1,540 matches
-
de datorii constituie momelile, este în mod clar o metodă fezabilă de constrângere a țărilor să înceapă îndelungatul proces de aducere sub control a corupției instituționale. Am argumentat de asemenea că, deși odată cu instituirea organizațiilor internaționale ca organe intermediare o hegemonie globală a luat naștere în jurul liberalizării economice, și deși crearea unui sistem liberal funcțional se opune corupției politice, nu rezultă că liberalizarea forțată este înțeleaptă. Dimpotrivă, ultimii 20 de ani au dovedit că această încercare privind societățile cu grad ridicat
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
ce avea să devină ulterior provincie romană sub numele de Dalmația. După ce a înfrînt Cartagina și a devenit stăpîna părții de vest a Mediteranei (201 î.e.n.), Roma a inițiat o serie vastă de acțiuni în estul mediteranean. Pe la 167 î.e.n., hegemonia romană asupra acestei regiuni era un fapt împlinit. În 148 î.e.n., după patru războaie victorioase (215-205, 200-197, 171-167 și 149-148 î.e.n.), romanii au cucerit teritoriul Macedoniei și au declarat-o provincie romană. Doi ani mai tîrziu, armatele romane au învins
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
politice și spirituale spaniole. 1555 Pacea confesională de la Augsburg. 1556 Ignațiu moare la Roma, la 31 iulie. 1556 Carol al V-lea abdică. 1556-1598 În Spania, domnia regelui Filip al II-lea, sub care ia amploare lupta împotriva Reformei și hegemonia Spaniei în Europa. 1556-1559 Război franco-spaniol, la care, din 1557, participă și Anglia. 1558 Laínez este ales General al Societății lui Isus. 1562/1598 Războaiele franceze între catolici și hughenoți. 1558-1603 Epoca elisabetană, culmea Renașterii engleze. 1559 În Italia, apare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Revoluția Franceză din 1789. Prin urmare, Expoziția Universală de la Paris din 1889 reprezintă evenimentul grandios, pe al cărui fundal se derulează iritarea naratorului. Expoziția stă sub semnul maximei expuneri, deschide către un ori- zont de cunoaștere și constituie expresia unei hegemonii culturale exercitate de către Metropola-Centru. Despre un exces în zona vizualului va fi vorba și în ceea ce urmează să experimenteze naratorul. Compatrioții vorbesc despre „impresii mirifice de la Paris” și verbigerația lor îl obosește. Există aici o modalitate de a deconstrui clișeul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
profetic, acum era Încruntat și crispat de mânie, Îl prezintă ca pe unul pe care nu-l interesează cine va Învinge, ci cu cine trebuia să mergem, chiar dacă ar fi fost să fim Învinși. „Din acest război va ieși sau hegemonia germană sau hegemonia rusească. Hegemonia germană Înseamnă pentru noi mântuirea, cea rusească sfârșitul, fiindcă vom sta În drumul Rusiei către Constantinopol.” Noutatea discursului, din perspectiva lui Duca, era aceea că bătrânul conservator a atras atenția monarhului că Rusia Învingătoare nu
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
Încruntat și crispat de mânie, Îl prezintă ca pe unul pe care nu-l interesează cine va Învinge, ci cu cine trebuia să mergem, chiar dacă ar fi fost să fim Învinși. „Din acest război va ieși sau hegemonia germană sau hegemonia rusească. Hegemonia germană Înseamnă pentru noi mântuirea, cea rusească sfârșitul, fiindcă vom sta În drumul Rusiei către Constantinopol.” Noutatea discursului, din perspectiva lui Duca, era aceea că bătrânul conservator a atras atenția monarhului că Rusia Învingătoare nu ar fi tolerat
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
crispat de mânie, Îl prezintă ca pe unul pe care nu-l interesează cine va Învinge, ci cu cine trebuia să mergem, chiar dacă ar fi fost să fim Învinși. „Din acest război va ieși sau hegemonia germană sau hegemonia rusească. Hegemonia germană Înseamnă pentru noi mântuirea, cea rusească sfârșitul, fiindcă vom sta În drumul Rusiei către Constantinopol.” Noutatea discursului, din perspectiva lui Duca, era aceea că bătrânul conservator a atras atenția monarhului că Rusia Învingătoare nu ar fi tolerat În România
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
cetățile supuse, nu pare să fie cu mult diferită de practicile și de scopurile politicilor tiranice. Regăsim argumente, cum subliniam anterior, în discursurile care îi omagiază pe bărbații căzuți în luptă, texte-oglindă pentru modul autoritar în care atenienii își exercitau hegemonia. Chiar și imaginea eroilor defuncți, pentru a putea fi "memorată" de cetate, trebuia acreditată de putere prin discursuri oficiale. Deși în realitate este o perioadă cu o politică expansionistă, agresivă, secolul lui Pericle rămâne în imaginarul european cu o aureolă
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
împărat și sacerdot. De-a lungul istoriei, oíkonomía teoretică (abordarea de ordin filosofic a imaginii divinului) și cea iconică (teologia imaginii artificiale a divinului, respectiv a icoanei) au fost teme predilecte de discuție în confruntările pentru hegemonie simbolică (și nu doar) în imperiul bizantin. Mai mult chiar, termenul oíkonomía se regăsește și în vocabularul filosofic al politicului la Aristotel și la autorii clasici, cu sensul său administrativ, corelat cu noțiunile de "utilitate" și
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
care icoana este angajarea finală, în chip spiritual, intelectual și politic. De aceea, cu ocazia crizei, el a căpătat doar un caracter mai sistematic în utilizare, nu un nou semantism. A fost introdus în dezbaterile teoretice legate de dreptul de hegemonie simbolică, în arhitectura conceptuală a noțiunii de imagine și în ceea ce avea să devină o nouă viziune asupra simbolului creștin.48 Dovezile (puține, de altfel) ale gândirii iconoclaste sunt tezele conciliului din 754, citate de actele celui de-al doilea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dictatură, putem să spunem că atâta timp cât această structură socială nu este modificată, există o dictatură a burgheziei. Deci, pentru a trece de la regimul capitalist la cel socialist, trebuie ca o altă clasă să se substituie burgheziei pentru a exercita această hegemonie sau această dictatură. Desigur, dacă abandonăm noțiunea de dictatură a proletariatului, dacă deci renunțăm la necesitatea unei faze de dictatură a proletariatului, indirect abandonăm ideea originară a marxismului, sau a unei anumite interpretări a marxismului, și anume că, oricare ar
Libertate și egalitate: curs ținut la Collège de France by Raymond Aron () [Corola-publishinghouse/Science/84962_a_85747]
-
trimițând la poemele lui Al. A. Philippide: „Sălbaticele umbre - tăcerea de-nceput / Și le gonea năvalnic și-adânc prin anotimpuri, / Simțindu-se cum cerul în vastele răstimpuri / Foșnește stins de-a lungul taifunului de lut”. Invarianta elocuției lirice este însă hegemonia asupra afectivității și a stilului. Sensibilitatea se află, cum observă Constantin Ciopraga, „sub semnul aspirațiilor către «geometria» versurilor”. Elegiace, meditative, confesive, descriptive, patetice, satirice, poeziile sunt lucrate cu scrupul artizanal. Fascinat de muzică, Ț. năzuiește, uneori narcisiac, la sonoritatea fluidă
ŢAŢOMIR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290097_a_291426]
-
din urmă, de pildă, susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru domeniul militar, și că există o regulă generală a sistemului internațional de formare a unei balanțe de putere atunci când un stat tinde spre hegemonie, fapt independent și inexplicabil prin recursul la variabilele interne, naționale. În acest spirit, Waltz, de pildă, contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de-a doua imagini, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
puteri. Mai recent, faptul că SUA, Franța și Germania au manifestat poziții divergente față de intervenția militară în Irak, în ciuda faptului că toate sunt democrații și economii de piață (nivelul doi), s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un impact major asupra relațiilor internaționale
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
de oligarhii, de sfaturi ale bătrânilor sau de o combinație a lor, putând fi numite mai degrabă republici tribale. Unele texte vorbesc despre cele „Șaisprezece Mari Regate” care au rezultat din Statele sau republicile tribale care luptaseră între ele pentru hegemonie. Cele mai importante regate erau Magadha, Kosala, Vajji, Vasta și Aventi. Sunt amintite de asemenea triburile Bagga, Buli, Malla, Koliya și Śăkya. Printre marile regate, Kośala, guvernat de regele Pasedani, și Magadha, condus de Bimbisăra, erau cele mai cunoscute. Ultimul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism ofensiv: în condițiile anarhiei și dilemei securității, marile puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia. Puterea unui stat este definită în termeni de capacități și include componente precum populația și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să se confrunte de la egal la egal într un război
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să se confrunte de la egal la egal într un război convențional împotriva celui mai puternic stat din lume. Cum în era nucleară șansele de hegemonie globală sunt reduse, statul s-ar putea mulțumi cu postura de hegemon regional, tinzând să devină o putere de statu-quo. Tipurile de structură internațională sunt definite pe baza a două criterii: distribuția capacităților prezente sau latente din sistem (bipolarism, multipolarism
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și a hotărârii cu care statele își urmăresc interesele. Multipolarismul neechilibrat este mai predispus la război decât cel echilibrat, pe două considerente: tentația hegemonului potențial de a forța obținerea hegemoniei regionale, respectiv nivelul sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, 133 vezi
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
puterea explicativă a altor teorii realiste, 133 vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism neoliberalism din capitolul Neoliberalismul). El constată că raporturile dintre marile puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800 1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin apreciază Mearsheimer enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de nonexpansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte mari puteri europene. În privința echilibratorilor de peste mări, Marea Britanie și Statele Unite, neglijarea de către aceștia, în anumite perioade, a imperativului realist-ofensiv de maximizare a puterii poate fi explicată în cadrul teoriei făcându-se apel la discuțiile despre puterea
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
iar pe de altă parte, puterea blocantă a apei nu pare să se fi manifestat în cazul expansiunii japoneze în perioada premergătoare celui de al doilea război mondial. De asemenea, Kupchan pune problema modului în care și-au dobândit SUA hegemonia continentală întrucât teoria lui Mearsheimer stipulează că această poziție nu se poate obține decât prin război , precum și pe aceea a motivului pentru care alte state de pe continent nu au acționat, în secolul al XIX-lea, în sensul contrabalansării puterii americane
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
fi prescris un astfel de comportament. Ultima sa rezervă se referă la motivul pentru care SUA au fost mulțumite cu statu-quo-ul de după cel de-al doilea război mondial, în condițiile în care teoria ar fi prezis încercarea de obținere a hegemoniei mondiale (Kupchan, 2003). Alte critici au scos în evidență nevoia ca realismul ofensiv să justifice apropierea dintre Marea Britanie și SUA, la începutul secolului XX, precum și modul în care Uniunea Europeană a reușit să provoace schimbări de asemenea amploare în relațiile dintre
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
comportamentele politicii internaționale. Potrivit lui Vagts, originile conceptului se regăsesc în epoca Renașterii, când statele italiene reprezentau un imbold pentru politica expansionistă a regilor francezi. În cele din urmă, în 1494, Carol al VIII-lea invadează Italia, declanșând astfel lupta pentru hegemonia europeană în termeni strict politici și strategici și dând imboldul formării Ligii de la Veneția (1495). De asemenea, esența acestui mecanism al relațiilor internaționale rămâne una fundamental neschimbată de-a lungul secolelor. Schimbările minore pe care le constatăm în zilele noastre
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
în raport cu URSS, pentru a reface echilibrul de forțe. După anii '50, aceasta va fi în mod constant și politica Moscovei față de SUA, cu referire și la posibilitatea obținerii unui avantaj provenit din însăși distribuția de putere existentă, în sensul unei hegemonii asupra unui sector al sistemului. Este cazul exemplar al Marii Britanii, care, timp de aproape două secole, a menținut balanța de putere în Europa, asigurându-și simultan o incontestabilă hegemonie pe mări și oceane. 3. Balanța de putere reprezintă distribuția existentă
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]
-
avantaj provenit din însăși distribuția de putere existentă, în sensul unei hegemonii asupra unui sector al sistemului. Este cazul exemplar al Marii Britanii, care, timp de aproape două secole, a menținut balanța de putere în Europa, asigurându-și simultan o incontestabilă hegemonie pe mări și oceane. 3. Balanța de putere reprezintă distribuția existentă de putere (statu-quo-ul) în sistem la un moment dat. Aceasta face ca respectivul concept al balanței de putere să se raporteze exclusiv la schimbarea ce are loc în sistemul
Balanța de putere. In: RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1519]