1,441 matches
-
cadavre și l-au purtat de aici cu melodiile eroice la vederea inamicului. După ce a aflat de moartea tatălui său, Thorismund a vrut sa atace tabăra lui Attila, dar Aetius l-a descurajat. Potrivit lui Iordanes, Aetius se temeau că dacă hunii ar fi fost complet nimiciți atunci vizigoții ar renunța la loialitatea lor față de Imperiul Roman și ar fi devenit o amenințare mai gravă. Aetius l-a convins pe Thorismund să se întoarcă rapid acasă și să asigure tronul pentru el
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
lupte iarăși împotriva Romei, Flavius Aetius refuză să dea lovitura de gratie lui Attila, sperând într-o viitoare alianță cu acesta sau, cel mult, într-o conservare a armatei romane, și asa destul de restrânsă. Nu își putea imagina însă că hunul va ataca din nou Imperiul Roman la numai un an după ce suferise pierderi imense în Bătălia de Chalons (unii istorici vorbesc de peste 100.000 de oameni). Văzând că vizigoții se retrag, Attila și-a găsit un refugiu, părăsind tabăra. La
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
-lea din Ravenna. Aetius nu mai putea riposta. Roma, pur și simplu nu își mai permitea să ridice și să întrețină o armată, de aceea a trecut la diplomație. El îl convinge pe Papa Leon I să iasă în întâmpinarea hunului și să îi ceară acestuia pacea în schimbul aurului pe care și-l dorea. Nu se știe exact de ce Attila nu a profitat de ocazie și cum l-a convins Papa pe Attila să nu atace Roma. Potrivit spuselor lui Attila
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
Valentinian al III-lea cădea victimă a unui atentat pus la cale de același senator Peronius Maximus. În momentul uciderii sale, nici un soldat din garda imperială nu a intervenit pentru a-l salva pe monarh. Asasinii erau doi dintre prietenii huni ai lui Flavius Aetius. Peste numai 22 de ani de la moartea generalului Aetius, Imperiul Roman de Apus dispărea pentru totdeauna din istorie.
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
476). Odată cu instaurarea dominației germanice în Italia, are loc sfârșitul Imperiului Roman de Apus, sfârșitul Antichității și începutul Epocii Medievale. Tatăl lui Romulus, Orestes, era un cetățean roman, originar din Pannonia, care a servit ca secretar și diplomat pentru Attila Hunul, iar mai târziu a crescut prin rândurile armatei romane. Viitorul împărat a fost numit Romulus, după bunicul din partea mamei, un nobil de la Poetovio în Noricum. Mulți istorici au observat o coincidență faptul că ultimul împărat apusean a purtat atât numele
Romulus Augustulus () [Corola-website/Science/304439_a_305768]
-
-i zdrobească fluierele picioarelor. Xena este salvată de o tânără britanică, M'Lila.În cursul sezonului 2, Xena îl înfruntă și pe Bacchus, zeul vinului, și armata lui de bacante.În trecutul ei malefic, Xena îl întâlnește pe Borias, un hun, care o însoțește pe Xena în călătoria ei malefică.Povestea vieții Xenei merge mai departe, când începe sa măcelărească oamenii, ajungând până în China, unde se împrietenește cu Lao Ma, o regină chinezoaică - stăpână pe arte marțiale și îl întâlnește pe
Xena, Prințesa războinică () [Corola-website/Science/312815_a_314144]
-
a celților, mai târziu în timpul Imperiului Roman a fost înființat aici o fortăreață împotriva barbarilor, numită Contra-Aquincum, a cărul ruine se găsesc în sectorul al V-lea din Budapesta, în zona Pieței 15 Martie (Március 15. tér). După destrămarea Imperiului Hunilor, zona a fost cucerită de avari. Maghiarii au apărut prima dată în jurul anilor 880. Prima atestare a orașului cu numele Pest, este din 1148. În perioada secolul XI-secolul XIII Pesta a devenit un împortant centru comercial, având o populație majoritară
Pesta (oraș) () [Corola-website/Science/312916_a_314245]
-
secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei. În perioada postromană, au trecut peste teritoriul dacic (al viitoarei Românii) mai multe valuri de invazii ale populațiilor migratoare: hunii în secolul IV, gepizii în secolul V, avarii în secolul VI, slavii și bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și alani. Grupurile slave reprezintă mai mult de o treime din totalul populației Caucazului. Ele trăiesc în partea nordică și sunt compuse în principal din ruși și ucraineni. În sfârșit
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
diofizită care domina în Albania și Kartli, iar Iranul pe cea nestoriană din Mesopotamia. În sec. IV teritoriul Albaniei Caucaziene a fost supus unor nenumărate năvăliri pustiitoare din partea diferitelor triburi caucaziene din Nord. În sec. V - VI se intensifică năvălirile hunilor, iar în sec. al VI-lea în Azerbaidjan, prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
prin trecătoarea Derbend, de multe ori au navalit khazarii. În secolul VII, de partea Bizanțului a participat la razboiul împotriva Iranului și Imperiul Khazar. Acesta a ocupat Albania Caucaziana cu multa sălbaticie, contribuind la devastarile începute înca din vremea invaziei hunilor. În anii 80 sec. al V-lea, la sud de Araxes a început o nouă manifestare populară - mișcarea mazdakiților care a cuprins Iranul si Azerbaidjanul iranian de azi. Conducatorul acesteia era Mazdak, care a luptat pentru înlăturarea inegalității și distribuirea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
avea capitala la Ravenna. Printre consilierii lui au fost Boethius și Cassiodor. Omul care a condus sub numele de Theodoric s-a născut pe malurile lacului Neusiedl la un an după ce ostrogoții au detronat aproape un secol de dominație a Hunilor. Fiul regelui Theodemir și al Erelievei, Theodoric a mers la Constantinopol tânăr fiind ca ostatic pentru a securiza conformarea ostrogoților cu tratatul semnat de Theodemir cu împăratul bizantin Leon. A trăit la curtea Constantinopolului pentru mulți ani și a învățat
Theodoric cel Mare () [Corola-website/Science/308969_a_310298]
-
Imperiului chinez (475-221 î.Hr.), cu scop de apărare împotriva nomazilor din nord. În anul 214 î.Hr., împăratul Qin Shi Huangdi permite să se construiască prima parte a zidului de la fluviul Galben ca apărare față de poporul nomad Xiongnu (numiți în Europa huni). Spre deosebire de zidul construit mai devreme care se întinde și în văi, zidul acesta era construit numai pe crestele munților. Din lipsă de argilă s-a folosit la construcția zidului numai piatră așezată pe straturi. Din acele timpuri zidul a fost
Marele Zid Chinezesc () [Corola-website/Science/310356_a_311685]
-
fost o perioadă marcată de schimbări teritoriale în Imperiului Român dar și de dincolo de frontierele „barbare”. Primii migratori proveneau din triburi germanice că goții, vandalii, anglii, saxonii, longobarzii, suevii, frizii și francii. Între timp, au venit și populațiile asiatice că hunii, avarii, slavii, bulgarii și alanii. În ultima fază au fost migrațiile târzii: arabii, vikingii, normanzii, ungurii, maurii, turcii și mongolii, ce au lăsat urme semnificative în Nordul Africii, în Peninsula Iberica, Asia Mică și Europa centrală și răsăriteana. Dintre toate
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Burgundia în secolul X, urmați de uzi, pecenegi și cumani. Nou-veniții aduceau cu ei limbi și obiceiuri diferite, pe care le-au impus. Pentru români, migrațiile nu erau privite că ceva nou. Îi denumeau "geți" pe goți sau "sciți" pe huni sau "sicambri" pe franci, considerând că popoarele aflate în afara imperiului erau la fel de "barbare", fie că erau celți, germanici sau migratori asiatici. Inițial, imperiul avea resursele necesare pentru a înfrunta atacurile migratorilor. Exagerau efectivele și proporțiile amenințării barbarilor și considerau că
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
erau exploatate excesiv de populațiile semisedentare devenind insuficiente. Schimbările climatice au provocat de asemenea deplasările ce se suprapun cu perioadele de răcire a climei. Așadar, o serie de factori ce au provocat „efectul domino” au stat la baza deplasărilor, ca migrația hunilor și altor populații asiatice ce au determinat deplasările goților și altor populații germanice în interiorul imperiului. La periferia imperiului, triburile germanice s-au grupat în confederații. În istoria mileniară, Imperiul Român a cunoscut momente de dezvoltare, dar și numeroase crize, ca
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
în agendă imperiala. Valentian , stabilit la Milano, a luptat cu francii și alamanii, iar Valens s-a confruntat cu goții în zona Dunării. În 376,vizigoții au solicitat permisiunea de a pătrunde și a se stabili în imperiu datorită presiunii hunilor. Odată ce au primit permisiunea și au traversat fluviul, la sud, în Balcani, au început să jefuiască. În 378, forțele române sunt învinse de vizigoți în Bătălia de la Adrianopol, Valens fiind ucis și succedat de Teodosiu, ce a reunificat imperiul. În
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
dacii. În secoulul al IV-lea, goții au fost divizați în două uniuni de triburi: Ostrogoții la est de Nistru, si Vizigoții la vest de Nistru. Momentul decisiv care a determinat începutul mișcărilor germanicilor în Imperiul Român a fost venirea hunilor în Europa. Până în secolul IV, "amenințarea barbara" nu era atât de gravă. Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
Elitele române chiar își îndreptau tot mai mult cererile de ajutor către germanici. În regiunea adiacenta a limes-ului, legăturile dintre imperium și barbaricum deveneau tot mai strânse. În căutare de pășuni sau atrași de civilizația română și de prazi, hunii, de origine mongola sau turcica, au traversat, după 350, spațiul de la nord de Marea Neagră. Au distrus uniunea de triburi alana de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de origine iraniană, stabilită între Don, Caucaz și Marea Caspică, si au cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
cucerit Regatul Bosforului din zona Mării de Azov, ce era sub protectorat român. În 375, uniunea de triburi ostrogota, condusă de Ermanaric, a fost atacată și distrusă de hunii conduși de Balamber. Vizigoții conduși de Athanaric i-au oprit pe hunii la Nistru în 376, dar au fost determinați să se retragă în sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre. După două decenii de lupte cu ostrogoții până la
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
sudul teritoriului dintre Prut și Siret, ridicând un val de apărare. În 376, au socilitat azil autorităților române de la Dunăre. După două decenii de lupte cu ostrogoții până la moartea lui Ermanaric, ostrogoții s-au refugiuat la sud de Dunăre, iar hunii s-au impus ca factor politic decisiv la frontierele imperiului. În toamna 376, o parte dintre vizigoți s-au refugiat la sud de Dunăre, fiind urmați și de ostrogoți. În calitate de "foederati", vizigoții s-au stabilit în Moesia, unde foametea și
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
instalați, asumându-și obligația de a-i sprijini pe aristocrați în lupta cu Bagaudae. S-au așezat în jurul orașului Toulouse, ce va deveni centrul regatului vizigot. Sub conducerea lui Theodoric I, vizigoții s-au aliat cu românii în luptele împotriva hunilor, având o contribuție importantă în 451, în Bătălia de la Câmpiile Catalaunice, unde Theodoric și-a pierdut viața. Din sudul și centrul Galiei, vizigoții s-au extins spre Spania, și sub domnia lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
lui Euric, au format unul dintre cele mai puternice regate germanice vestice. În 405-406, vandalii sau suevii, însoțiți de alani, traversează Rinul și ocupă Mainz, Trier și Reims. Cauzele mișcărilor de populații au fost presiunile exercitate dinspre stepele nord-dunărene de către huni și atragerea și implicarea germanicilor în războaiele civile din interiorul imperiului. Au traversat Gallia de Nord, si au pornit spre sud în 409-410, fiind solicitate de rebelul Gerontius aflat în lupta cu un alt uzurpator, Constantin al III-lea. După ce
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
de Koblenz. În 411, au intrat în serviciul uzurpatorului român Jovinus, iar în 413 au încheiat un "foedus" cu Honorius. Aceștia au încercat să se extindă în Belgia, ceea ce a atras ostilitatea generalului Flavius Aetius, care i-a ridicat pe huni împotriva lor, pentru a-i ține departe de Galia Nordică. A decis așezarea burgunzilor în estul Galiei pentru a se luptă cu alti germanici, alamanii. În 443, burgunzii au încheiat cu românii un alt foedus avantajos, așezându-se în Sapaudia
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]