1,385 matches
-
peste nevoile bazale, fiziologice, nevoi satisfăcute doar instinctual, deci nu fac abstracție de instincte. Singura modalitate de a asimila instinctul cu motivația ar fi acceptarea termenului de motivație „în sine” ce ar ține de însăși natura existenței, care devine astfel imanentă și în esență determină existența individuală ce transcede acesteia. Și atunci încercând un raport de cauzalitate ajungem în domeniul imaterialului, în care motivația „în sine” trebuie atribuită sufletului. Desigur lucrurile nu se vor opri aici pentru că într-o încercare de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
eterne, pentru că ea niciodată nu se va transforma în ruină, ci se poate metamorfoza, prin vrajă, în codru: (Mușatin și codrul) Această dăinuire e posibilă doar într-un spațiu în care cunoașterea se deschide unei comunicări directe între transcendent și imanent. în vechea spiritualitate dacică, zeii „expresie individualizată a transcendenței" (Zoe D.-Bușulenga) coborau în lume, „în domeniul imanenței", comunicau cu acesta idee pe care L. Blaga o va demonstra mai târziu în filozofia spațiului mioritic. Această „coborâre" e întruchipată în
Imagism eminescian. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1385]
-
5 în do minor op.67 a lui Beethoven, supranumită Simfonia destinului (al cărei mesaj ar putea fi acesta: cădem doar pentru a învăța cum să ne ridicăm), există posibile analogii. Laitmotivul simfoniei invocate este - după mărturisirea compozitorului - fatuum-ul, forța imanentă, care, atârnând deasupra capului ca sabia lui Damocles, împiedică năzuința de fericire să-și atingă țelul. Laitmotivul din Răscoala, țelul tuturor năzuințelor și totodată piedica în calea fericirii, este pământul. Acel pământ care, dincolo de valea Teleormanului, „se încovoia prelung și
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
acel moment, l-am văzut pentru ultima oară. Am rămas doar cu o vagă amintire a unui personaj josnic... Nu-mi arog dreptul de a-l judeca. Am crezut întotdeauna și cred în continuare cu toată convingerea într-o "justiție imanentă". * * * Strada în care oprisem era liniștită. Circulația redusă de mașini și rezumată numai la mașini militare engleze. Eram lămurit, ne aflam în zona engleză din Viena. Puțini trecători, în majoritate bătrâni, femei, copii. Aspectul străzii, dezamăgitor. Toate casele neîngrijite, cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
lui nerușinate și clarviziunea lui profitabilă fac din el un moralist demonic, un profitor al spiritului și un parazit al epocii sale, ale cărei vicii le întrupa. Dimpotrivă, adevăratul moralist nu este niciodată interesat și, dat fiind că denunță rele imanente indiferent cărui fel de societate, el exprimă și atacă vremea lui, totodată depă șind-o: cu alte cuvinte, veninul lui nu poartă o dată isto rică anume. El își asumă datoria de a-i cunoaște pe ceilalți și de a se defini
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
pentru schimbare și analiza diagnostică, un moment intermediar, de transpunere în practică a măsurilor inovative și un moment final, cu rol evaluativ al calității rezultatelor obținute. Deși nu se pot stabili reguli infailibile de promovare a schimbării și nici modele imanente, considerăm că la nivelul oricărei organizații școlare este nevoie de parcurgerea unor momente suplimentare care scapă autorilor citați. Ne referim la: * Viziunea asupra schimbării, importantă pentru inițiatorii acesteia care trebuie să aibă o imagine clară asupra rezultatului final; * Conceptualizarea, esențială
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
se naște și care, după Müller, răspund de "energiile specifice" descărcate; rolul acestora însă devine minim. Prin Helmholtz se ajunge să se demonstreze că ceea ce se reflectă la nivelul modalităților senzoriale încetează de a mai fi doar un simplu dat imanent, aceasta fiind și un produs de elaborare, rezultat din interacțiunea constructivă dintre organizarea structurilor neuropsihice și influențele agenților stimulatori din exterior. Problema reflectării senzoriale Helmholtz a formulat-o în următorii termeni: cum să se stabilească un raport cauzal între senzația
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
legilor opticii, că ea depinde de modul obiectiv de constituire în sine a obiectului de reflectat. Astfel a rezultat că, în reflectarea obiectelor o importanță primordială o au mișcările și acțiunile senzorio-motorii, integrarea kinestezică care anterior apăreau ca proprii reflectării imanente. Deci reflectarea obiectelor se face prin și cu ajutorul mișcărilor. Helmholtz a mai reușit să facă o descoperire interesantă atunci când a evidențiat rolul experienței anterioare, realizată în timpul contemplării vizuale a obiectelor. Aceasta devine la un moment dat atât de puternic influentă
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
cărei TR se măsoară, un parametru exprimat de însăși atenția acesteia. Astfel, problema însăși a atenției ajunge să devină obiect al cercetărilor experimentale de psihologie, cu toate că Wundt a rămas la părerea sa că atenția rămâne o simplă expresie a forței imanente a sufletului. A fost o opinie potrivnică ideii cauzalității promovate în studiile efectuate în laboratorul său. Plecând de aici, TR a devenit obiect de studiu experimental pentru foarte mulți cercetători, în diferite laboratoare de psihologie, unde problema a cauzat dispute
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
activității politice, în măsura în care toate comportamentele din sfera politică implică recursul la actele de limbaj. În acest context interpretativ, "comunicarea poate fi analizată mai eficient în relațiile cu politicul prin cercetarea practicilor discursive efective, care ajung să fie practici politice"7. Imanentă acțiunii politice, comunicarea se caracterizează printr-o permanentă reconfigurare la nivelul conținuturilor, strategiilor, efectelor, din perspectiva mutațiilor pe care le înregistrează contextele generatoare și mizele semiotice în plan social. 1.2. Cadrul conceptual al analizei Accepțiuni ale limbajului Într-o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
excludere a locutorului. "Fiecare ideologie se transpune în exterior prin crearea unei identități narative și simbolice care va interacționa cu alte identități realizate"63, acest fenomen imprimând limbajului ideologic un puternic caracter polemic. Pornind de la postulatul că dimensiunea ideologică este imanentă manifestării discursive, considerăm că orice limbaj poartă amprenta viziunii locutorului asupra realității, fiind vehiculul unui ansamblu de credințe, valori, atitudini și opinii. În accepțiune neutră, ideologia desemnează de altfel ansamblul valorilor și credințelor împărtășite de un individ sau de o
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ceea ce lasă să se înțeleagă, a mijloacelor de manipulare puse în joc de manifestările discursive și a efectelor pe care le generează. În condițiile în care limbajul politic mediază concepția despre lume a locutorilor și stă sub semnul unei intenționalități imanente, abordarea pragmatică are în atenție modul în care emitentul politic utilizează limbajul, capacitatea acestuia de a semnifica mai mult decât ceea ce spune și de a influența atitudinea politică a receptorului. Demersul nostru pleacă de la postulatul că discursul politic nu reprezintă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pragmatică accentuată a acestuia. În funcție de nivelul la care se articulează, distingem între: strategii discursiv-argumentative globale (cum sunt explicația, descrierea sau narațiunea) și strategii discursiv-argumentative punctuale (cum sunt întrebarea retorică, negația și metafora cu rol argumentativ). a) Întrebarea retorică valențele argumentative imanente întrebării sunt intens valorificate în cadrul limbajului politic, emitentul considerând în aceste situații că răspunsul este de la sine înțeles. b) Negația polemică reprezintă o strategie argumentativă bazată pe contestarea unui alt enunț și are caracter dialogic, replicativ și polifonic. c) Metafora
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
perfecțiune colectivă. întemeiate pe recunoașterea propriei, indefinitei amendabilități, societățile liberale sînt figura unui mers accidentat, dar funcțional, pe orizontala timpului. E o trăsătură care, bine interpretată, interzice sacralizarea socialului și a istoriei, elimină obiectivarea sociomorfică a absolutului, menține distanța dintre imanent și transcendent. Ascunsă în adîncul fiecărui suflet, prezența transcendenței e lăsată mai evident ca oricînd în grija persoanei umane ; se manifestă public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
se îndepărtează definitiv de preocupările oamenilor, devine absență sau cel mult amintire culturală, își pierde realitatea obiectivă. E vorba despre o distanță indiferentă, lipsită de tensiune între cei doi termeni, ceea ce reduce pînă la urmă realul la un singur nivel, imanent cultură, societate, istorie , fără ca totuși termenului transcendent să-i fie interzisă expresia publică. El rămîne o prezență inegală, plină de realitate pentru unii, problematică sau inacceptabilă pentru alții, liberi toți să gîndească cum le place. Prin reacție, fundamentalismul fenomen la fel de
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
unii, problematică sau inacceptabilă pentru alții, liberi toți să gîndească cum le place. Prin reacție, fundamentalismul fenomen la fel de modern ca și laicitatea afirmă sonor și îndeobște agresiv termenul superior. însă doar pentru a-l pune să trudească în același domeniu imanent. în fond, secularizarea în sens tare nu înseamnă doar separarea Statului și a puterii lui de Biserică/religie. Nu înseamnă doar transformarea religiei în simplă convingere a individului sau a unui grup, reflectată ori nu în acțiunea lor publică, politică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
țintă cunoscută. Istoria trebuia parcursă pentru ca tot neamul omenesc să ajungă în fața Judecății finale și a stării eschatologice. în modernitatea timpurie, istoria a început să-și piardă sensul religios, dar nu și dinamica liniară. Idealul progresului nelimitat și al fericirii imanente a laicizat dinamica istoriei, politica i-a legiferat autonomia față de transcendent, iar științele aplicate și tehnologia au accelerat această dinamică prin rezultatele lor. Toată umanitatea trebuia să ajungă la o civilizație de tip occidental modern, în care rațiunea omului e
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
drapel de luptă pentru dreptate socială, ca în teologiile eliberării, sau de luptă pentru putere, ca în fundamentalismele insurgente. în orice caz, indiferent că retorica religioasă e agresiv tradiționalistă sau individualistă, inventivă, tolerantă, transcendența devine un accesoriu prețios al tematicii imanente. E vorba despre o secularizare prin anexiune, mai insidioasă, fiindcă transcendența nu e ignorată sau uzurpată, ci instrumentată. și totuși Tocmai fiindcă e, într-un fel sau altul, evacuată, transcendența veritabilă rămîne înfiptă ca un ghimpe în carnea societăților noastre
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
imperfecțiune inerentă a lucrurilor, care permite aproximări indefinit ameliorabile. Pe de altă parte, trasarea unor limite ferme pentru posibilitățile umane de cunoaștere ar fi făcut ca știința modernă, cercetarea în genere să se concentreze, cu toată forța ei, asupra domeniului imanent, unde totul era de descoperit fără ajutorul și fără autoritatea unor dogme și tradiții nechestionabile. Condiția cercetătorului și condiția obiectului cercetat furnizează așadar amîndouă noutate, își potențează una alteia noutatea. Cunoașterea nu mai este un teritoriu cu poteci și hotare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
Identitatea societate - individ este un produs al experienței sociale a individului (al biografiei sale sociale), experienței În cursul căreia are loc interiorizarea elementelor conștiinței colective În conștiința individuală. Prin aceasta, exterioritatea devine interioritate, iar conștiința colectivă este simultan transcendentă și imanentă conștiinței individuale. De fapt, mișcarea este dublă, dinspre societate către individ, ca proces de interiorizare și dinspre individ către societate, ca proces de socializare. Vectorul acestei duble mișcări Îl constituie educația aflată astfel pe poziție de termen mediatic Între faptul
CREATIVITATE ŞI PROGRES TEHNIC by GEORGE ŞTEFAN COMAN () [Corola-publishinghouse/Science/711_a_1012]
-
un artist își cuprinde propria-i operă. Condiția creației e libertatea și dragostea. Nimeni nu e creator decât în libertatea spiritului, și nimeni nu creează fără dragoste. Ceea ce numim în logică omenească necesitatea legilor universului nu e decât un mod imanent de a înțelege libertatea transcendentă a spiritului creator, care își imprimă cugetarea în făptură; și ceea ce numim finalitatea lumii nu e altceva decât dragostea divină, care o îmbrățișează precum artistul își îmbrățișează opera și îi poartă de grijă. Și cum
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
panteismul. Căci ce înseamnă oare divinizarea fenomenelor naturale, divinizarea mineralelor, a plantelor, a animalelor, din care au ieșit mitologia naturistă, fetișismul, animismul și magia, decât confundarea supranaturalului cu făpturile? E un proces de degradare a ideii divine din transcendent în imanent, fragmentând-o și localizând-o în diferite lucruri, personificate și simbolizate apoi de puterea fanteziei, cu nimb divin. La temelia tuturor formelor de politeism stă un substrat de panteism, pe care apostolul Pavel îl numește cu expresia: „au confundat pe
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mozaism, pe care și Justin le presupune, fie acestei largi explicații teologice, care implică influența Logosului asupra cugetării. Pentru întărirea acestei idei, Justin demonstrează că ea este familiară filosofi ei grecești și face apel la doctrina stoicilor despre logosul seminal imanent în lume, și fragmentat în nenumărate logosuri sau rațiuni seminale ale ființelor, care sunt sufletele lor individuale. Stoicismul e însă un raționalism panteist, în care logosul curge în lucruri „cum curge mierea în faguri” (Emile Brehier: Histoire de la Philosophie, t
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu atât mai necesară afirmarea punctului de vedere teologic în acest domeniu. În Biserică, estetica nu e ceva străin, ci e ceva constituțional sau structural. Întreaga structură a ei este, dacă voiți, un sistem estetic, însăși ființa ei spiritual-materială, transcendent imanentă, ne-o arată ca pe o capodoperă magnifică a întemeietorului ei, ce poate sluji în bună măsură la lămurirea structurală a operelor de artă. Afară de aceasta, dar în strânsă legătură, doctrina teologică ne poate da suficiente clemente estetice pentru a
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]