3,483 matches
-
iar literatura noastră un aport, în ce are mai superior, la cultura ei”. Adept al unui aristocratism artistic postsimbolist hrănit de multiple tradiții spirituale, Fundoianu crede în organicitatea culturii, respingînd - pripit și superficial, după cum a arătat-o E. Lovinescu - ideea imitației: „O cultură poate da orientări și sfaturi, materie și stimulente. Nu creează, în tot cazul, oamenii de geniu (...) Dacă literatura noastră a fost un continuu parazitism, vina n-o poate culege cultura Franței, ci neputința noastră de a o asimila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contact cu concepțiile hegemonist-orientaliste ale tradiționaliștilor despre un București văzut ca o „a patra Romă” (Nichifor Crainic) sau ca un „Bizanț după Bizanț” (N. Iorga) în condițiile bolșevizării Rusiei ortodoxe. Aceeași voință de afirmare și de originalitate, aceeași deplîngere a imitației, aceeași respingere a „minoratului cultural” din secolul al XIX-lea. Putem vorbi în acest sens și despre o nouă conștiință a întemeierii. În definitiv, atît nevoia urgentă a „arderii etapelor” față de Occident, cît și reacți(une)a orientalizantă, antioccidentală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marinetti, care „demonstră, pe fapte, alianța și paralelismul celor două curente. În 1908 futurismul, inovator contra Austriei. În 1915, Marinetti și Mussolini sînt arestați pentru iredentism și agitații. În 1919, de asemeni pentru atentate fasciste. Futurism și fascism contra muzeelor, imitațiilor, academismului și paseismului. Spirit atletic, constructiv. Discursul lui Mussolini în Parlament e un discurs futurist: «guvernul meu e un guvern de vitessă»”. Tonul sobru, aparent neutru, nu exclude simpatia. Fascinația față de futurismul fascist al lui Marinetti indică, în cazul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
complex, ce iese dintre coordonatele tradiționale ale literaturii mai mult sau mai puțin «realiste» căreia îi preia doar «gramatica» aparentă, pentru a se desfășura (...) în virtutea unei inerții sui generis a limbajului (...) utilizate cu o funcție hipertextuală, ca derivate (parodice) sau imitații (șarjate) ale unor texte și, mai ales, stiluri literare. Cum însă hipertextul rezultat suportă, pe întinse porțiuni, o deturnare în sensul acelei «hipertrofice funcții magice» ce transformă «numitul în real», se ajunge, în final, la textul urmuzian crescut (...) pe ruinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
definirii identitare a culturii române moderne) include întreaga suită de complexe culturale identificate de către Mircea Martin: „complexul” originii umile, „complexul” existenței periferice, „complexul” întîrzierii, „complexul” discontinuității istorice și al absenței tradiției clasice, „complexul” ruralității, „complexul” începutului continuu, „complexul” condamnării la imitația modelelor străine, „complexul” absenței capilor de serie, „complexul” lipsei de audiență (internă și externă), „complexul” izolării provinciale, „complexul” lipsei de durabilitate și monumentalitate, „complexul” în fața criticii, recognoscibile în aproape toate marile construcții intelectuale românești cu dimensiune identitară din secolele al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Céline Arnauld, Panait Istrati sau principesa Martha Bibescu, merge în paralel cu afirmarea unei conștiințe de precursori și întemeietori europeni (teza „modernismului de export” al unor Tzara, Iancu, Brâncuși, emisă de Ion Vinea, oferă o replică pro domo acuzelor de imitație aduse modernilor autohtoni). Totodată, impunerea externă a „transfugului” Tristan Tzara, de fapt, povestea sa de succes, va stimula - mai ales în rîndul artiștilor români de etnie evreiască - o formă specifică de „complex periferic”, înțeleasă (și) ca ieșire spectaculară din „ghetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ocupă de procesul asimilării avangardismului de către instituția critică interbelică. Principalele obstacole în calea receptării estetice le-au constituit aici concepția clasicizantă a criticilor și mefiența lor față de ceea ce apreciau a fi „modă perisabilă”, deja depășită în țările de emergență, sau „imitație facilă”, „indecentă”, „anarhică”, „dezechilibrată” și „nesănătoasă”. Bref: ca „extremism” artistic. Fără a insista asupra poziției rezervate a unor critici moderniști precum E. Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu, G. Călinescu, Mihail Sebastian (despre care s-a scris, de altfel, suficient) sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi răspunde: — Meseria de stilist freelance nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea le crede de firmă sînt de fapt imitații luate de la Portobello pe cîteva lire. Arunc o privire bănuitoare către cămașa Pucci. — Atunci, asta nu e Pucci? — Mai degrabă Fucci, hohotește ea. Dacă pantofii și geanta sînt veritabile, toată lumea Își va Închipui că și restul. — Ei, drăcia dracului! M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
duse În cele din urmă În Încăperea sergentului, rămase anihilată. Totul În Încăperea aceea era mic, vechi și deteriorat. Zidurile erau cenușii - ca și cum timpul și-ar fi Întipărit pe ele tristețea. Dulapurile erau și ele din metal cenușiu, mobilele din imitație de lemn. Calculatorul sergentului În care se Îngrămădeau denunțurile părea ca scos de la rebuturi, pansat și supraviețuitor al multor cârpeli tehnice. Chiar și drapelul era vechi - un tricolor prăfuit, șters, ce atârna deasupra capului președintelui Republicii Italiene - nici acela nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nume Dolly? Celulele staminale. Ei descoperă cum să vindeci bolile incurabile. Va trebui să mergi la facultate, spuse Antonio. Mângâie cu degetele trompa de piatră, coada, urechile mari și picioarele care păreau pregătite să se miște - o capodoperă barocă a imitației naturii. Nici asta nu o mai văzuse vreodată. Câte lucruri nu am luat În seamă. Și trăiesc la Roma de douăzeci de ani. Dar ce e Roma? E orașul În care m-a Înlănțuit Emma. Roma se lasă iubită exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În ciuda timidității sale Încăpățânate și a tentativelor sale reușite de descarnare, Își găsise o fată. Și totuși, Îi provocase o durere surdă - poate invidie, poate gelozie. Meri. Poate că era una dintre acele fly-girl, artistele de street-art cu nume de imitație metropolitană și suburbană - Butter-Fly, Daphne, Hu 72 sau Lady Blue, pe care Aris le frecventa. Scriitoare. Fete care acopereau cu un strat de vopsea groasă și agresivă table ruginite, fabrici dezafectate, autobuze, obloane și blocuri. Majei Îi păreau toate astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nylon, și cele trei echipe de campioni, le-am aruncat în cutia mare de carton, am auzit cum zornăie nasturii și știam că se amestecă echipele, dar nu mi-a mai păsat, și atunci am scos din dulap centura din imitație de piele cu cele două pistoale de plastic cu capsule fumigene, apoi am scos și pălăria de cowboy din pai, ornată cu fâșii din piele de cerb, o țineam de inelul de cupru al curelușei de peste bărbie și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta de imitație de piele. — Perfect, articulă hoașca, arborând același surâs nătâng. Circulația mașinilor era interzisă În camping; Bruno hotărî să procedeze În doi timpi. Mai Întâi să caute un loc În care să-și instaleze cortul, apoi să-și aducă bagajele. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îl recunoscu prima. Își cumpărase țigări și se Îndrepta spre ieșire când Îl zări, ghemuit pe banchetă. Ezită două-trei secunde, apoi se apropie. El Își ridică privirea. — Ce surpriză..., spuse ea Încetișor; apoi se așeză În fața lui pe bancheta din imitație de piele. Annabelle nu se schimbase aproape deloc. Chipul Îi rămânea incredibil de neted și de pur, părul de un blond luminos; părea de necrezut că are patruzeci de ani, nu-i dădeai mai mult de douăzeci și șapte, douăzeci și opt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pămîntul din temelii. La secrete de genul președintele-are-de-gînd-să-bombardeze-Japonia-și-Will-Smith-e-singurul-care-poate-salva-lumea. Ci la micile secrete obișnuite, din viața de zi cu zi. Iată, de pildă, cîteva secrete spuse așa, la Întîmplare, primele care-mi vin În minte: Geanta mea Kate Spade e o imitație ieftină. Îmi place la nebunie lichiorul, cea mai puțin cool băutură din univers. Habar n-am ce Înseamnă NATO. Sau, măcar, ce e. Am 58 de kile. Și nu 52, cum crede prietenul meu Connor. Deși trebuie să spun, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pună mâna pe rezervele de aur ale Kaiserului: pretindeau că aurul trebuie Înmânat numaidecât. Englezii preferau valuta forte. Unul dintre negociatorii germani era evreu. Când Lloyd George și‑a pierdut răbdarea, i‑a cășunat pe acesta: a ticluit o uimitoare imitație ovreiască a omului; chircindu‑se, gheboșându‑se, târșâindu‑și picioarele, scuipând, sâsâind s‑urile, proiectându‑și posteriorul În afară, parodiind mersul unui evreu cu platfus. Toate acestea au fost descrise de Keynes prietenilor săi din grupul Bloomsbury. Ravelstein nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
armat din afară sau a trădării dinăuntru. Jones a fost găsit vinovat. A fost condamnat la paisprezece ani, a făcut opt. Când a fost eliberat din Atlanta în 1950, era un om bogat. Viverin-ul, lichidul său pentru îmbălsămări și Gingiva-Real, imitația de gingie pentru dinți falși, ajunseseră ambele să domine respectivele piețe. În 1955 el a reluat publicarea ziarului Luptătorul creștin alb. Cinci ani mai târziu, activ om de stat în vârstă de șaptezeci și unu de ani, bătrân alert, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cerând curaj în fața mulțimilor potrivnice. Totuși a existat și ceva ieșit din comun, de care nu mai auzisem până atunci, nici chiar în Germania. Fuehrer-ul negru stătea în fundul încăperii aplecat peste un timpan. Toba era învelită - învelită din întâmplare cu imitația de blană de leopard pe care o purtasem eu mai înainte în chip de halat de baie. La sfârșitul fiecărei propoziții din rugăciune, Fuehrer-ul negru dădea o lovitură în toba bine înfășurată. Expunerea lui Resi privind ororile vieții din spatele Cortinei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mei la Brașov, alcătuit din două părți care se puteau ridica și sub care țineai așternutul de rezervă. Dincolo de pat era o bibliotecă. Fusese făcută la comandă, avea un caracter șui și oarecum artistic; golurile dintre rafturi erau acoperite cu imitație de cărămidă. În stânga era un dulap. Era același model de dulap ca acela din dormitorul părinților mei, de la Brașov. Ciudate coincidențe, ai fi zis, dacă n-ai fi cunoscut perioada. Tot la stânga, fereastra. Storuri cafenii acționate cu sfoară, așa cum avuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de un galben pal, pe care atârnau gravuri alb-negru, podele lustruite și mobilă delicată, din lemn, care era mult mai confortabilă decât părea. Pe două măsuțe se afla o colecție bine gândită de objets d’art: prespapier-uri din sticlă, imitație Lalique, fotografii înrămate și sfeșnice de argint. M-am ghemuit pe canapeaua, tapițată cu mătase galben-pai și am luat o înghițitură de ceai. Surprinzător, îmi dădusem seama că, de fapt, nu-mi era deloc foame. Nu prea mănânci, observă Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
garimpeiros, care nu recunoșteau legea din Santa Marta, și de vânători. Santa Marta și Vizavi trăiau două vieți potrivnice, la vedere una față de cealaltă, despărțite de nu mai mult de trei sute de metri de râu, și unite prin acea tristă imitație de funicular care se prăbușea, din când în când, cu un zgomot asurzitor, aruncându-i în apă pe ocupanți. În Santa Marta, se lupta pentru păstrarea unui surogat de „civilizație“, cu clădiri din fier și ciment, străzi cu reclame, lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
lăsa pe Brunetti să intre primul În birou, apoi intră și el și trase ușa după el. — Nu vreau să fim deranjați, spuse și zâmbi. Se duse În spatele mesei sale de scris și se așeză Într-un scaun rotativ din imitație de piele. Mare parte din suprafața de lucru era acoperită de-un calendar de birou enorm, peste care se odihneau dosare, o cutie de corespondențe și un telefon. La dreapta, Într-o ramă de bronz, era o fotografie a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
care trebuie să lași dracului toate complexele și să recunoști) gâtul, murmură: - Doamne, Dumnezeule, am omorât un om. Am omorât un om și, în loc să sun la poliție și să mă predau, stau aici, pe canapea, pe canapeaua asta ieftină din imitație de piele unde-i place Luciei să facă dragoste, și beau J&B. Termin paharul - al câtelea e oare, dar ce mai contează?, auzi vocea interioară -, apoi merg către frigider, scot două cuburi, le înec în marea gălbuie și tot
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O verificare de rutină, nimic spectaculos (niște coincidențe date dracului, au murit unii care au ajuns în sfera de influență a unui scriitor cu a cărui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cărei referință imediată este conștiința: „atât conștiința celui care trăiește legea iubirii și a dreptății, cât și conștiința care-l cheamă la căință pe acela care a acționat împotriva îndemnului conștiinței sale”. Fundamentul discursului despre conștiință îl regăsim în antropologia imitației lui Isus. În cadrul acesta, teologul din Böttingen afirmă că: „În conștiință răsună ecoul interior al chemării lui Cristos, care ne invită să-l urmăm. În ea, omul simte în mod irezistibil că existența sa intimă este încătușată de Cristos. În
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]