bărbosul Marga își flutură halatul roșu, se întoarce spre turmentatul Tolea, dar telefonul sună din nou. — Eu sunt, lasă copilăriile, doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești bune, foarte bune. Înainte de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
doar așteptam telefonul dumitale. Alternate, cum am scris pe rețetă, alternate. Garantez, tovarășe colonel, dau semnătură. Absolut sigur, vom avea vești bune, foarte bune. Înainte de a-și relua locul pe taburet, rotofeiul își scoate iarăși ochelarii, îi șterge de pulpana halatului. Acum i se văd ochii mari, limpezi, cel adevărat, albastru, cel de sticlă, albastru, nici n-ai ști să-i deosebești. Și iarăși nu se mai văd, și-a pus la loc ochelarii fumurii. — O să rămâi la masă, Tolea. Mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese puțin, strecurase cei 10 lei bacșiș în buzunarul halatului ei albastru. Toate la locul lor, ce i-o fi cășunat grasului? Tocmai dom’ Teodosiu?!, doar o știa, fuseseră vecini și l-a ajutat Steluța, nepoata ei, când cu necazul ăla de era s-o pățească Ortansa, nevasta lui dom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Vasilică. Câteva. Puține și clare. „Tovarășa“, auzi! Cum îl atingi la păsărica lui afurisită, gata, devii tovarășa, ca la tribunal, nu alta. Salariata Vasilica Vasilică, pe care o strigau Vili, își îndreaptă broboada. Coborî dreapta cu tava, de-a lungul halatului spălăcit și prea mare, iar cu stânga își îndreptă broboada. Înălță capul. O față mică, creață. Mâinile mari și lungi atârnau de-a lungul trupului mic, încovoiat. Ochi ageri, o gură lată, puternică, cu dinți mici, suciți, argintați. Îl privea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de perete, își îndreptă ochelarii cu ramă metalică. Un sarcastic oxfordian părea secătura asta polițistă. O urmărea țeapăn, fără zâmbet, pe colega Gina, care își tot încheia halatul, fără să-l încheie... Se îndreptă spre Gică Bonomul, tocmai când acesta rostise, privindu-l, nu era clar, pe tov Titi sau pe dom’ profesor. — Hai, amantissime, să facem lista aia... Nu, profesorul habar n-avea că fuseseră rostite aceste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
populație? Ce răspunde vizionarul? Printr-o întrebare, desigur. Ar fi gata Marea Britanie să dăruiască imediat Germaniei,ca garantie a bunelor intenții, câteva colonii?“ Șeful Gică zâmbea, crăcănat, în ușă. Sir Tirbușon privea în tavan. Lubrefianta Gina își tot încheia descheia halatul. Bufonul se ridicase, brusc, în picioare. Se plictisise, nu mai avea chef să le recite cuvintele lui Henderson!... Uite că nu mai avea chef, pur și simplu. Un arlechin brusc îmbătrânit, în salopeta sa neagră de lucru. O mască obosită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
nu se supere niciodată, reginele nu pot fi ofensate. Ridică pletele negre din registru, oferă colegului de la recepția TRANZIT un zâmbet mic, arhaic. Buze roșii, claviatura email, perfectă, alb pur, de lapte. Mâna fină lunecă pe dunga din mijloc a halatului. Degete lungi, delicate, nasturele închis deschis. Un profil clasic, oase mici, fragile, ochii adânci, noapte fără capăt. Zveltă pasăre, dungă toridă. Nu, n-avea de ce se rușina. Tribul putea fi mândru cum își înălța gâtul lucios, cum flutura coama nocturnă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
instantaneu, noul rol în care o plasase, confidentă sfătoasă într-o poveste tulbure și trăsnită. Păreau, dintr-odată, un cuplu dintr-o sectă suspectă. Șopteau, susurau toatăziua,mai mare dragul... dulcissima, țiparul unduind cu degetele lungi, albăstrii în jurul nasturelui, pe halatul închis-deschis și frater pedagogul, scoțând din buzunar mereu alte hârtiuțe magice, aduse spre dezlegare. „Evoluția psihică încetinită. Criteriile de apreciere împuținate și superficiale. Limbajul mimico-gesticular impune îngrădiri. Lipsa limbajului accentuează rigiditatea și manifestările negativiste. Invidia, gelozia, rigiditatea. Grupați într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
bine rolului, n-are, de fapt, nici pe naiba. Alb tot, puritatea însăși. Zâmbetul dintotdeauna: oblic, ondulat. Partenera întinse mâinile delicate spre maestru. Fața se luminase de acea frumusețe fragilă și sălbatică, de adolescentă vicioasă. Se tot deschidea închidea la halat. Zâmbea complice, dezvelea clape albe, colți albi. Buzele se umeziseră, fragede, roz. Privea cu sfială spre maestrul prestidigitator, dar și cu o lucire de pradă. Gingășie lubrică, maternă. Nici n-o vedea, nasolul! Aruncase, dintr-o mișcare, geanta în cui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Cicatricea aceea nevăzută, la coada sprâncenelor... Doctorul nu va răspunde la provocare, tot nu înțelegea despre ce e vorba. O glumă, o glumă idioată, vreo altă aiureală a aiuritului. Își va retrage doar, intimidat, mâinile durdulii sub masă, în poala halatului. — Eu am visat scrisoare. — Ce scrisoare? — Scrisoarea becherului. Bibicul. Mutulache, știi ’mneata. El o fi fost autorul, musai, el o fi fost... Gușa Dușa Păpușa Spiridușa, cum îl mai cheamă. Octavian, fantoma Octavian. De curiozitate, sub un felinar, am deschis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
O voce adâncă, aburind întunericul. Un pas înapoi. Chibritul nu se aprinse. Următorul. Roti mica flacără în dreptul ochilor, spre prima ușă din dreapta.Apucase să vadă: ovalul alb alb, ochii mari mari, mlăștinoși și părul, părul roșu, scurt aspru roșu. Un halat gros, ca de baie, și un umăr alb alb. Chibritul sestinsese, dar era deja în prag. Mâna îl atinse, degetele se înlănțuiră de ale sale. Tras înăuntru. „E curent pe scară. Chibriturile se sting.“ Da, era curent pe scară, imposibil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
în altă cameră, să caute lumânări. „Nu, nu găsesc. Aprinde un chibrit, te rog.“ Chibritul se aprinse, dar se stinse imediat. Altul, flăcăruia decupă o mică zonă semiobscură. Se priviră. Zâmbeau, s-ar zice. Palizi, înfrigurați. Da, era subțire, înaltă. Halatul alb fluturase scurt peste picioarele în ciorapi negri. Ovalul palid, prelung și ochii mari mari și tunsoarea băiețească. Chibritul se stinsese, arzându-i degetele. Dădu să aprindă altul, dar palma ei rece și netedă îi acoperi mâna. Degetele se încleștară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
a câinelui, ghemuit lângă cuier. — Sunt un vechi prieten al domnului Octavian Cușa, al lui Tavi. Aș fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
fi vrut neapărat să-l văd. L-am tot căutat... Mătușica oferi o privire blândă și precaută. Era îmbrăcată într-un fel de halat albastru, de lucru, ca o laborantă sau ca o femeie de serviciu sau ca o doctoriță, halatul putea fi al oricui. Tolea se și așezase pe un mic taburet, pe care îl trăsese din bucătărie, în vestibul. Știți, coniță... tocmai se dădeau portocale. De fapt, n-aveam nevoie. Dar am văzut coada lungă, cu sute de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
sleită. — Ca să vezi, m-am luat cu vorba. De fapt, scumpă doamnă, venisem pentru amicul Cușa. Cu Tavi am ceva de discutat. Câinele tresări, nu tresări, imposibil de știut. Dar bătrânica descleștase mâna de pe clanță. Își ștersepalmele transpirate în poala halatului albastru. — V-am spus, soții Cușa nu sunt acasă. Eu trecdoar pe-aici, pe la ei, de trei ori pe săptămână. Să mai văd de casă. Că mi l-au lăsat în grijă pe Tavi. Am avut un necaz cu apartamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
există urgențe, toată lumea la rând, fără excepție, așa-i la spital, ca la moarte, fără excepție, trecuse și de nebună, trecuse, trecuse. Apăsase deja clanța, nu se uita în stânga dreapta înapoi, intrase, da, intrase. În cabinet, un domn solid, în halat alb. Cap de recrut vârstnic, tuns perie. — Ce doriți? Îl caut pe doctorul Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
Marga. Capul cazon se băgă în ceașca de cafea. Buzele sorbiră zgomotos, una, două plescăituri, nouă plescăituri. Ridică, în sfârșit, din nou, privirea. Pe cine spuneți că căutați? Musafirul ezită dacă să-i restituie cacofonia, numără în gând nasturii de pe halatul alb apretat... — Că caut pe cine? Pe Gerbert. Sfântul Gerbert. Că caut pe Sfântul Gerbert din Aurillac. Papa Silvestru. Sau pe Otto. Împăratul Otto al treilea... Boxerul înălță sprâncenele, mirat și nu prea mirat. Era obișnuit cu toate. Așa că, nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
te pomenești că invita pacientul să ia loc. Dominic rămase în picioare lângă ușă, veșnicia unui sfert de oră. Îi trecu cheful de pălăvrăgeală, de ceartă, de orice. Era gata să plece, când apăru Marga. Vesel, rotund, fluturând, agitat, poalele halatului. O față palidă, însă, umbrită de barba rară, care prelungea favoriții, ca un fel de bandaj negru al fălcilor. Intrase furtunos, nu vedea pe nimeni. Se așeză, apucă ceașca, sorbi, o puse la loc. — Vezi că te așteaptă cineva, mormăi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
aici sunt analizele, electrocardiograma, radiografiile. Deci, pe lângă păsărelele din cap, ai ulcer, te dor rinichii, splina, da, da. Îmi pare rău, n-avem ce face, n-avem ce face. Bolnavul privea umil spre instanță, spre ochelarii negri ai bondocelului, spre halatul alb al toreadorului,spre iscoada fără halat. Se decise repede: străinul era persoana mai importantă. Vreun inspector, ceva, cineva, de control, ăștia cu puterea. Se ridică în picioare, avansă spre Tolea. Își desfăcu nasturii de la pantaloni, apoi cureaua, rămase în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]