19,061 matches
-
Să-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare. Și încântat de-atâtea noi ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
Acasa > Orizont > Meditatie > UN FLAUT FERMECAT... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Doar firele de iarbă au mai rămas din tot ce-a fost iubire; ruine dintr-un templu, iar zeii noștri au fugit, lăsându-ne vânduți cenușilor, în „noaptea de înviere”... * Eu dorm sub praguri de cuvinte și nu pot să te strig, iubite, s-
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
să te strig, iubite, s-aprinzi iar cerul cu sălbăticia unui joc, să-i ceri pământului să-ți cânte dorul tău. Ruine dintr-un templu au rămas; din „praznicile” lumii, niciun glas... * Doar timpul gârbovit, tresare când și când, și iarba înrourată se scutură de gânduri, ca de un zeu lepros, ce fără milă ne-a lăsat uitării, în piatră tăinuind ... un flaut fermecat, ... un flaut fermecat... 11 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Un flaut fermecat... / Valentina Becart : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UN FLAUT FERMECAT… de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377266_a_378595]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului visul unei nopți de primăvară parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi, c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină. stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna, erai tu sau era luna? tot călătorind cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
parcă te plimbai pe cer printre stele și luceferi, c-un contur de lună plină, rătăcită prin grădină. stam lungit pe iarba deasă și priveam la tine-ntruna, erai tu sau era luna? tot călătorind cu mintea printre norii afumați, iarba a crescut prin mine, parcă săvârșeam un rit, spiritul a luat-o razna, ploile m-au învelit și-am visat că am murit. tot pământul se topea și eu m-agățam de cer, tot zburam printre neant, eram omul fără
VISUL UNEI NOPŢI DE PRIMĂVARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377255_a_378584]
-
era de bătrân. Acesta avea să povestească cum un fulger gros ca pe mână se lăsase de sus unind pentru o clipă pământul de cer, ca să sfredelească tina și să dispară în văgăunile iadului, nu înainte să aprindă florile și iarba sfarogite de lângă troiță. Și moșneagul mai povestea cum niște vâlvătăi înalte se ridicau aidoma unui rug jur-împrejurul troiței, eliberând spre cer puzderii groase de scântei și cum, în sfârșit, începuse a turna cu găleata. Când ajunseseră primii barbați să stingă
TROIŢA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377250_a_378579]
-
de pahare. Că-n popor este numită sărbătoarea bărbaților, din plin, cu vin e stropită. Spre veselirea tuturor. Alte străvechi obiceiuri revin cu mituri strămoșești. Spre a dăinui prin vremuri, rostul trăirii creștinești. Din curte și din grădină, când colțul ierbii se vede, gunoiul de peste iarnă se adună și se arde. Cu tămâie se afumă casa, curtea și grădina. Vigoarea să fie bună, plantelor cu rădăcină. Apoi casa, stupi și vite, spre belșug și sănătate, cu aghiazmă sunt stropite de gospodarii
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > FLORILE DE PRIMĂVARĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1510 din 18 februarie 2015 Toate Articolele Autorului FLORILE DE PRIMĂVARĂ Primăvara vine, iată, Cu o floare-mbujorată; Lângă drum, altele două Își îmbracă haina nouă; Iar în iarbă, pe sub tei, Se mai furișează trei; Patru galbene, timide, Se tot clatină, rigide; Ar pleca-n plimbare cinci, Dar se plâng că n-au opinci; Se-nsoresc pe coastă șase Puțintel cam somnoroase; Au mai înflorit azi-noapte În livadă, cică, șapte
FLORILE DE PRIMĂVARĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377298_a_378627]
-
pleacă norii dintre noi?” // ( Spune-mi...) Doar iubirea îi pare cunoscută de o eternitate, iar pentru a contura profunzimea acesteia, poeta deschide “fereastra dinspre poezie”. În acest mod poate privi și sorbi iubirea, care îi este poezie a sufletului și “iarbă de lumină” în care pășește cu candoare spre seninătate: „Îmi pare că te știu de-o veșnicie/ Și tot de-o veșnicie te-ndrăgesc/ Deschid fereastra dinspre poezie/ Și-n iarba de lumină tot vâslesc.// Ninsorile de cântec, fără geruri
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
sorbi iubirea, care îi este poezie a sufletului și “iarbă de lumină” în care pășește cu candoare spre seninătate: „Îmi pare că te știu de-o veșnicie/ Și tot de-o veșnicie te-ndrăgesc/ Deschid fereastra dinspre poezie/ Și-n iarba de lumină tot vâslesc.// Ninsorile de cântec, fără geruri,/ Fără îngheț și fără viscoliri./ Îmi pare că te știu în mii de feluri/ Dar nu așa cum ești...în răzvrătiri...” (Te stiu?) Poeta se zbate în misterul iubirii purtând un “buchet
AURA POPA, ÎN VÂLTORILE INIMII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377253_a_378582]
-
c-un bici, și tremur de vânt se-așeza, lin, în păr, să-ți simtă lumina cuprinzându-l cu dor. de tine uitai, doar, la mine gândeai, spuneai că eternul, e doar umbra din Rai, făcuseși un pled de prin ierburi târzii și-n sufletul lor adunai stele mii. aduceri aminte de prin gânduri de flori cărau, lin, cocorii adăpând doru-n nori, dar, tu nu vedeai, și, turnai iar cafea din umbra de zaț doar pământul sorbea. și, tot mă-nveleai
AMINTIRI DE CAFEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382118_a_383447]
-
Cântecul i se mlădie Peste tot peste imaș Unde micul ciobănaș Iată-l cu a lui mioare Plin de razele de soare Înste Măgură se uită Ciocârlia o ascultă Cetățaua o privește În botă se odihnește Ochi în ochi cu iarba fină Și a soarelui lumină Turma scumpă de mioare Paște iată cu răbdare Paște iată-n urma lui Sub picurii câmpului A lui ființă îi urmează Până iată spre amiază Sus de tot când soarele Încălzind mioarele Pân” la tufe
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
turma să o țină S-o hrănească pe alese Din privirile culese S-o hrănească pe osoi În Bogata pe la noi Ogrădeasa loc bătut De ploile ce-au trecut Ogrădeasa spic de vânt Doar pe muchii de cuvânt Spic de iarbă din Ardeal De pe-al amintirii mal Cât de gingașă tu ești Precum stelele cerești Lasă soarele să vină Să te-mbrace în lumină Lasă oile să-mbuce Iarba asta ce străluce Lasă oile să zbiere Să te aibă în
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
Ogrădeasa spic de vânt Doar pe muchii de cuvânt Spic de iarbă din Ardeal De pe-al amintirii mal Cât de gingașă tu ești Precum stelele cerești Lasă soarele să vină Să te-mbrace în lumină Lasă oile să-mbuce Iarba asta ce străluce Lasă oile să zbiere Să te aibă în vedere Ogrădeasa loc ciudat Norii-n cap unde se bat Ogrădeasa câmp deschis Un Ardeal din paradis Clopotele azi pe deal Cântă iată în Ardeal Turma iat-o la
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
florile din parcuri și din zare, Unde sunt iubirile ce-au fost... Și dacă s-au pierdut într-o uitare, Dorința de-a trăi și de a simți frumos. Chiar ploile cu stropii lor cei mari, Ce se topesc pe iarba cea blajină, Se pare că-s mai reci și tot mai rar, Mai udă tineri cu fruntea cristalină. Tăcerea dintre suflete e tot mai mare, Deși mai umblă mulți îmbrățișați... Iubirea lor nu cântă serenade, Cu ochi senini de dor
DE TE-AŞ IUBI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382131_a_383460]
-
mea pustie tu aduci Trăiri adânci, de-nalt, de inefabil. Mi-e teamă și mi-e rece uneori- Când mă ucide gândul că te-aș pierde... De mi te-ar lua vreo zână printre flori, Eu te-aș reinventa din iarbă verde. Tu mă-ndulcești cu rouă și nectar Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar Sclavul iubirii tale absolute. Aș vrea să plec și aș mai vrea să stau... Mintea mă ceartă și să plec
CAPITULARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382135_a_383464]
-
zori, Tu, iubire infinită, C-un buchet de rouă-n flori, Dragoste nețărmurită. Săruta-ți-aș în zori ochii, Dragul meu, iubirea mea, Și să te-nvelesc cu mine, Dragoste de catifea. Să-ți sărut fruntea cu dorul Înverzit de iarba crudă, Palma vremii te mângâie, Dragoste neîntreruptă. Pe obraz sărut de ploaie Să îți curg și să te-alint Cu aripi de frunze verzi, Dragoste, glas de argint. Săruta-ți-aș ființa toată Cu buze de nuferi uzi, Undele din
SĂRUTUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382178_a_383507]
-
Literatura > Proza > VISUL FETEI LUI BATUKHAN - PREMIUL I LA CONCURSUL "RĂDĂCINI", EDIȚIA A III-A - ÎNSEMNE CULTURALE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1983 din 05 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Munte cu steiuri pleșuve și rare oaze de ierburi scorțoase peste care domnește cu schimbul când brunul, când albul ca ison ținut anotimpurilor. Și-un cer în tonuri de cenușiu... Omul de-aici, întrupat dintr-un deșert ce i-a dat arămiul și-asprimea feței, uimește ca pustiul-matcă: scund
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
noroc să treacă iarna!” Makhan știa că izbânda ei la vânătoare l-ar sprijini în călătoria către primăvară și vindecare... Deunăzi avusese copila un vis despre-o pasăre c-un bulgăre de foc bătând în piept, care tânjea ca firul ierbii să facă-nainte-i covor, cu mușchi să-mbrace stânca sub calde dezmierdări de soare... Văzu un semn în acea închipuire picurată de somn. Akhnu, c-un cap împodobit de luciri aurii, cu cioc de fier, cârlig încovoiat, prea bine
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
deprins-o la zbor și la vânat! Nu cățărate pe-o creastă de munte, adăpostite doar de azurul cerului, făceau pereche fericită și harnică?! O purtase cu sine chiar și când colindase cu caprele printre stânci în căutarea ochiurilor de iarbă, s-o-nvețe cu aerul și zvonurile muntelui. Niciodată vulturița nu-i atacase iezii cei cruzi din turmă, învingând datul firii... Când s-a mărit, Akhnu s-a lăsat învățată să poarte povara capișonului de piele împodobit c-o piatră
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ÎN FIRCARE ZI Autor: Valentina Geambașu Publicat în: Ediția nr. 1959 din 12 mai 2016 Toate Articolele Autorului ÎN FIRCARE ZI Pe cioburi de lumină calc în tăceri Cu pași de gând pe firul crud al ierbii, Vise pulsează în lieduri de primăveri Privighetori se-ngână în codri cu cerbii. Speranțe-mi înfloresc în colțurile gurii Pe corzi de suflet adesea cântă viori, Cu rugăciuni zăvorăsc porțile urii Cerul pe ochi îmi picură mir în zori. Ascultă
ÎN FIRCARE ZI de VALENTINA GEAMBAȘU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382186_a_383515]
-
Acasă > Versuri > Cuvinte > PROMENADA 4 Autor: Florica Ranta Cândea Publicat în: Ediția nr. 1963 din 16 mai 2016 Toate Articolele Autorului muguri fluturi se răcoresc la capăt de nopți știi tu poți alunga verdele uni ierbi am uitat să te caut la scăpătat la adăpat de cuvinte monosilabice azi din sori de pește tomnateci nori răsar ploi dalbe că flori de salcâm și ninge aburind rochiță ta tu primăvară din poveste s-a măritat cunună-mă
PROMENADA 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382181_a_383510]
-
și (de ce să nu recunoaștem?) fiecare dintre noi speră copilărește să mai trăiască, „măcar o dată-n viață”, o întâmplare de poveste... Mie îmi plac la nebunie călătoriile. ...De la spații exotice - pline de oameni, fapte și întâmplări inedite, încărcate de arome, ierburi, esențe și culori indescriptibile - până la locuri cu totul izolate, aruncate undeva... la capătul lumii: deșerturi aride, peșteri inaccesibile, munți cu nume de legendă, dar aproape neștiuți muritorilor de rând, dincolo de ghețari și crevase care se deschid amenințător, de seracuri care
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93216_a_94508]
-
Limba, țara, vorbe sfinte/ La strămoși erau,/ Ei ar plânge în morminte,/ Când ne-ar asculta,/ Al lor geniu ne șoptește/ Din mormânt mereu,/ O, vorbiți, scrieți românește,/ Pentru Dumnezeu!”. Răzbind din piatra adâncului, limba românească pășește desculță prin roua ierbii dimineții, să urce, apoi, în columne. Asta o dovedește și Alexei Mateevici, preotul militar basarabean răpus de tifos, în Primul Război Mondial, pe frontul din Moldova, la doar 20 de ani, pe timpul luptelor de la Mărășești, voluntar în Armata Română, convingător
„VĂD POEŢI CE-AU SCRIS O LIMBĂ CA UN FAGURE DE MIERE” [Corola-blog/BlogPost/93263_a_94555]
-
umană: are 35.000-40.000 de ani și se numește Venis din Hohle ( o peșteră din Germania). Cel mai vechi pantof: are 5.500 de ani, a fost descoperit în Armenia și printre materialele din care este făcut, se găsește iarbă și excremente de oaie. Cel mai vechi instrument de suflat: are 40.000 de ani, este făcut din os de vultur și a fost descoperit în Germania. Cei mai vechi pantaloni: au 3.300 de ani și au fost găsiți
16 cele mai vechi obiecte pe care le folosim și azi - FOTO by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/82178_a_83503]