1,506 matches
-
Chișinevshi, Novicov, Leonte Răutu sau ale mai tinerilor Paul Georgescu, Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu, Tertulian, ceea ce au spus și scris rămîne o pată pe toată cultura română. Încă neștearsă. Cînd constituie din citatele discursurilor, versificărilor, prozei de închinăciune scîrnavă ceea ce Virgil Ierunca a numit o "antologie a rușinii", Pericle Martinescu se gîndește că toți scriitorii compromiși vor avea să se înfățișeze la un tribunal și să dea socoteală. El scria paginile acestea de jurnal între 1948 și 1952". Ce iluzii deșarte, nimeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
spațiul românesc despre "reeducarea" de la Pitești, va fi Fenomenul Pitești, ce vede lumina tiparului în primăvara lui 1990, după ce fragmente cuprinzătoare au fost transmise în 1975-1976 la Radio Europa Liberă. Prima ediție a Fenomenului Pitești va fi publicată de Virgil Ierunca, la Paris, în 1981, în Colecția "Limite". Cartea este închinată memoriei lui Ovidiu Cotruș, fără de care, precizează Virgil Ierunca, această mărturie n-ar fi fost cu putință. Reeducarea de la închisoarea Pitești, instrumentată de Securitate, ce-l avea comandant suprem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fragmente cuprinzătoare au fost transmise în 1975-1976 la Radio Europa Liberă. Prima ediție a Fenomenului Pitești va fi publicată de Virgil Ierunca, la Paris, în 1981, în Colecția "Limite". Cartea este închinată memoriei lui Ovidiu Cotruș, fără de care, precizează Virgil Ierunca, această mărturie n-ar fi fost cu putință. Reeducarea de la închisoarea Pitești, instrumentată de Securitate, ce-l avea comandant suprem pe generalul Nicolski, cu știrea și aprobarea fățișă a conducerii comuniste, a debutat în 6 decembrie 1949 și avea drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
să-l fi tras la răspundere pentru faptele sale abominabile.) Experimentul de la Pitești se va răspîndi și în alte închisori din România, pentru a se stinge, la ordinul stăpînirii, în august 1952. Două au fost motivele, în opinia lui Virgil Ierunca, pentru care uitarea și tăcerea au cuprins aceste incredibile fapte: "Mai întîi, cenzura oficială a funcționat cu atît mai drastic, cu cît procesul cu țapi ispășitori înscenat de comuniști n-a putut să fie destul de bine pus la punct spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ce au susținut că în România n-a existat o astfel de literatură.) Reeducarea avea ca sursă de inspirație teoriile lui Makarenko, afirmate de acesta în Poemul pedagogic, cu aplicații la deținuții de drept comun, unde, cum explicitează sintetic Virgil Ierunca, "infractorul, conștient că e un element declasat care nu mai are altă salvare decît sprijinul partidului, își ia sarcina de a-i reeduca pe alții, care au fost în situația lui, pe drumul cel bun". În fapt, totul se reducea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
al său, torturîndu-l cu mîinile sale, transformîndu-se, la rîndu-i, din victimă în călău. Ultimele două etape ale reeducării ținteau pulverizarea morală și anularea personalității deținutului. De această dată experimentul de la Pitești intră în aria patologiei mintale după expresia lui Virgil Ierunca. Tortura continuă era cheia succesului în cele patru etape, toate la fel de zdrobitoare de trup și de suflet. În Tragedia Pitești, Costin Merișca își propune și realizează, cum precizează și în subtitlu, o cronică a "reeducării" din închisorile comuniste. Unicitatea fenomenului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
comandanții de închisori implicați n-au avut de suferit mare lucru; la scurt timp au fost eliberați. Adevărații vinovați n-au fost nici atunci, nici după Revoluție judecați și condamnați. Vinovații reali de cele întîmplate la Pitești, cum precizează Virgil Ierunca în Fenomenul Pitești și aproape identic Costin Merișca în Tragedia Pitești, au fost autoritățile comuniste, cei din conducerea Securității, inițiatorii demascărilor și, în al doilea rînd, grupul celor vreo 20 de deținuți conduși de Eugen Țurcanu, care au torturat fără
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de Eugen Țurcanu, care au torturat fără a fi fost ei înșiși torturați mai înainte. "Dar în nici un caz, atenționează Costin Merișca, nu-i putem pune alături pe cei care, torturați, au devenit ei înșiși torționari". Ne întrebăm, alături de Virgil Ierunca, cine poate avea dreptul să-i judece pe aceștia? În 1999, doi cineaști francezi, Anca Hirte și Jean Legeaux, realizează documentarul Treptele căderii, apelînd la trei dintre supraviețuitorii reeducării de la Pitești: Paul Caravia, Nicolae Ioniță și Costin Merișca, documentar ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
este însoțită de compasiunea exprimată față de suferințele îndurate de marea majoritate a poporului român. Nu sînt uitate posturile de radio străine, în special Europa Liberă, care au informat corect asupra situației dezastruoase din România. Sînt elogiați Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, prin vocile cărora s-a menținut trează conștiința națională a românilor. Condamnarea comunismului înseamnă implicit condamnarea instrumentelor ce i-au făcut posibilă perpetuarea: Partidul Comunist Român și Securitatea. Incriminarea PCR exclude marea masă a membrilor de partid simpli plătitori de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
CONTEMPORANĂ (DE LA A. TOMA LA A. PĂUNESCU ȘI RETUR) / 24 CUM ÎȘI CÎNTAU POEȚII CONDUCĂTORII COMUNIȘTI / 30 SCRIITORUL ȘI SECURITATEA / 33 SCRIITORII ÎN CAZARMĂ / 39 ÎNTRE ZIARISTICĂ ȘI LITERATURĂ / 45 G. CĂLINESCU ÎNTRE AUTONOMIA ESTETICULUI ȘI ANGAJAMENTUL PARTINIC / 52 VIRGIL IERUNCA, O CONȘTIINȚĂ CRITICĂ A EXILULUI / 65 DIN VREMEA PROLETCULTISMULUI ÎN FLOARE / 81 DESPRE UN PROCES CARE N-A MAI AVUT LOC / 92 TRAGEDIA PITEȘTI / 103 UN CONGRES AL SCRIITORILOR / 112 VICTIME ȘI EROI / 143 LITERATURA ORIZONTALĂ sau PROSTITUȚIA SLOVEI / 175
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de cenzori, activiști și securiști specializați, decenii la rând, pentru a readuce criteriile valorii afirmate de clasicii noștri și de marii scriitori și critici dintre războaie! Nu, valoarea estetică trebuia să devină valoarea estetică, concept forjat la Paris de soții Ierunca și de prietena lor, Marie-France Ionescu, care reușise să-l convingă și pe tatăl ei de noul concept, Înlăturându-i pe toți cei care nu se potriveau cu el, indiferent că se chemau Marin Preda, Nichita Stănescu, Doinaș, Sorescu, Buzura
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se potriveau cu el, indiferent că se chemau Marin Preda, Nichita Stănescu, Doinaș, Sorescu, Buzura, Breban și alții! Venind des la București după ’90, după „falsa revoluție”, și locuind la prietenul lor, tânărul filosof și iscusitul editor G. Liiceanu, soții Ierunca, În conclavuri lungi, se pare că perfectau liste cu cei „apți” să răspundă noii exigențe estetice ale noului concept, inși „apți” apoi de a fi susținuți de „Întreg grupul”. „Grup”, s-a văzut aceasta destul de iute, care nu era altul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu capete de broască sau de reptilă, ci „În brațele” și În spațiile igrasioase ale unui sistem de-o sălbăticie și invenție a torturii umane nemaivăzute pe plaiurile noastre, altfel nu lipsite de suferință și injustiție! Și iată cum, soții Ierunca - sprijinindu-se atunci pe vârful disidenței românești Paul Goma, care Încă, naivul, se credea solidar cu ei și cu editorul G. Liiceanu, nebănuind că, la rându-i, va fi uitat undeva, la o margine de drum istoric, utilitatea sa fiind
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
a hrănit vreo două sau trei decenii la rând, În emisiunile domniei-sale, adeseori juste, interesante chiar și sub aspect literar, din „viața și suferințele primului disident român”: „Regret că l-am cunoscut pe Paul Goma!”Ă -, iată deci cum soții Ierunca, cu ajutorul lui Marie-France, care nu publicaseră până la revoluția română, toți trei, nici o carte, În Franța, se’nțelege, s-au gândit să facă ordine, cum spuneam, În literele române. Mai mult: să introducă noi principii, să creeze un climat de suspiciune
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
palatul Victoria și iată de ce nu m-am scandalizat, ca unii intelectuali „de vârf”, când a fost ales, În mai al aceluiași an, ’90, primul președinte al României, prin vot secret și universal. G. Liiceanu, probabil influențat binișor de grupul Ierunca, a fugit la Paris și, În prestigiosul cotidian Le Monde, i-a Învățat pe Francezi că Românii au demonstrat Încă o dată că „nu sunt apți, copți, maturi pentru democrație!”Ă Pe cine ar fi vrut Liiceanu, Monica Lovinescu și ceilalți
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
câinilor e interzisă!”. Mi-ar fi plăcut să-l întâlnesc aici, dacă ar mai fi trăit, pe Emil Cioran, cel care „a demolat zei” toată viața. Sau să-i văd citind, așezați pe o bancă, pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca. Aceștia au fost, pe timpul când mai erau la Europa Liberă, o universitate alternativă pentru mine). Pentru contrast, după Luvru, e bine să vizitezi Centrul Național de Artă și Cultură „Georges Pompidou“, situat în cartierul Beaubourg. Este o întreagă instituție creată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
acuzator față de aceste culmi ale modernității noastre culturale, un Călinescu, Vianu, Sadoveanu, Ralea, Cioculescu, sunt sau tineri lipsiți de vocație sau prea tineri pentru a fi trăit din plin presiunile din interiorul lumii literare sau inși emigrați, precum dl Virgil Ierunca, semnatar al unei interesante, judicioase adeseori, rubrici culturale la Europa liberă, dar fără o vocație certă, dovadă absența sa totală în publicistica franceză, timp de o jumătate de secol, d-sa debutând abia în România cu cărți, după revoluție. Oricine
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
cu atât mai mult cu cât cel care o face nu a dovedit el însuși competență în domeniu, competență și prestigiu ce se pot obține în lumea noastră literară (dar și științifică!Ă prin publicare: de studii și cărți. Soții Ierunca și suita care-i înconjoară (G. Liiceanu sau Grigurcu în țară, de exemplu!Ă au vrut, după revoluție, să arunce mărul discordiei printre literații români, avansând unele concepte precum: colaboraționiști, scriitori comuniști etc., „înfierând” uriași creatori precum Călinescu, Sadoveanu, M.
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în zilele și săptămânile când, la Paris, în vara lui ’71, pregăteam demisia mea și protestul față de „Tezele din Iulie” - începutul dictaturii personale a lui N.C. —, secondat și sfătuit de D. Țepeneag, Gh. Pituț, dar și de Monica Lovinescu, Virgil Ierunca sau Mircea Eliade, în forul meu intim voiam, în acest fel, prin părăsirea abruptă și simbolică a poziției mele sociale, să arăt „dezinteresul” meu real față de „succes, glorie” și semnul încă o dată clar că acord literaturii, creației, un rol dominant
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
celorlalte țări vecine aflate sub jug comunist, România a ivit personalități și opere remarcabile, încă neegalate după mai bine de 15 ani de libertate politică și socială. Eugen Ionescu, marele dramaturg și cercul din jurul său, fiica sa Marie-France și soții Ierunca, precum și veleitarii care le cântau în strună, nu au crezut la fel: au „absolutizat răul”, cum o spuneam mai sus, și, intrând într-o justă luptă contra camarilei ceaușiste, au „aruncat copilul cu apa din căldare”, nu au fost capabili
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mele sunt pornite din resentiment, din ură „colegială”, din emanația unor răni necicatrizate suficient, din invidie; la Paris am publicat câteva romane la o editură mai prestigioasă decât Stock, care-l publica pe Petru Dumitriu, la Flammarion, iar față de soții Ierunca și amicii lor am avut totdeauna o atitudine amabilă, am frecventat un timp cenaclul dlui Mămăligă ce, sărmanul, deși milionar și adulat în cercul său drept „mare scriitor”, nu a reușit, la rândul său, să publice nici un singur volum la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Franța bunăoară, nu au publicat decenii la rând nici un op, mulțumindu-se cu un salariu la un post de radio pentru străinătate, însă frustrarea lor - deoarece, mi se pare evident că acuzele brutale ca să nu zic injuriile pe care dl Ierunca le aruncă în fața statuilor de bronz ce poartă numele unui Călinescu sau Sadoveanu nu pot izvorî decât într-o profundă nemulțumire de destin, o „furie contra ta însuți”! - frustrarea lor ia aproape totdeauna forme extrem de violente, drapându-se în sentimente
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
al literaturii și artelor, ceea ce se cheamă cu un termen tehnic și pe care eu nu-l agreez în mod special: suprastructura! Nu, să nu se creadă încă o dată că vreau să minimalizeze sau să calomniez lupta pe care soții Ierunca, Ionescu, tatăl și fiica, precum și alții au dus-o contra tiraniei lui Ceaușescu! Deplâng însă, cum am făcut-o și acolo, la Paris, împreună cu prietenul Țepeneag, cu Virgil Tănase sau Aurora Cornu și, cum o mai spuneam, Cioran și alți
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
neașteptată, încercau să mă convingă că „Ceaușescu a dat înapoi, nu e dracul așa de negru cum pare!” și că eu, de fapt, văzusem greșit, „de acolo, de la Paris”, înconjurat de spirite inflamate ca Țepeneag, Monica Lovinescu și soțul ei Ierunca și chiar de Eliade!... Puținii și apropiații mei prieteni care mă întâlneau sau mă primeau în casă evitau cu orice preț discuțiile asupra gestului, actului neașteptat al lui Ceaușescu din vara lui ’71, asupra urmările sale previzibile, ca și de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prezent, cu intermitențe, au fost multe zile, nopți, și multe, multe ceasuri când am regretat ce am făcut? Târziu și abia în singurătate și printre străini m-am speriat cu adevărat de „ce-am făcut” și o frază a lui Ierunca, spusă prin ’76 parcă, mi-a sunat ca acea celebră izbitură cu un prosop ud pe ceafa unui condamnat la moarte prin ghilotinare, izbitură care, se spune, poate doar ea provoca șocul letal: „Ce-ai făcut dumneata, dle Breban, e
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]