7,197 matches
-
a atras atenția că profanul, care ne stăpânește rațional, deci mintal, dar să-i opunem sufletul, reverberațiile conștiinței. Altfel spus să ieșim din timp stă în putința Omului. în câteva din operele sale literare, a confirmat puterea de seducție a imaginarului în această privință. El, Mircea Eliade, prin întreaga lui operă - științifică, literară, culturală, didactică, prin generozitatea sa proverbială, în ciuda vicisitudinilor vieții personale - a desfoliat, în zeci și sute de înțelesuri, rostirea aforistică a lui Hafiz (cca. 1320-1390): „E scris pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și i-ar trebui o mie de vieți pentru a scrie tot ce i se întîmplă, tot ce-i trece prin cap, și de ce nu, un roman în care să nu mai apară ființe umane. Interferențele planului real cu cel imaginar în romanul avînd ca subiect propria-i geneză face imposibilă și, de altfel, ridicolă, orice încercare de a ,povesti" tot ce se întîmplă în cele 263 de pagini ale cărții. Romanul ilustrează, într-un anume fel, și ,sfîrșitul narațiunii" - unul
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
zăgaz ce dă drumul euforicului flux asociativ, un flux puternic, în stare nu doar a înlătura toate piedicile ci și a antrena materiale eterogene, a-și contura identitatea cu ajutorul acestora. Un vertij vizionar biruitor în pofida oricăror reguli, preconcepții, delimitări. Stihialitatea imaginarului pare sans rivages. Și totuși o asemenea poetică dezlănțuită tînjește după formă. în pliurile referențialității sale expansive se pot găsi notele unui ideal formal acut, matematizant. Note îndeajuns de numeroase spre a fi simptomatice: "Figuri geometrice ciudate au început să
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
o altă calificare decît cea a unor conveniențe. Oricît de nobile, asemenea figuri bat în retragere. Răzvrătirea în contra convențiilor semnifică o căutare a sufletului, a lui anima, care nu acceptă tutela, cenzura, suveranitatea spiritului, a lui animus. Drept care predomină un imaginar baroc, construcție spontană a vitalului debordant, în ciuda aspectelor de elaborare, beție a complexității care, în loc de-a separa, unifică, în loc de-a delimita, generalizează în cadrul tumultoasei viziuni. Mixarea regnurilor e curentă, ca o cotă a demiurgiei estetice: "viscolul negru ne
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
în vorbe lăsîndu-le fără formă -/ muguri desfigurați sub măști" (Glaciațiune cu umbre și greieri). "Moralizarea" acestui discurs gîfîind de îmbelșugare plastică n-ar putea fi decît triumful unei trăiri frenetice care amalgamează introvertirea și extrovertirea, codul realului și cel al imaginarului, antitezele în genere. Ajungem în felul acesta la acel tip de confesiune drag avangardiștilor potrivit căreia creația e nemijlocit informată de existențial, putînd fi socotită un puls "transcris" al acestuia la cotele unei înalte "mistuiri": "nu trăiesc cu detașarea condamnatului
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
s-ar putea opune cu mai mult efect decît stratul cel mai intim al concretului făpturii noastre, stratul carnal cu funcțiile sale ce ne țin sub servitutea, sub capriciul lor? Nora Iuga acordă o particulară atenție fiziologiei. Figura înflorită a imaginarului elansat își arată, fără falsă pudoare, reversul, aidoma acelor figuri duble ale Evului Mediu, pe de-o parte femei frumoase pe de alta cadavre cotropite de vermină. Desigur, e un memento al morții, dar tot atît de sigur o pîrghie
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
cu văzduh rarefiat, o năzuință de spiritualizare. Nu e chiar o opoziție între materie și spirit, ci un joc între două stări pînă la un punct amestecate, a căror deosebire e dată de prevalarea unuia din factorii în jurul cărora coagulează imaginarul. Nici unul din acești factori nu se absolutizează, mulțumindu-se a rămîne într-o ambiguitate care îngăduie reversibilități și confuzii ce slujesc mecanismul productiv poetic. Astfel încît, departe de-a se usca ascetic prin tendința transcendentă ori de-a se limita
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]
-
în marile porturi de pe coasta spre care pornesc lacom mâine?" Unele misive sunt așternute în versuri, din altele, poezia înălțându-se din câteva cuvinte: ,Vermeer - vecinică dimineață". La Rotterdam, admiră picturile lui Hyeronimus Bosch, care i se par înrudite cu imaginarul fantasmagoric din Domnișoara Hus, pe care a scris-o "chinuit de nostalgie" la Göttingen, orașul studenției sale. în aceste rânduri telegrafice descoperim și câte o succintă și semnificativă autoportretizare: , Păstrează chipul acestui meșteșugar (Hans Sachs, n.m.) ce aș fi vrut
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
unui minorat incontinent și tot mai fascinat de propria sa accesibilitate. Serghei Manoliu Proiectul artistic al lui Serghei Manoliu privește nu atît disponibilitatea noastră estetică și legitima predispoziție pentru receptare, cît o realitate psihologică modificată și o nouă direcție a imaginarului. Întrucît lumea occidentală, văzută din spațiul francez, în care artistul trăiește de mai mulți ani, cu pragmatismul ei asumat și cu un cult al eficienței bine asimilat și frumos ambalat, este chiar una dintre sursele sale de inspirație, capacitatea noastră
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
unei asemenea construcții simbolice în care ironia, meditația gravă, responsabilitatea morală și spiritul ludic se împletesc pînă la contopire. Și asta pentru că arta lui Serghei Manoliu, tipică pentru un răsăritean transplantat în Apus, circumscrie chiar acest spațiu de intersecție al imaginarului cu praxisul și al culticului caduc cu un pietism fără transcendență. Pe scurt, artistul româno-francez nu face nici pictură, nici sculptură, nici grafică și nici măcar instalație sau performance, dar, într-un anumit fel, toate sunt prezente, într-o mai mare
Artiști din diaspora by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10873_a_12198]
-
și la elitismul trufaș al smochingului, al pantofilor de lac și al rochiilor lungi de seară. Dacă v-ați făcut asemenea speranțe legate de romanul lui Constantin Virgil Negoiță, le-ați făcut degeaba. Puteți să vă luați gândul. Pentru că în imaginarul naratorului acestei cărți Concert la Carnegie Hall, sintagma atât de familiară melomanilor americani și nu numai, are o cu totul altă semnificație: ea îi aduce obsedant în amintire o manifestație de protest a românilor din Statele Unite, îndreptată împotriva președintelui Emil
Fuzzy-terapie literara by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10152_a_11477]
-
revelatoare dacă ea îl integrează și pe Ștefan Agopian. Doar alături, cei doi artiști pot fi înțeleși în profunzime și urmăriți deopotrivă pe traseele memoriei și în aspirații. Dacă Ștefan Câlția, dintre artiștii plastici, cu spectacolul lui neobosit și cu imaginarul său plin de voluptăți epice, populează memoria îndepărtată a lui Ilfoveanu, Ștefan Agopian, ca narator și ca regizor al unei lumi fabuloase, este jumătatea lui simbolică. Sau, din celălalt unghi, Ilfoveanu este jumătatea simbolică a lui Agopian. In orice caz
Carnaval biblic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10184_a_11509]
-
străluce / și trece blând un înger surâzând / fără să știe sigur încotro se duce...” (Vitalul tablou) În Visările serii, surprindem o viziune sinuos-halucinantă, aflată la granița dintre lucid și oniric, concretul și abstractul înfrățindu-se într-o suferință generală, astfel încât imaginarul: „râul vuiește”, „luna țipă”, „dinspre orizont ... strigăt de sirene”, „plânsul văilor”, „lumea se vaită de mult nenoroc...” formează o gradație ascensională, de tip climax. Dacă în primele versificări din acest recent ciclu, tonalitățile liricului sunt grave, de o sobrietate profund
Într-o dimineaȚă de cuvinte împreună cu poetul Coriolan Păunescu. In: Editura Destine Literare by LIVIA CIUPERCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_249]
-
prozatori care excelează prin subtilitate, dar nu au suficient material să susțină realismul unei povestiri, autorul exploatează în mod inteligent consistente episoade biografice, puse într-o lumină neobișnuită sau filtrate astfel încât cititorul să nu mai poată distinge între real și imaginar. Ambasadorul este istoria clasică a unei psihoze, plasată în contextul ceaușismului defunct și agravată de condițiile profesionale ale trecutului unui "nevinovat" pensionar. Proaspăt ieșit la pensie, George Branea are a-și aminti secvențe mai puțin plăcute dintr-o îndelungată și
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
monde". (Amnios) Fără a fi în mod explicit filosofică, poezia lui Ilie Constantin oferă consistente teme de meditație. Chiar dacă, prin prozodia impecabilă și grija pentru detaliile tehnice, multe dintre versuri trimit cu gândul la o vârstă clasică a poeziei, bogăția imaginarului poetic, asociațiile mereu suprinzătoare de imagini, sentimente și reflecții, aduc această poezie în plină modernitate. Daniel Cristea-Enache scriind despre poezia lui Ilie Constantin vorbea despre o combinație între Lucian Blaga și Ion Barbu. Corect. Atâta doar că, spre deosebire de Blaga, Ilie
Corola de minuni a spaimei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10233_a_11558]
-
privilegiat se conturează în apropiere de Lugoj, fiind invocate localități rurale ca Făget, Margina, Mânăștiur, mănăstirea de la Radna, târgul de la Balta Caldă. Timișoara nu e departe. Provincia are specificul, farmecul și pitorescul ei. Un univers epic omogen, cu irizări de imaginar utopic, se constituie dintr-o diversitate de locuri și de personaje, așezate în straturi temporale și în secvențe aproape independente, reconstituite printr-o abundență de povestiri disparate. Episoadele narative sunt însă legate prin fire nevăzute și corespondențe subtile. Tectonica straturilor
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
lipește de ceafă". Versuri splendide, orice s-ar spune, chiar dacă viziunea care se degajă din ele nu este deloc una convenabilă celor care continuă să creadă în finalitatea moralizatoare a artei. Cu un microcosmos și un macrocosmos, precum cele din imaginarul poetic al Oanei Cătălina Ninu nu-ți mai rămîne decît să te gîndești la sinucidere. Totul este negru în suflet și în jur, nimic nu pare în măsură să ofere iluzia unei speranțe. Ieșirea din coșmar pare imposibilă. Înțelepciunea hindusă
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
Universul, rezervat adevăraților inițiați. Chiar și așa însă, înțelegerea poetei asupra apocalipsului contemporan (interior și exterior) o depășește cu mult pe cea a celor care îi judecă poemele. Inteligentă și cultivată, posesoare a unei sensibilități puțin comune, și a unui imaginar poetic de invidiat, Oana Cătălina Ninu este una dintre vocile foarte promițătoare ale celei mai noi generații de poeți români.
Apocalipsul acum by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10754_a_12079]
-
obiectiv cinematografic" - mărturisește naratorul la începutul capitolului 2 din Reîntoarcerea posibilă. Mai experimentalist în primele creații epice, Sorin Total se eliberează apoi, după 1971, de obsesia tehnicii narative, pentru a face loc ,poveștii", adică unei suite de întâmplări, organizate de imaginarul realist. În seria bănățeană, prozatorul este preocupat de construcțiile mai complicate și mai ales de redarea palpitului vieții de altădată. Hiperrealismul inspirat de noul roman se transformă într-un realism retro, apropiat de sensurile lui tradiționale. Sorin Titel nu a
Revanșa unui "marginal" by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10807_a_12132]
-
și șobolani, și canguri, și proroci, și monștri biblici... Într-adevăr, tot ce-i aici există probabil și dincolo, doar că sub altă formă, ceva mai deformată" (pp. 229-230). Între Extraterestrul din casa Mașei și întruchipările tradiționale ale diavolului în imaginarul popular există foarte multe similitudini. Cunoscînd apetența lui Nichita Danilov la literatura rusă, prima comparație care vine în minte legată de acest roman este, firește, Maestrul și Margareta.Cu specificația că ,Extraterestrul" este un diavol de o factură ceva mai
Mașa față cu postmodernitatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10819_a_12144]
-
toată recolta lor de brațe extensibile de picioare permutabile/ de ombilicuri fumigene de capete gonflabile la infinit" (Decăderea ca gol astigmat). Absența umanului stimulează o producție compensatoare. Golul e umplut metodic printr-o poetică a artificiului, asociațiile preferate țintind un imaginar ce aparent refuză funcția recuperatoare, ratificînd erzatz-ul. Suprarealismul e urmărit în amonte către obîrșiile sale urmuziene, amuzat mizantropice, care mixau regnurile cu voioșia efectuării unor caricaturi dar și cu o dezolare atît de intensă încît înlocuia bonomia liniilor înveselitoare cu
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
prin intermediul unei povești neverosimile care nu urmărește defel să ne convingă că Hitler a murit cu adevărat într-un cinematograf parizian. În mod similar, în Django Unchained, Tarantino rescrie ludic istoria victimelor sclaviei, recurgând la un mit adânc înscris în imaginarul colectiv. Este vorba de mitul arhetipal al eroului care, în urma unei călătorii pline de aventuri, salvează prințesa din castelul dragonului, întruchiparea Răului”. Rescrierea ludică a istoriei este unul dintre procedeele postmoderne inovatoare marca Tarantino, prin care acesta s-a impus
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
poveștii, neumplute de un material istoric consistent (nici contextualizările, nici documentarea factologic-realistă nu-i sunt la îndemână prozatorului) făceau din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire. În schimb, eliberat cu totul de ambiția de frescă, Toate bufnițele revine la imaginarul din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în care prozatorul își poate exercita, în libertate, flerul stilistic debordant. Căci ce altceva decât lumea copilăriei se pretează mai bine scenariilor narative atent
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
documentarea factologic-realistă nu-i sunt la îndemână prozatorului) făceau din Zilele regelui o ficțiune apocrifă cam subțire. În schimb, eliberat cu totul de ambiția de frescă, Toate bufnițele revine la imaginarul din Degete mici și - mai ales - din Băiuțeii: un imaginar minimalist, infantil și infantilizat cu metodă, în care prozatorul își poate exercita, în libertate, flerul stilistic debordant. Căci ce altceva decât lumea copilăriei se pretează mai bine scenariilor narative atent migălite, menite să impresioneze cititorul deopotrivă prin ingeniozitate și ingenuitate
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
pe cînd Biblia e dintr-o piatră care arde. Coincidență sau intuiție, avem a face cu un preambul al epocii care sta să vină. Dacă „pietrificarea” constituia o modalitate reflexă a defensivei, poetul cultivă cu predilecție tablourile sumbre ale unui imaginar ce rima anticipat cu realitățile abia incipiente ale catastrofei totalitare. Imaginile diforme, înspăimîntătoare transcriu avant la lettre infernul în care istoricește intram: „Copacii iadului umbra’n mine-și revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]