1,501 matches
-
păcatul dumitale". Mânca foarte simplu și doar medicamentele, spunea coana Domnica, că-l țineau în viață. Avea acolo sub masă un geamantan cu medicamente trimise de prietenii lui din Occident. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu le trimiteau din Paris. Virgil Ierunca și Monica Lovinescu vorbeau la Europa Liberă, aveau vinerea o emisiune culturală și de când am aflat de Nicu Steinhardt am început să urmăresc în fiecare săptămână.Orice se spunea în presa românească ei comentau, și-i lăudau pe scriitorii marginalizați
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
tinereții, despre ceilalți scriitori contemporani lui: Mircea Eliade, Noica, Cioran? G.P.: Nu, nu mi-a povestit nimic. Dar știu că mai fusese o dată la Paris, mai mult timp nu a avut voie să plece. Pe aeroport l-au așteptat Virgil Ierunca și Monica Lovinescu. Știu că a stat în casa lui Eliade vreo lună și ceva pentru că Eliade era plecat în America la un ciclu de conferințe. Sigur că securitatea a aflat. Ceilalți erau considerați dușmani ai regimului fiindcă spuneau adevărul
Despre N. Steingardt cu dl. Gavrilă Pleș by Gina Iacob () [Corola-journal/Journalistic/12520_a_13845]
-
literar”, coordonată de Nicolae Florescu, și-a orientat atenția spre o revistă a exilului parizian, „Caete de dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a rămas numai Virgil Ierunca drept singurul redactor al publicației. În cadrul planului de cercetare al Institutului de istorie literară „G. Călinescu”, Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu au inițiat
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
dor”, apărută în condiții tipografice modeste în anii 1951-1960. Pentru primele șapte numere (din 1951-l953), revista i-a avut ca redactori pe Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, iar de la numărul 8 încoace (din 1954 până în 1960) a rămas numai Virgil Ierunca drept singurul redactor al publicației. În cadrul planului de cercetare al Institutului de istorie literară „G. Călinescu”, Mihaela Constantinescu-Podocea și Nicolae Florescu au inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se recomanda din subtitlu) într-o ediție critică, însoțită de
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
inițiat restituirea revistei de „metafizică și poezie” (după cum se recomanda din subtitlu) într-o ediție critică, însoțită de comentarii și de câteva note ajutătoare (ar fi fost necesare chiar mai multe). Un preambul de Constantin Amăriuței, un interviu cu Virgil Ierunca, glosele lui Nicolae Florescu despre contextul politic și publicistic al epocii, fișa de dicționar a revistei alcătuită de Mihaela Constantinescu-Podocea oferă informațiile necesare pentru a înțelege importanța acestei publicații excepționale, capabilă să transgreseze conjuncturile și să intre în orizontul de
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
modeste, dar condițiile politice, exterioare, le erau favorabile, adică puteau să-și manifeste dreptul la liberă exprimare, ceea ce însemna enorm față de ce se întâmpla în România pe care o părăsiseră la timp, ca să se salveze. Cei doi redactori parizieni, Virgil Ierunca și Constantin Amăriuței, reușesc să obțină colaborări din apropiere sau de la mai mare distanță: Mircea Eliade, Vintilă Horia, Alexandru Busuioceanu, N. I. Herescu, Mihai Niculescu, Nicu Caranica și mulți alții (voi reveni în cronica viitoare asupra structurii revistei și a dinamicii
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
decât, eventual, în arhivele Securității. Cineva ar fi putut vedea vreun exemplar cu totul întâmplător. Și-ar fi putut procura unul, fără a-și periclita libertatea, numai din 1990 încoace, cum aveam eu numărul 10 din 1956, dăruit de Virgil Ierunca, la solicitarea mea, unde, sub pseudonimul Haiduc, Victor Valeriu Martinescu, aflat în țară, publicase virulente poeme anticomuniste și antisovietice. Am reconstituit și restituit acest dosar în „Familia” nr. 10 din 1990. Acest fapt, puțin cunoscut, dovedește că au existat manifestări
Rezistența prin cultură, în exil by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12981_a_14306]
-
extrem de neglijent și lăsat să se tipărească doar în numele unei prea puțin convingătoare "autenticități". Laszlo Alexandru, cândva apologet al lui Paul Goma, critică acum ceea ce numește "o grupare a exilului parizian, animată prin anii '80-'90 de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma", pentru că ar fi făcut zid în jurul lui Mircea Eliade și ar fi blocat funcționarea spiritului critic în legătură cu acest subiect, "declarat de ei tabu". Afirmația este cu totul falsă (din punctul de vedere al celor care cunosc dosarul problemei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
minte uneori și astăzi, sub imperiul unei frici care, impregnată în noi ca un reflex condiționat, ajunge să ne comande gîndurile în continuare. În plus, numai frica aceasta te poate face să înțelegi de ce o carte ca a lui Virgil Ierunca nu ar fi putut să fie scrisă în țară. Nu e vorba de perioada și locul în care Fenomenul Pitești a fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
fost scrisă, ci de tonul ei. E vorba de cartea unui om în a cărui minte spaima nu blocase aptitudinea spunerii adevărului, un om pentru care imboldul de a înfățișa istoria depășea motivația impusă de un prudent calcul de moment. Ierunca nu avea nici un interes să scrie această carte. Negreșit, dacă ar fi respirat aerul psihologic din țară, ar fi reacționat cu aceeași duplicitate cu care reacționăm noi azi. Ar fi cîrmit oportunist de partea mentalității dominante împrumutînd aerul obedient al
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
împrumutînd aerul obedient al unui intelectual ce intonează un refren menit a-i asigura liniștea. Ar fi fost ipocrit din calcul și oportunist din instinct. Dar nu a fost așa. Decuplat de atmosfera de intimidare ce domnea în acei ani, Ierunca a putut să scrie despre Pitești liber și detașat, chiar dacă oarecum "la mînă a doua", precum un autor ce repovestește mărturiile scrise sau vorbite de cei ce putuseră scăpa din țară. Chiar incompletă și adăpostind pe alocuri inexactități (Costache Oprișan
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
scrise sau vorbite de cei ce putuseră scăpa din țară. Chiar incompletă și adăpostind pe alocuri inexactități (Costache Oprișan nu a murit la Spitalul închisorii Văcărești în 1957, așa cum stă scris la p. 61, ci în Casimca Jilavei), cartea lui Ierunca a avut, la momentul publicării primei ediții (1990), un efect providențial. Un om cu credibilitatea gazetarului de la Europa Liberă îndrăznea să atace fățiș o problemă pe care alții ar fi preferat să o treacă la capitolul "nu s-a întîmplat
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
gazetarului de la Europa Liberă îndrăznea să atace fățiș o problemă pe care alții ar fi preferat să o treacă la capitolul "nu s-a întîmplat niciodată", și anume reprimarea atroce de care legionarii avuseseră parte sub comuniști. Și cum lui Ierunca nu-i puteai scoate ochii învinuindu-l de fascism sau de naționalism cripto-legionar, cartea lui nu putea să fie supusă discreditării publice. Cineva îndrăznea să spună adevărul cu o libertate care friza inobediența ideologică și, grație autorității inatacabile a autorului
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
să fie supusă discreditării publice. Cineva îndrăznea să spună adevărul cu o libertate care friza inobediența ideologică și, grație autorității inatacabile a autorului, cartea reușea să depășească carantina impusă literaturii clandestine din jurul Piteștiului. Cred că, dacă nu ar fi existat Ierunca, și astăzi am fi vorbit în șoaptă despre Pitești. Fenomenul Pitești fost prima pledoarie după 1989 pe care un om a săvîrșit-o în favoarea victimelor comunismului românesc și a fost cea mai eficientă reclamă făcută vreodată infernului de la Pitești. În plus
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
niște clișee pe care nu era precaut să le contrazicem. Atunci am realizat cu toții minciuna în care trăisem, și mai ales am intuit frica fără de care minciuna aceea nu ar fi existat. Am văzut cu toții cum un om sănătos - Virgil Ierunca - le povestea bolnavilor dintr-un sanatoriu național - România anilor '90 - de boala Piteștiului și a Canalului, iar în vremea asta, Nicolski, aflat încă în viață, încasa singura pedeapsă ce mai putea în vreun fel să-l doară: să afle de
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
bolnavilor dintr-un sanatoriu național - România anilor '90 - de boala Piteștiului și a Canalului, iar în vremea asta, Nicolski, aflat încă în viață, încasa singura pedeapsă ce mai putea în vreun fel să-l doară: să afle de cartea lui Ierunca și să intuiască cum, din cauza neîngropării în uitare a atrocităților pe care le comisese, numele lui avea să fie asociat cu imaginea unuia din cei mai mari criminali din istoria românească a secolului XX. Ceea ce trebuie să-i fi îngrozit
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
psihologică. La capătul unei asemenea cărți te regăsești traumatizat și obosit, fără nici un chef de viață. Există așadar un fel de viață, desfigurată și inumană, care îți taie orice poftă de viață. Despre ea este vorba în cartea lui Virgil Ierunca.
Curajul lui Ierunca by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9751_a_11076]
-
de el de la Jurgea-Negrilești (într- adevăr, extraordinare amintiri!). E posibil oare ca și Dumitriu să-l fi cunoscut pe Jurgea? Oricum mărturia Dvs. trebuie să-l introducă în textul meu (o aveam extrasă, dar am uitat). Apropo: scriindu-i lui Ierunca, Steinhardt îi atrage atenția că Bunghez, personajul din Galeria... ar fi, măcar parțial, Petru Dumitriu. Într-adevăr, așa pare: „înaltul, trufașul Bunghez”, despre care, destul de încifrat, spuneți că e tipul care „va săvârși un lucru ce părea acum de neconceput
Ion Vartic despre Petru Dumitriu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5685_a_7010]
-
azile psihia trice folosite în represiunea politică (v. Sorin Ilieșiu, Raport pentru condamnarea regimului comunist ca nelegitim și criminal, în “Revista 22”, suplimentul “22 plus”, Anul XIII, Nr. 188, 21 martie 2006, p.3). Despre ilegitimitatea comunismului din România, Virgil Ierunca scria în oct. 1973 următoarele: “Dacă regimul de la București poartă un stigmat, este acela de a fi fost instaurat de armata sovietică de ocupație, fără legitimitate și fără vreun acord, oricât de minim, al poporului român. Toată lumea știe cum au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de la București poartă un stigmat, este acela de a fi fost instaurat de armata sovietică de ocupație, fără legitimitate și fără vreun acord, oricât de minim, al poporului român. Toată lumea știe cum au fost falsificate alegerile de după război” (v. Virgil Ierunca, Dimpotrivă, București, 1994, p. 183). Din perspectiva criptocomunismului de azi, apare semnificativă reacția lui Andrei Pleșu la propunerea lui Sorin Ilieșiu de a fi comemorată într-o zi anume memoria victimelor comunismului, argumentând că din anul 2002 există o lege
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de nuvele intitulat: în curte la Dionis, în care au fost cuprinse urmă toarele povestiri: Les trois graces (scrisă în 1976); Sanțurile; Ivan (publicată în 1968 în rev. “Destin”, Madrid); Uniforme de general (scrisă la New York, 1971, publicată de V. Ierunca în rev. “Ethos”, 1973); Incognito la Buchenwald (scrisă în 1974 și publicată în rev. “Ethos”, 1975) și în curte la Dionis (publicată în “Revista Scriitorilor Români”, Munchen, nr. 7/1968). în țara comunistă, unde i-a fost publicată fragmentar literatura
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Într-o altă ordine, Paul Miron eliberează în memoriile și corespondența sa "fondul special" (celebra "sală 3" de la Biblioteca Academiei), acolo unde se ascundea de ochii și mintea oamenilor românitatea aflată în exil: Valeriu Gafencu, Horia Stamatu, Vintilă Horia, Virgil Ierunca, Eugeniu Coșeriu, Sever Pop, George Racoveanu, Basil Munteanu, Eugen Lozovan, Paul Popescu, C.V. Gheorghiu, Ion Popinceanu, Ștefan Teodorescu, Octavian Buhociu, Ion Negoițescu, Grigore Gafencu, Ioan Cușa, Principele Nicolae, mulți, foarte mulți doar pomeniți sînt, în portrete și evocări sau în
Plămînul în plus by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/15349_a_16674]
-
trebuia să vorbim despre revoluția noastră anticomunistă ( sau ce o fi fost ea ) în singurul oraș francez al cărui primar era comunist. În programul primit o dată cu invitația scria că lucrările acelui colocviu vor fi moderate de Elena Ștefoi și Virgil Ierunca. Știam că doamna Monica Lovinescu o prețuia foarte mult pe această colegă a noastră, dar ideea că ar fi putut să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă. Chiar dacă doamna Ștefoi lucra și la studioul "Europei libere", înființat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
putut să-i cedeze locul său mi se părea totuși neverosimilă. Chiar dacă doamna Ștefoi lucra și la studioul "Europei libere", înființat la București după desființarea celui din Paris, și la emisiunile secției românești de la France Internationale. Dar, cum dl Virgil Ierunca a absentat, viitoarea diplomată n-a putut modera lucrările Festivalului de la Die împreună cu dumnealui. Și probabil că s-a supărat și nu le-a mai moderat nici singură. Spun asta pentru că nu știu cine a avut ideea nefericită de a-l aduce
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
a avut loc a doua întîlnire dintre scriitorii din țară și cei din exilul francez la care am fost invitată și eu. La prima, de la Aix en Provence, participarea a fost infinit mai numeroasă. Acolo au venit Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Paul Goma, Lucian Raicu, Sonia Larian, etc. etc. Întîlnirea acestora cu niște scriitori foarte buni din țară a stat sub o stea norocoasă. Nici pînă atunci, nici după aceea, nu l-am mai văzut pe Paul Goma atît de împăcat
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]