2,423 matches
-
de lume, închizându-se în sine, și a avut grijă de ea, în timp ce aceasta zăcea nemișcată în pat, paralizată de obiectele invizibile ale imaginației ei bolnave. Printre servitori se spunea că nebunia Amritei era ceva sfânt și ținea de latura iluzorie a lumii. Unele din femeile casei născoceau chiar tot felul de metode ca să se apropie de ea și să-i atingă hainele, când îi aduceau ceaiul. Anjali nu era una dintre ele. Se temea de fata asta. Încercând s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
După ultimul examen, se trezește atras într-o mulțime de studenți care se bat cu făină și beau șampanie din sticlă. Strânge în mâini pălăria pătrată și o ia la fugă pe străzile Oxfordului, trecând pe lângă clădiri care sunt la fel de iluzorii ca întreg decorul, care va fi schimbat odată cu trecerea la scena următoare. Pagină separată Trenul străbate ținutul Kent, verde și strălucitor ca un imn. Profesorul ține o gazetă nedeschisă în poală, cu un zâmbet școlăresc pe chip. — Am pornit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a făcut ursita, din îmbrățișarea unui vechi mister. Tu ești prea-curata, blânda, miluita care din iubire, m-ai făcut stingher! Un stingher ce-și duce zilele pe brânci și îmbrățișarea viselor sub pleoape, în avânt de vânturi, șoaptele prin lunci iluzoriu, dreptul de-a te ști aproape. Ceas de-nzăpezire ne-a cuprins trecutul să-l țină-n vibrații de apusuri grele și pe trupuri moarte, se așterne tumultul munților de noapte, la căderi de stele. Să te-mbrățișeze gonirea de timp
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cu vânturi liniștite, într-unul din fiorduri ancorată La țărmul împlinirilor menite. Mă doare timpul și mă dor și vise E vremea să îmi fac o insulină, Mi-e dor de amintirile promise Și doctore! Mai fă-mi înc-o morfină ... Iluzorie primăvară Zăpezile au început să plângă Iar zilele-s cu iz de primăvară, Vreau mâna ta încet, să mă atingă, Să îmi culeagă visele de seară. Vom fi copii pentru încă o iarnă Ne-or îngheța cuvintele în muguri, Când
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
lui Aizic că în război toți pierd cîte ceva; mai cu seamă libertatea. Recunoștea și el că e nevoie de constrîngere, dar dînsul credea că dictatura celor mulți e dreaptă. Anulînd libertățile, declarația dictatorială nu poate fi însă decît demagogică. Iluzoria dictatură plurală e o vorbă goală, căci cel care accede pe treapta de sus își impune celorlalți voința. Din capul locului un regim totalitar se va răfui cu cei ce reprezintă conștiința unei nații. Inteligența duce la cunoașterea de sine
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rază rămasă deasupra dealului din zare și dangătul de clopot anunța vecernia, întorceam ultima filă din volumul ce îl aveam în față. Sosise vremea să mă întorc la chilie. Când am ajuns aproape, călcam cu grijă, să nu sperii ființa iluzorie, și mă întrebam ce surpriză mă mai poate aștepta... Pe masa din chilioara mea, toate erau așezate de mână de gospodină: fața de masă schimbată, cana cu apă proaspătă și paharul, fiecare așezate pe farfurioară, iar pe prichiciul sobei mă
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
împreună.“ Da, simțea el însuși frisonul, un fel de stranie inducție a primejdiei plutea în aer, o migrenă obsesivă acaparase gândurile și trupul în care intrase adânc trepidația cosmică, tusea traumatică a Terrei bolnave, zgâlțâind zidurile chinezești ale micilor refugii iluzorii. Privea din prag grupul de pensionari, de parcă și-ar fi revăzut părinții și unchii și mătușile de mult dispărute. Într-adevăr, nu prea avea chef să rămână singur. Tremura, de fapt, tremurul zidurilor și al pământului îi intrase în fibră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care tocmai o lucrăm pe calculator, Astèzi nu ies din Institut toatè ziua, la amiazè mi-am adus ceva de mâncare sus, am privirea fixatè pe ecranul calculatorului asemeni cèlètorului din deșert care, înaintând prin nisipul mișcètor, urmèrește continuu iluzoria dungè a orizontului, orice oprire putându-i fi fatalè, Matei se teme de ceea ce ar putea sè se întîmple dacè și-ar desprinde degetele de pe tastaturè, de ce m-a cèutat?! Fiindcè are nevoie de mine, nu de mine ca Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a sunat-o și nu i-a scris, a primit un e-mail de la ea, Mulțumesc, Matei! atât, pentru ce-i mulțumea? pentru ajutor, evident! Când i-a spus lui Angel I must go a pierdut probabil și șansa unei împliniri iluzorii în lumea virtualè, iar Ilarie vorbește despre iubire că despre o vietate nevertebratè, fèrè sânge, O broascè albè! Ne apropiem de oraș, recunosc primul sat, casele, halta, se însereazè încet, ziua devenind tot mai micè, n-am dezlegat nici enigmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lucru, voi face eu rost de bani, mi-a promis și tata cè îmi dè, mulțumit cè fiul lui dovedește intenții tot mai serioase în viațè, dar eu nu pot spune nimènui cè intențiile mele serioase sunt vise precare și iluzorii și, totuși, în ciuda tuturor acestor evidente și a lipsei de realism a acțiunilor mele, știu acum cu certitudine cè îmi doresc aceastè mașinè ca si cum de posesia ei ar depinde însèși viața mea, Ieri dupè-masè ea a venit la mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
lumești, civice, mè umple de o admirație respectuoasè pentru persoana lui, l-aș ruga sè mè învețe și pe mine felul în care sè despart evenimentele reale, faptele concrete, de mișcèrile interioare ale sufletului, reale în raport cu mine, dar irelevante și iluzorii în contact cu lumea exterioarè și, l-aș mai ruga, mècar pentru moment, sè mè învețe, dracului, cum sè scriu aceastè simplè declarație limitându-mè numai la fapte, În aceastè clipè în care, cu riscul de a-l exaspera, mè pregèteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
auzit, întrebându-te necontenit, oare nu e asta chemarea mea?! Și sè nu primești nici un rèspuns oricâtè râvnè ai depune! Dar, îl chestionez eu, cum putem sè facem deosebirea între chemèrile adevèrate și cele false, între cele reale și cele iluzorii? În ceea ce-l privește pe el personal, îmi explicè, totul e mult mai simplu, Ilarie fiind convins cè adevèrata lui chemare s-a fècut auzitè, cè e doar o chestiune de timp pânè când se va ridica de la masè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc În care să-și poată strânge laolaltă credincioșii, să-i instruiască, să-i organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș, confruntarea cu selgiucizii ar fi imediată, și, În mod inevitabil, s-ar Întoarce În avantajul imperiului. Îi trebuie, așadar, altceva, o redută muntoasă, inaccesibilă, de necucerit, un sanctuar de unde să-și extindă acțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai ciudată chestie a acelei zile a fost că imaginile cu tancurile au ieșit minunat. VĂzute pe ecran, păreau că avansează cu hotărÎre peste deal, că urcă pe creste cum plutesc pe valuri vapoarele mari, tîrÎndu-se zornăind către victoria iluzorie pe care o inventaserăm filmînd. Singurul om care s-a apropiat de victorie În acea zi a fost francezul care, mergînd cu capul sus, a Încercat să dezerteze. Dar nici victoria lui n-a durat decît pînĂ a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aduse câteva bibelouri cam de prost gust, chinezești, desigur copii, și le înșiră pe rafturile bibliotecii, care ocupa o jumătate de perete. Se duse la baie. Pereții albaștri-ultramarin păreau acum, departe în noapte, și mai halucinanți. Becul galben punea dungi iluzorii și mai liliachii în oglindă. Deschise dulăpiorul cu medicamente, atârnat pe peretele din partea opusă căzii. Luă tubul de Medrobamat, îi scoase capacul cu vată și îl deșertă în palmă. Erau vreo douăzeci de pastile, exact câte îi trebuiau. Ca să nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mi-a mai dat de înțeles că ea știe cum arată un bărbat gol. Desigur că râdeam de ea și că împingeam discuția spre absurd, dar simțeam în plin fiecare lovitură. Asta într-un fel mă ajuta să domin (chiar dacă iluzoriu) situațiile acelea disperate, pentru că, atunci când eram sub tensiune, deveneam de o elocință neobișnuită. O potoleam și-o captivam pe moment cu o erupție teribilă de imaginație. Dar nu, ea vroia ca eu să-i simt bucuria și triumful și, până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
merg să-i cumpăr un covrig. De multe ori îi vedeam în ochii translucizi, în penumbră, atâta tristețe, încît mă posomoram și eu, simțind că întreaga mea viață cu ea este clădită pe nisip, că tot ce ne leagă e iluzoriu. Atunci nu mai scoteam o vorbă toată ziua, iar ea, chițcăind și trăgând de mine ("Hai mă Andrei... hai, nu fi...") încerca să mă facă să râd. Sau îmi desena repede o floricică pe caiet, sub care scria într-o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
încercase, în afară de sanskrită, câteva dialecte indiene. - Ce-i spuneți? îl întrebase într-o seară pe profesor. - Evident, încep întotdeauna prin a-i aminti de maya, marea vrăjitoare, iluzia cosmică. Nu e propriu-zis un vis, îi spun, dar participă la natura iluzorie a visului pentru că e vorba de viitor, deci de timp; or, Timpul e prin excelență ireal... Nu cred că am convins-o. Dar, din fericire, este pasionată de logică și dialectică, și mai ales asta discutăm... Îndată ce a sugerat o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
fluxul efemerității sociale. Suferința autentică privește doar spre idealitate. A suferi pentru o persoană sau o idee înseamnă a le recunoaște ca ideal sau a le ridica la nivelul idealului. Banalul socialului oferă multiple idealuri false. Pentru toți acești zei iluzorii cei pierduți în pragmaticul lumii temporale nu pot simți decât obsesia împlinirii posesiei lor arzătoare, obsesie pe care o numesc într-un mod naiv și eronat dragoste. De asemenea, neatingerea sau pierderea unor astfel de himerice dar voluptoase zeități determină
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bucuria efemeră a clipelor risipite în fluxul mundaneității cotidiene. Alături de naivitatea existențială a fericirilor temporare, palpită, adesea, tensiunea sfâșietoare a unor dureri necontrolate. Cum privește cel îndurerat lumea ce-l învăluie cu marasma ei de nuanțe și parfumuri ale deșertăciunilor iluzorii? Și cum ăl percepe pe cel suferind această lume și cei ancorați efervescenței sale instabile? În ce constă raportul dintre ancorarea umană în temporalitate și cei doi poli afectivi extremi, fericirea și suferința? Cum este resimțit timpul în fiecare dintre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
bântuia fantomatic încă din vremea ancorării noastre în clipa de fericire, dar noi îl alungăm asemeni unui profet nedorit al adevărului. Speranța noastră că bucuria ce ne întâmpină spre a ne îmbrățișa nu ne va părăsi nicicând se dovedește, astfel, iluzorie iar presimțirea trecerii rapide a stării de extaz, sentimentul consumului accelerat al acesteia se relevă a fi mai aproape de real. Senzația că fericirea trece prea repede nu este, așadar, doar rezultanta dorinței de a o stopa atemporal ci și ecoul
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
că cel drag cândva nouă continuă să trăiască chiar dacă atât de îndepărtat ființei noastre. Locul său nu poate fi negat și anulat, el rămâne ca tribut strident pentru clipa de fericire nerostită când alături de cel drag am trăit experiența unei iluzorii proiecții dincolo de timp ca zei ai propriei idile. Cazul dispariței totale, al morții celui drag implică survenirea unor alte aspecte și presupune o nouă experiență afectivă în perceperea și asumarea imaginii persoanei ce ne-a părăsit într-un astfel de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
fluxul banal al zilelor amorfe și comune. Apatia imanentului ca un dat împrejmuitor și metafizic plafonant pătrundea și domina dimensiunea interiorității ce poartă individualitatea umană. Survenirea suferinței trupești întrerupe brutal ancorarea spiritului în solul unei narcoze colective ce induce o iluzorie stare de siguranță comună și echilibru de conviețuire fericită. Această punctare ce secționează aici afilierea individualității la marșul anonim comun se manifestă ca o ruinare a temeliilor conexiunii sociale dintre eul ce își începe suferința și reperele ontice care îi
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răului, a pozitivității și negativității drept unul dintre fundamentele transcendente pe care se glisează imanentul fiind postulat în termenii unei bipolarități metafizice. Ancorarea în oricare dintre aceste paradigme ale suferințelor umane determină pentru conștiință dobândirea unei profunzimi ce străpunge construcția iluzorie, hipnotică și epuizantă a dinamicii firescului cotidian. Aici acest firesc se relevă drept un ne-firesc primejdios ce ocultează realitățile primordiale direcționând și focalizând atenția spiritului uman spre artificii de suprafață, spre ornamentări ce seduc întru banalitatea și superficialul unei
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
într-o ne-claritate și opturare ce nu permit înaintarea sigură spre scopul dinainte propus. Majoritatea membrilor cetății își stabilesc asemenea priorități-țintă de atingerea cărora depinde împlinirea unui statut superior social. În acest iureș trepidant spre atingerea reușitei mundane postulată iluzoriu ca pisc izbăvitor al existenței individuale, fiecare poate fi chiar prin lejeritatea neintenționării, obstacol și temei al încurcării pentru celălalt. Aici survin orgoliul concurenței, invidia dublată de exagerarea sentimentului de neputință, viclenia ca înțelepciune trunchiată și decăzută, falsitatea compătimirii de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]