2,384 matches
-
de noapte, vorba lui Rembrandt. La Teatru, lume de pe lume. Intru. Comedie bulevardieră cu Horațiu Mălăele. Sală ticsită, rîs în cascade. Mălăele (în sfîrșit un actor care, sub mască nătîngă, e mereu sclipitor de inteligent) își face pauzele lui de haz enorm. Îi urmăresc, dincolo de textul bulevardier, oricum foarte amuzant, îi urmăresc aceste pauze de mare comic, aceste răbdări prelungite, ritos prelungite, între vorbele care, și ele, evident, în gîjîiala, în bolboroseala, în poticneala lor, te duc în pragul leșinului. Ce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
creierului. Numai că, atunci cînd se afla cu noi, la masă, după libații prelungite, începea să ne apeleze și pe noi greșit, lui N. îi spunea D., lui G. îi spunea M., și tot așa. Nici vorbă, intenționat. Era un haz teribil. False "acte ratate". Poetul B., un îndrituit mare orgolios, a preluat azi fenomenul și de cîte ori îl incit în chestii literare, încurcă, fără să clipească, mai ales nume lirice locale. De-abia cînd îi atrag atenția că e
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masa vegetativă de manevră cu marșarea tot pe abuzivul președinte, care prin lege nu mai are dreptul la încă un mandat. Contîndu-se, evident, pe ignoranța acesteia. Și obținînd, desigur, procentajul dorit. Așa că megalogluma cu bulgarizarea noastră nu mai are nici un haz. Iar cea cu românizarea bulgarilor pare, mai ales acum, o poantă suprarealistă. Ofensatoare, se-nțelege, pentru sud-dunăreni. 12 iulie Aflîndu-mă în două recente high-life-uri ieșene, am avut posibilitatea, dincolo de antrenul în care, ce-i drept, m-am simțit bine, să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de rever în nu știu ce ambiguă toană: de autentică indignare sau de șagă humuleșteană. Soiul acesta de orgoliu nemăsurat are și el motivația lui, nu? Dacă e produs de insul care se zbate în marginile insignifiantului, atunci chiar și bruma de haz jucat e penibilă, de nu chiar tristă. Dacă însă e practicată de un Dali autorecomandîndu-se, pe drept cuvînt, geniu spectacolul are, pe lîngă procentul ridicat de farsă histrionică, scontata grandoare. Una pigmentînd, din loc în loc, o istorie a artei, care
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Ies, promițîndu-mi să revin cu disponibilitate sporită la sarabanda găselnițelor. Și pătrund în Filarmonică. Unde știu sigur că voi asculta un Mozart ca atare. Necontaminat de inventivitatea nu știu cărui dirijor insomniac, moroncit, cumva, de rap, de zapp, de... E de tot hazul ambîțul puterii postcomuniste în a-și atribui răsturnarea lui Ceaușescu. Nu numai tropăitorii din "parlamentul" anilor nouăzeci, ai unei țări buimăcite încă de totalitarism răsăritean, dar și, iată, mult mai tîrziul de-acum Iliescu din rațiuni legitimare bate constant moneda
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
curcani: țopăia doar pe stîngul, adică pe roata stîngă, să nu se răstoarne. Pictorul Cămăruț, excepționalul care avea un rîs larg, de cal blînd, se entuziasma, pișicher, în fața pînzelor pictate, inconștient, de neofiți. Unul din aceștia, Gheorghiță, îni reproducea, cu haz enorm, scena în care Cămăruț, văzîndu-i una din pînze (la care tocmai lucra), se apropie de ea și-i arde un humuleștean stuchit admirativ. Ptiuuu, măi Gheorghiță, da' știi c-ai pocnit-o! Cumpătu, altădată. La masă cu M.D., fost
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
aceeași excitată plăcere și asupra miniromanului La Polul Paradis (Romanul căutării). Ca să nu rămîn prea mult în culise, să văd cum îi cheamă, în scenă, pe cucii lui Irinescu. (Numai cine nu știe rîde vorba ardeleanului nu poate rîde de hazul colosal al onomasticii din scrisul imberbului de Tătărași.) Ținînd seama de precizarea autorului că locul acțiunii e: "în Iași, capitala Moldovei, de unde încep dacii liberi, locul unde se însoară Dumnezeu", să înșir personajele: Japardelea, Bulboacă, Neață, Espadrilă, Parpalea, Magiun, Bilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre neîntrerupt hlizite. Dar... dar... O strofă, doar una, din îndoliatul poem din 1965: Stau întristați bărbați, femei/ Lumina peste frunți se frînge/ Cu lacrimi mari
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pentru fratele lor ieșean într-ale picturii, dar... Interviul ce mi se lua era ilustrat, hélas, cu silueta-mi ostentativ elegantă: costum, papion. Iar titlul paginii, vag proletcultist, ce-i drept: Val Gheorghiu la braț cu desculții lumii. De tot hazul, nu? Ce avea personajul sclivisit cu... desculții lumii? De nuanțat totuși un pic. Într-adevăr, expoziția mea de la Cupola (după ce fusese găzduită, întîi, de Galeria Orizont din București) era o imensă boare gri, pe mari suprafețe, în care, dreptu-i, bîntuie
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și confecționase un facies de ghetou. Exstă, antologic, reconfortanta fotografie cu un Călinescu în maximă ebuliție discursivă inspirată mască de histrion superior studenții amfiteatrului, împresurîndu-l pe orator și neputîndu-și stăpîni rîsul la schima serioasă a magistrului. (Căruia nu-i dispăruse hazul zeflemitor nici cînd hahalerele activiste vizate în fel și chip de scriitor îl pedepsiseră cu înlăturarea de la catedră.) Între două personaje... antagonice mi s-au consumat sublim primele ieșiri în larg: Catargi și Comarnescu. Embleme ale unei Românii dispărînd, dar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
colaborarea noastră, Homo americanus mă întrerupea și spunea: O clipă, să notăm ce-am vorbit, să nu uităm... Și chiar punea în faptă, bătînd alert la mașina de scris. Interbelică și ea. Dar Țuțea? Ca să rămînem în același rarissim perimetru. Hazul lui bufon autoflagelator, cu... obligația de a fi, cît ești tînăr, de stînga, dar și cu... idioțenia de a rămîne, matur, tot acolo! Interviul lui ultim, luat de un june invizibil, lîngă patul senectuții suferinde, deși tragic în subterana lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de a nu se uita în „baltă”. Toți se bucură și se distrează. Copilul care pescuiește peștișorul de aur anunța încheierea jocului. În acest moment toți își așază obiectele pescuite pe masă, le ordonează după mărime, le numără, fac mare haz etc., câștigător fiind pescarul care are cei mai mulți pești de același fel. Obs: Dacă unul din pescari a pescuit adidasul/pantofiorul/papucelul, trebuie să arunce toți peștii în „baltă”, ieșind din joc. JOC: „NE JUCĂM ȘI CULORILE-NVĂȚĂM” (NIVEL I: 2
Jocuri de masă by Veneţia Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/1612_a_2965]
-
făcut tu?! Gh. P. doi: Adevărul e că ne-am dat curajul și demnitatea pe o bucată de brînză... Am fost orbi și surzi pentru un salam și o decorație... Ăsta-i adevărul... Gh. P. unu: (încercînd o trecere spre haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi: ...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să creadă că ceea ce fac e bine..., că fac ceea ce trebuie să facă... Și-și vedeau mai departe de treabă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l, soro, să se distreze și el...! Preotul: Vină de ține aghiasmatarul... să am mîinile libere...! Groparul: Da, părinte... Costache: Eu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
rentabil cu tine... (intră Mona) Octav: (abia stăpînindu-și emoția) Îmi pare bine că ai venit...! Mona: (intimidată de tandrețea lui Octav) Ei...! (lunecînd) Dar văd că te-ai lansat tare! Octav: ...Cu ce vă servim? Avem de toate... insomnii rebele... haz de necaz... chinuri răsuflate... sentimente la preț redus... Prețuri convenabile! Mona: Da ce-i aicea, dragă, bazar de sentimente uzate?! Octav: Adevărul e că ne-am lărgit profilul... Vrem ca aici să funcționeze un... cavou cultural... turistic... spiritual... Mona: Interesant
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
secretarul pentru relațiile externe al Partidului Muncii m-a invitat la o cafea, la Parlament. După ce a relatat pe larg modul cum s-a desfășurat vizita, a apreciat că, pe lângă micul incident cu vestimentația, de care, până la urmă, au făcut haz cu toții, vizita fusese foarte fructuoasă, deschizând calea unor contacte și consultări permanente. La întâlnirea cu mine, oficialul olandez venea direct de la aeroport, unde întâmpinase pe Shimon Perez, la acea dată șeful Partidului Muncii din Israel. Astfel, am beneficiat și eu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
neașteptate, interviuri date din balcoane, vizitarea lui Castro în hotelul din Harlem, unde acesta găsise loc de găzduire, după ce voise să-și pună corturile de partizan în parcul ONU. Un om de o mare spontaneitate, iubind efectele, gustând uimirea și hazul audienței. Pentru mine, Hrușciov era mai degrabă un personaj folcloric desprins din povestirile cu țărani șireți ale lui Gogol. Îi văzusem în carne șj oase într-o întâmplare nerelatată până acum. La recepția dată de Gheorghiu-Dej delegațiilor prietene, la Misiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
voiagiu), sunt asumate sugestii din La Comtesse d’Escarbagnas de Molière, La Fausse Agnès de Destouches, Madame Angot ou La Poissarde parvenue de Maillot. Personajul rămâne, cu toate acestea, prin implantarea într-un mediu specific, o creație originală, plină de haz, sortită unei cariere triumfale, aceasta și datorită unor interpreți ca Matei Millo sau, mai încoace, Miluță Gheorghiu. În „cânticelele comice”, A. configurează o „galerie de tipuri contimporane”, unele imortalizând figuri pe cale să dispară (Surugiul, Paraponisitul, Barbu Lăutarul), altele înfățișând imperisabili
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
de diluție). Ultimele volume (Poeme noi, 1984, Versuri, 1987) sunt vizitate de sentimentul elegiac al celui ce-și contemplă trecerea („Și uite, astfel ni se face iarnă, / și iar ne ninge timpul pe meninge”). O elegie totuși boem-voioasă, (auto)ironică, haz de necaz. Limbajul pierde din prețiozitatea lexicală și prozodică, devine simplu, confesiv, se eliberează de convenții. Poetul atenuează jocurile boemei, în care odinioară își camufla tristețile, preferând acum tonuri mai grave și nedisimulate, stârnite de sentimentul curgerii inexorabile. Referința livrescă
ANDRIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
a lui Înălțare”), ceea ce face astăzi din autorul ei un adevărat spirit premonitor. Tenta satirică, prezentă și în antiutopiile din dramaturgia lui A., acel râsul/plânsul de care amintea I. D. Sârbu, semnifică, în realitate, înclinarea povestitorului de a afla în hazul de necaz echilibrul nu numai narativ, dar și ideatic. Parodicul se impune în Scrisorile lui Condurică, „basm dramatic în IX tablouri”, de fapt o reluare a Revoluției culturale. Spiritul parodic se manifestă și în prima dintre piesele de teatru ale
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
aflau bombonierele. Nu una sau două, ci adevărate colecții. La Curtea londoneză, cea care introduce obiceiul e regina Charlotte, bunica Victoriei. Căpitanul Gronow și-o mai amintește prizând tabac dintr-o cutie de aur, pe o terasă la Windsor, spre hazul strunit politicos al celor tineri. Pe vremea lui Brummell, toate bătrânele doamne ale Londrei prizau enorm. Nu mai puțin Eleganții, Între care, delicat și constant, Brummell Însuși. Deși e de foarte bon ton să prizezi tutun, mulți doar se prefac
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Războiul lumii. Epoca urii, Editura RAO, București, 2011, p. 51. 1178 Friedrich Hayek, Drumul către servitute, Editura Humanitas, București, 1997, p. 128. 1179 O asemenea soluție de repartiție echitabilă, pe care o reținem pentru caracterul său mai aparte, plin de haz, Robert Owen, un utopic englez, precursor al socialismului. Iată ce spune Fr. Engels în "Anti-Dühring": "Desigur, dacă lui Dühring i-ar fi trecut măcar prin mână lucrarea lui Owen, "Book of the new moral world", ar fi găsit exprimat acolo
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
curte sunt invitați să dea fata și să participe la petrecere. Orația de nuntă construiește, În jurul unor imagini-standard ale actorilor principali ai nunții (imagini consonante cu cele din lumea basmului), un vârtej de detalii pitorești, hiperbolice și deseori pline de haz, care mută nunta Într-un plan al figurilor și acțiunilor fabuloase. După Încheierea orației, bradul este coborât din prăjina unde fusese cățărat și este jucat de flăcăi. Mireasa primește salba adusă de ceata mirelui și, astfel Împodobită, se Îndreaptă spre
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
străini interesați să achiziționeze vinuri și obțin o cantitate însemnată de mostre. Apoi, pun întâmplarea în scenă și o joacă la un teatru. Văzând piesa, podgoreanul păcălit află cum a fost tras pe sfoară, dar totul se termină cu bine. Haz în sine au și relatările unor farse, replicile spirituale, perlele oratorice, dar și unele secvențe epice axate pe rezolvarea ingenioasă a unor situații oarecare (Aria de la miezul nopții, Ninsoare de iulie) sau care au ca scop inserarea unei poante. Nu
DIMITRIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286778_a_288107]
-
Din limbajul cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]