1,421 matches
-
un interes vital pentru securitatea națională a SUA: SUA, Marea Britanie, Germania, Japonia și URSS. URSS trebuie să rămînă izolată; sfera sa de influență nu trebuie să se extindă asupra altor regiuni. Afară de aceasta, din moment ce URSS era expansionistă din motive tradiționale imperialiste și nu din cauza ideologiei sale socialiste, și din moment ce politica de securitate națională era definită în termeni de balanță a puterii, politica americană trebuia să fie antisovietică și nu anticomunistă (pentru o poziție diferită, care accentuează aspectele universaliste și militare ale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nici măcar în propriile rînduri, printre membrii săi aflîndu-se personalități atît de diferite ca Cyrus Vance (secretar de stat) și "durul" consilier în probleme de securitate națională, Zbignew Brzezinski. Statele Unite erau privite tot mai mult de opinia internațională ca o putere imperialistă și antireformistă. Uniunea Sovietică a încercat să profite de această situație, accelerînd cursa înarmărilor și lansînd o ofensivă diplomatică în lumea a treia, curtînd India, de exemplu. De cealaltă parte, reacția americanilor consta în încercarea de a restabili o anumită
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
spre expansiune teritorială, ceea ce duce în cele din urmă la confruntarea militară directă între ele. Cu toate acestea, diversele abordări marxiste desfășoară o considerabilă varietate cînd este vorba de identificarea precisă a acestor contradicții sau de cauzele principale ale expansiunii imperialiste. Moștenirea lui Marx Deși Marx nu a dezvoltat vreo teorie cuprinzătoare a imperialismului sau a relațiilor internaționale, marxismul postulează expansiunea ca fiind o caracteristică de bază a statelor capitaliste. Motivul principal care determină capitalismul să se extindă în afara granițelor sale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mijloacelor de producție și cea a proletariatului. Lupta de clasă determină crearea suprastructurii și, în particular, a statului capitalist. Contradicțiile interne ale modului de producție capitalist provoacă expansiunea statului (statelor), care conduce în cele din urmă la izbucnirea unui război imperialist între statele capitaliste. Dincolo de aceste două asumpții, se pot distinge două mari orientări în ce privește explicarea imperialismului. Primul punct de vedere, îmbrățișat în special de Rosa Luxemburg, susține că imperialismul nu este altceva decît un aspect al stadiului cel mai avansat
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
colonialismului. Hilferding își bazează explicația pe capitalul financiar autohton, ale cărui încercări de cartelizare ar depăși în cele din urmă anarhia producției (piețelor) capitaliste și crizele economice, dar nu pot soluționa contradicția dintre burghezie și proletariat. El a explicat expansiunea imperialistă prin nevoia monopolurilor capitaliste de a căuta materii prime și mînă de lucru ieftină pentru a avea profituri mai mari, de a deschide noi piețe pentru bunurile în exces și de a găsi debușee pentru investiții. Cu alte cuvinte, expansiunea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
aici ca o internaționalizare a unei competiții interne din cadrul bur-gheziei2. Capitalul-finanță avea nevoie de un stat puternic, a cărui politică să sprijine lupta monopolurilor capitaliste pentru piețe de desfacere în întreaga lume. Pentru a mobiliza suficiente resurse interne pentru politicile imperialiste, statul se baza din ce în ce mai mult pe o ideologie a imperialismului, consolidată în vremurile unei aprige competiții internaționale: ea era un amestec de rasism, naționalism și militarism. În mod similar, Bukharin a subliniat că internaționalizarea continuă a capitalismului mergea mînă în
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
proceselor economice și al luptei interne de clasă. Înțelegerea modificării corelației forțelor era o cerință majoră a analizei sovietice a mediului internațional de după al doilea război mondial. Principalele schimbări obiective care, se spune, ar fi modificat corelația forțelor în detrimentul intereselor imperialiste, s-ar lega de creșterea puterii militare a URSS, creșterea puterii econo-miilor japoneză și vest-europene și dezvoltarea mișcărilor de eliberare națională. Dată fiind reticența subiectivă a Statelor Unite de a folosi forța în timpul și după războiul din Vietnam, declinul puterii americane
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
conceptul și politica balanței puterii sînt acuzate că sprijină ideologia status quo-ului (în timp ce corelația forțelor implică schimbarea). În al treilea rînd, teoria balanței puterii este învinuită de confundarea tuturor tipurilor de politică externă expansionistă, ignorînd astfel diferența calitativă dintre politicile imperialiste și cele antiimperialiste. În ciuda criticilor sovietice, o comparație între corelația forțelor și balanța puterii relevă multe similarități între cele două concepte (Light 1988: 286 și urm.). Ambele sfîrșesc prin a avea o viziune de sumă zero asupra puterii, în care
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
de influență, cum s-a întîmplat de pildă în revoluția cubaneză sau în revoluția din 1956 din Ungaria, ambele teorii au fost folosite pentru a legitima reprimarea schimbării, în timpul războiului rece. Este o problemă de convingere dacă diferențele dintre expansiunea imperialistă americană și expansiunea antiimperialistă sovietică sînt de substanță sau doar se-mantice. Poate că scopurile economice sînt mai importante pentru politica externă occidentală, reprezentate de prioritatea controlului, de exemplu, asupra petrolului din Orientul Mijlociu. Dar cum Uniunii Sovietice nu i-au lipsit
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ca și îngrădirea, este o politică între două superputeri și aliații lor, bazată pe o strategie a cooperării și confruntării simultane (vezi capitolul 4). Chiar dacă motivele războiului sînt de găsit în imperialism, tabăra socialistă poate accepta să conviețuiască cu forțe imperialiste, cel puțin pentru o vreme. Coexistența pașnică corespunde unei strategii de cooperare tactică. Ea se bazează, înainte de toate, pe decuplarea competiției internaționale de la sfera militară și redirecționarea ei către sfera economică și cea ideologică. De altfel, coexistența pașnică implică acceptarea
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ideologică. De altfel, coexistența pașnică implică acceptarea reciprocă a principiului non-ingerinței. În cele din urmă, ea devine posibilă datorită existenței unor scopuri comune, absolut necesare pentru evitarea distrugerii nucleare reciproce. Dar coexistența pașnică nu anulează continuarea confruntării internaționale dintre forțele imperialiste și cele antiimperialiste. Scopul ei pe termen lung este victoria acestora din urmă. Cu alte cuvinte, coexistența pașnică poate oferi un mediu propice pentru consolidarea socialismului internațional, timp în care starea politică și socială existentă este schimbată cu ajutorul relațiilor transnaționale
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
1). Fig. 11.1. Teoriile absorbției surplusului (Baran și Sweezy) Față de imperialismul clasic, marxismul occidental de după 1945 (de exemplu Baran și Sweezy) subliniază trei fenomene noi. Primul este un nou tip de monopol, care explică atît subconsumul, cît și expansiunea imperialistă. Într-o situație de capitalism monopolist, competiția prețurilor este eliminată, ele rămînînd astfel rigide. Totuși, competiția în alte domenii decît prețurile (diferențierea producției, publicitatea, inovațiile care reduc costurile) este exagerată și generează o tendință de scădere a costurilor. Prețurile rigide
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
care monarhul se afla sau nu în război cu dușmanii externi. Această ultimă situație era frecventă, atâta timp cât Franța căuta să-și extindă controlul asupra Europei. Iar prin crearea coloniilor nord-americane, Franța a reușit să combată amenințările venite din partea celorlalte puteri imperialiste, cu precădere Anglia. O strategie de control asupra provinciilor a fost numirea de către curtea regală a unor oficiali care au funcționat la început sub numele de comisionari (mijlocul secolului al XVI-lea) și, până spre mijlocul secolului următor au devenit
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
și agresive. O privire de sus, foarte sintetică, reține câteva aspecte esențiale. Reflexul antieuropean, profund și tenace, are rădăcini adânci. Ele urcă mult în timp, în preistorie și protoistorie. Europa este percepută la acest nivel și în primul rând ca imperialistă și expansionistă. Ea vine peste noi. Cu intenții mereu sinistre și insolente. Vrea mereu să ne cucerească, să ne îngenuncheze. Să ne transforme într-o colonie. Lista acestor odioși imperialiști este foarte lungă și ea începe cu... romanii. Cu Traian
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
și după evenimentele din 1989, explicate de unele oficine tocmai printr-o astfel de conspirație internațională, subversivă și diversionistă. A făcut cineva o statistică a acestor termeni securiști, în presa de extremă dreaptă? Din Europa vin doar spioni și agenți imperialiști. plus droguri, plus crimă organizată, plus multe calamități. Ele, bineînțeles, există într-o măsură oarecare, adesea exagerate. Dar Europa este și altceva. Mai ales altceva. Idee însă imposibil de asimilat, în adâncime și programatic, de vechile structuri culturale și politice
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
face parte din grupul limbilor neolatine. Este deci, incontestabil, o limbă europeană. Limba română este unitară cu câteva dialecte. Inventarea unei așa-zise limbi moldovenești, mai întâi în Republica Sovietică Moldovenească, apoi în Republica Moldova, face parte din instrumentele de propagandă imperialiste și de anexiune ori desnaționalizare staliniste și rusești. Moldova este istoric, cultural și lingvistic o parte a României și deci a Europei. Ea a fost anexată, în 1940, de către U.R.S.S. trebuie reamintit mereu prin pactul Molotov-Ribbentrop de tristă amintire
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
de existența literaturii coloniale, chiar și după lichidarea imperiilor coloniale, este doar un singur exemplu. Imaginea restrictivă, manipulată, tendențioasă, a Orientului pusă în circulație de unii occidentali, aparține aceleiași mentalități anacronice. Refuzul literaturilor nonoccidentale și absența schimburilor culturale constituie vestigii imperialiste, denunțate energic și în studii comparatiste foarte recente. 2. proclamarea explicită sau implicită a superiorității indiscutabile a modelului literar vest european, urmată de ierarhizarea întregii literaturi mondiale în funcție de criteriile și scara de valori vest-europene constituie o altă formă (clasică) de
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
au stat În calea obținerii unor și mai mari rezultate și să traseze sarcinile de viitor ale intelectualilor din R.P.R. (Ă). Campania pentru congres să fie o campanie de activizare a creației pe toate tărâmurile, de combatere activă a ideologiei imperialiste, războinice, de noi succese În câmpul științei, tehnicii, literaturii și artei”. Tot În avanpremiera congresului, Scânteia 15 informează despre „meetingurile intelectualilor În Întâmpinarea congresului”, din orașe ca Galați, Craiova, Cluj, Iași, ș.a. Și tot aici se dau indicații concrete despre
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
În Sângele popoarelor), Aurel Baranga (În Vocea Americii), Veronica Porumbacu, Adrian Rogoz, George Dan, A.E. Baconsky și foarte mulți alții au aflat un izvor fertil de inspirație În lupta lagărului antiimperialist și democratic În frunte cu Uniunea Sovietică Împotriva imperialiștilor anglo-americani neguțători de războaie. (Ă) «Pacea lumii e-aicea: e În normele frânte, În izbânzile muncii, Înflorite din plin. E-n făclia chezașe de lumini nefrânte În fereastra de veghe din tăcutul Kremlin!». (Dan DEȘLIU. - Scrisoare pentru Irozii de astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nouă critică literară. Raportorul ședinței, tov. Ion Vitner, a subliniat o serie de fenomene pozitive În acest domeniu, accentuând În special asupra rolului conducător al partidului În combaterea concepțiilor reacționare În literatură și artă, Împotriva „criziștilor” și a influenței ideologiei imperialiste. Tov. I. Vitner a insistat asupra diferitelor luări de poziție critice În presa noastră În special asupra studiului lui Sorin Toma Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei În care analizându-se În spirit marxist-leninist opera lui Tudor Arghezi se demască poziția
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
el apreciază just importanța operei sale și Își dă seama de legătura care există Între munca și uriașul efort pe care Îl face Întreg poporul nostru muncitor. (Ă). Popularizarea crescândă a Negurei, cartea care demască fărădelegile fascismului și originea războaielor imperialiste, cartea care Înfățișează suferințele masselor În război și trezește ura Împotriva celor ce ațâță azi la un nou război - efectul ei mobilizator arată ce armă puternică este ea pentru poporul muncitor În lupta pentru pace, Împotriva pregătitorilor anglo-americani ai unui
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Aceste pagini, multe răspunzând bine scopului, au dat un deosebit ajutor poporului În luptă sa de izolare și distrugere a elementelor burgheze. (Ă) Azi, și În țara noastră poeții ridică glasul pentru pace. Interpreți ai popoarelor, ei neagă dreptul reacțiunii imperialiste de a Încerca să-și prelungească agonia, Întrerupând Încă o dată prin măcel, activitatea constructivă a maselor constructoare ale socialismului. Biroul informativ al partidelor comuniste și muncitorești, Întrunit lunile trecute la Praga, a dat un comunicat În care se reamintește că
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
tonă de cărbuni mai mult! Și nici pentru ca zâmbetele copiilor să devină «roz», cum zice alt poet de-al nostru. Pacea este un lucru concret, exprimat În triumful stilului de viață socialist, la adăpost de posibilitatea oricărui atac din partea burgheziei imperialiste În plină și rapidă descompunere. Cazul Însă tinde să devie din ce În ce mai puțin numeros. Poeții au Început să capete o tot mai serioasă dragoste de lucrurile concrete, ei preferă să viseze deasupra documentelor vii și visul lor incită la acțiune, e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
poeziei noastre, care nu sunt deloc delicate, se făuresc și se călesc Într-adevăr În foc, În focul luptei clasei muncitoare, care sub conducerea partidului ei, construiește socialismul; În focul luptei popoarelor Împotriva ațâțătorilor și organizatorilor unor noi războaie, Împotriva imperialiștilor anglo-americani, prin participarea activă a poeților la această luptă. De aceea poezia noastră «e combativă și mobilizatorică cu excese» spre marea deziluzie a d-lui Petrescu. Că R. Petrescu reproșează poeziei noastre faptul că e combativă și mobilizatoare, nu ne
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
D-sa, de altfel, se situează pe o poziție de defensivă În fața dușmanului de clasă, a dușmanilor păcii. «Pacea» - spunea el - «este un lucru concret, exprimat În triumful stilului de viață socialist, la adăpost de posibilitatea oricărui atac din partea burgheziei imperialiste». D-sa se vrea la «adăpost» și atât. Pe d-sa nu-l interesează stârpirea cauzei războaielor. D-sa vorbește de «posibilitatea de a ne vedea În liniște de treburile noastre, scutiți de o nedreaptă și putredă Întocmire socială, departe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]