1,255 matches
-
lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul imposturii Într-un poem care grupează toate temele: Ce durere, suflețăle. Durerea este Întoarsă cu frivoliate spre plăcere, pasiunea tristaniană spre donjuanism. Tema reală a poemului este chiar tema mistificării sentimentale: „Ce durere, suflețăle, Îi durerea de amori. Dăruiește-mi, ah
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentimentală. 8. Dreptul de a boci. Petrecerea În suferință. Privirea, substanța, cea mai inflamabilă. Plîns, oftat, suspin, leșin, afazie. 9. Năcazurile pasiunii erotice. MÎhnăciunea mare, jalea și dorul. 10. Milostivirea. Strategia seducției. 11. Semiologia erosului: armele de represiune. 12. Mecanismele imposturii erotice: durerea Întoarsă spre plăcere. 13. CÎnt amorul și armele lui... Atoposul discursului Îndrăgostit. 14. Arta fugii. Exilul amoros. Peisajul erotic. Spațiile securizante: iatacul și locul tainic. „Copaciul cel mare”. 15. Un obiect metonimic: umbreluța. 16. Un univers erotizat. Soarele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tocmai distanța existentă între autor și obiect. O distanță nu de ordin afectiv, dar una aproape palpabilă, oricum inevitabilă, produsă de trecerea timpului și de schimbările epistemologice. Ironia patrașiană nu este una dizolvantă, malițioasă, care face un spectacol din înțeparea "imposturilor" ca să-și ridice astfel piedestal. Deși este și o opțiune stilistică, ironia practicată în critica lui Antonio Patraș ține de reflecția asupra eticii actului critic. E o ironie inclusivă, învăluitoare, înțelegătoare, justificativă, care nu țintește distrugerea obiectului de studiu, pentru că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
posibil. De dorit deci, în acest spirit, profesionalizarea integrală și a României, în speță a culturii române, ieșirea sa definitivă din diletantism și improvizație. Să nu mai fim, să nu mai trecem drept țara lui pseudo, a formelor goale, a imposturii și neseriozității. În nici un domeniu. A lucra în spirit european, la nivel european, înseamnă, în această perspectivă, care are și ea... mesianismul său, a rupe în mod radical și definitiv cu sinistra fușereală și brambureală românească, specific națională. Cu eternele
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii. Ajunge cioplitor de cruci, eșuează în iubire, apoi soarta îl duce într-un azil de bătrâni care este, în fapt, un fel de lagăr concentraționar. Pensionarii fabulează, se suspectează, se toarnă între ei. Azilul este simbolul societății totalitare. Suferința și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
mele sunt ciuruite de îndoieli ca niște haine mâncate de molii” (interviu cu Octavian Paler), RL, 2003, 4; Grigore Scarlat, Vlaga morală, VR, 2003, 3-4; Constantin Coroiu, Imposibila demolare, ALA, 2003, 679; Dicț. analitic, IV, 386-388; Ciprian Șiulea, Retori, simulacre, imposturi, București, 2003, 153-155; Lidia Ciocoiu, Poetica imaginarului în proza lui Octavian Paler, Iași, f.a. E.S. PÁLFFY Endre (12.III.1908, Toplița - 16.XI.1975, Budapesta), istoric literar și comparatist. Face liceul la Târgu Mureș, studii de filologie la Cluj și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
a fi curajoși". De câte ori fost nevoie de dat probe pentru aceste virtuți. După cum a luat poziție împotriva a ceea ce numește "timpul fără morală". Da, mă înspăimântă vremurile în care suntem supuși să trăim mizer și acum: e timpul cucerit de impostura tenace și perfidă". Nu poate accepta indiferența față de neomenie și ar vrea să trăiască "unde nu există ură, minciună, boală, trădare, unde nu există politică și mârșăvie". Știe, de asemenea, și nu uită niciodată, spre cinstea sa, că "democrația nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
devenită adevărată instituție cât timp regulile câștigului și ale succesului sunt stabilite ad-hoc; nici de sentimentul de neputință generat de impredictibilitatea comporta mentului instituțiilor statului corupt; nici de obscenitatea scenei publice, care "sancționează premial" grosolănia și vulgaritatea, spiritul primar agresiv, impostura fudulă, aroganța ciocoiască și vanitățile fanariote renăscute; nici de neîncrederea și suspiciunea în legi și oamenii justiției câtă vreme "totul se poate aranja" altundeva și altcumva; nici, mai ales, de uimirea perplexă a oamenilor cinstiți că viața onestă, dusă în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
nu se dădea înapoi de la nici un fel de munci, fie ele oricât de prozaice. Tare precum granitul în materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe alții cu atenție și deferență, inepuizabil în inventivitate și imbatabil în argumente, Valentin Lipatti a fost un diplomat de înaltă clasă, între cei mai remarcabili reprezentanți ai
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de pace, și uitaseră deja gestul personajului cervantesc... Da, pictorul vorbise! Boușcă devenise spaima juriilor. Mici conclavuri călduțe artiști și culturnici în schimburi reciproce de jovialități terminate cu zaiafeturi discrete juriile trebuiau să împace talentul cu prostituarea talentului, vocația cu impostura. Lucrare grea, să recunoaștem. Dar posibilă. Boușcă întîrzia. I se rezervase panoul și era așteptat. Momentul delicat al jurizării. Apărea. O compoziție imensă, un Crist apocaliptic. Stupoare și derută. Cine avea curajul să intervină, să-l refuze? Îl văd cum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în țară, și cunoaște forme din ce în ce mai monstruoase, în ultimii ani de dictatură. A doua modalitate defulatoare, cea mai dezonorantă și mai respingătoare pentru ochi, este înhămarea la hidosul car alegoric al național-comunismului dîmbovițean și producerea, pe bandă, a surogatelor elogiind impostura unui regim impus prin tancurile rusești și dăinuind prin sloganele unui neaoșism găunos. Contingentele imnografilor de serviciu se întrec în campanii din ce în ce mai grotesc onomastice și se-nfig, prin rotație, la bucate. Printre protagoniști, și inși dotați, dar autoanulîndu-se prin chiar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niște rudimentari, încă nu ar fi mare lucru, dar din ce în ce mai mulți artiști autentici, de înclinație dovedită, își pun talentul în serviciul unui mesianism incontinent, producînd stupoare și derută. Simpla recurgere la simboluri creștine, sumara lor citare duc, vrînd nevrînd, la impostura formelor fără fond, la gratuitate și deriziune. Nu e de blamat, se înțelege, propensiunea în sine către aceste sintaxe, e necesară însă, obligatorie chiar, condiția predestinată a celor ce și le asumă. Rămîne cel puțin neconvingătoare moral lucrarea mistică a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noastre, năravurile de casă ale rîndașilor care au pus mîna pe putere, codul manierelor de țoapă ale celor două curți roșii care s-au perindat după alungarea Regelui, a lui Dej și a lui Ceaușescu, teroarea și dezmățul, ignoranța și impostura, gîlceava de iatac și țîfna republicană, turnătoria și bălăcăreala, ascunse deci cu strășnicie kaghebistă atîta amar de ani, iată-le acum răbufnind pe față, fără jenă și menajamente, insalubru, moștenitorii rîndașilor spurcîndu-se ca la ușa cortului și, vai, arătîndu-ne lumii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
părăsind curte nordică și asumîndu-și dragostea pentru poporul adoptiv, dragoste împărtășită cu monarhul auster și eficace. Totul în onestitate ireproșabilă. Ambasadoare fermecătoare în marile cancelarii. Ființă meditativă în dens-femininul său jurnal. Numai și cu rost rememorativ, ce stenică efigie! Anulînd impostura intruselor de joasă extracție comunistă. Și reamintindu-ne originea noastră nobilă. Foaierul Teatrului Național. Spațiul în care poți lua pulsul civilizației locale. În postura ei demonstrativ-mondenă. Tînăra pereche își consumă antractul în traversarea calmă și ușor emoționată a mochetelor. Ea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
din Petru Rareș 11, oricînd deschisă, îi conservă irepetabilul ștaif. 3 mai Dacă perniciosul complex al ilegitimității, oricît ar fi el de ascuns sub obrocul electoral al unei Românii denaturate, înseamnă drama postbelică a aceleiași Românii, alt complex, cel al imposturii intelectuale, în cazul, printre atîtea altele, al unui Gherman, ar avea doar efecte bufone, de nu l-am asocia, osmotic, primului. Dar cum să n-o facem cînd, de fapt, amîndouă se condiționează reciproc, urmare a nenorocirii survenite în urma invaziei
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Chirac, Havel "patroni" legitimi blazonînd festivaluri de anvergură?! (Sperăm să nu apucăm ziua în care Festivalul să stea și sub înaltul patronaj al lui Vadim Tudor!) E de început, în ceea ce ne privește, cu un "amănunt". Beneficiam (spre rușinoasa noastră impostură), anual, de o cămăruță de odihnă la Cumpătu-Sinaia, într-una din multele vile... expropriate în comunism și puse la dispoziția "creatorilor de frumos". În vecinătate, la cîteva sute de pași, se afla/ se află vila "Luminiș", încîntătorul loc de taină
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cruțat nici un cotlon din mirabilele răsaduri. Dar cine-s artiștii? Titlul manifestării nu specifică amatorismul ei, fie el și... Bienal. De ce? Nu ca noi, care încă mai... beneficiem de soluția (sovietică) a Uniunii Artiștilor Plastici (totuși, filtru serios în calea imposturii amatoare), în Franța, ca în vremea unor Chardin, Lautrec, Dufy, nu operează dihotomia profesionist-amator (e bine? e rău?: e Franța...). Din vizita, de două zile mai tîrziu, la primarul din Tours, aflăm că există în Touraine cîteva mii (!) de asociații
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de patefon, sau foste mănuși ergonomice, apetitul acesta material, placat pe imprevizibilitatea compozițională, fac din pictura lui băiețică ce-mi bătea delicat în ușă una de substanțială ofertă. Și asta într-un climat dominat, din păcate, de multă, prea multă impostură insolentă. Pașii prin sală îmi întăreau optimismul că nici pe departe totul ar fi pierdut, că în faldurile ademenitoare ale valutei forte de schimb postmodernismul s-ar sufoca și ce mai respira cît de cît sănătos în cîmpul prezentului. Iată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
le spun nimic state de prim rang, Anglia, SUA, Franța, Italia, micile regate apusene, Japonia, Spania, care au renunțat definitiv la vetusta alternativă dreapta-stînga? Pînă și aservitele partide comuniste, dispărînd în inaniția lor congenitală. Neputîndu-și rezolva convulsiile interne ale unei imposturi postdecembriste, așa-zis social democrate, în succesiunea celei net comuniste postbelice, eminențele formațiunii încearcă plasarea acesteia în, mde, efortul menținerii unui obligatoriu pol de stînga. Dacă i-am crede pe atleții iliescianismului reanimat niște suavi naivi, atunci lucrurile ar fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
că, odată și-odată, tot va arăta. Și mai e ceva. Esențial, probabil. Lumea largă ce-i invadează marea fereastră nu poate fi tratată oricum. Dacă tot recurge la invazie, aceasta măcar să primească replica pe măsură. Vulgaritatea, zgomotul, furia, prostia, impostura, pătrunse în acest spațiu al ordinii și rigorii să știe că află aici un inamic declarat. Care nu le arată pur și simplu ușa, ci invitate chiar, de ce nu, la un pahar de Cotnari să audă, mde!, și ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui medic talentat, atât ca internist, cât și ca psihiatru, al unui conferențiar interesant și al unui gânditor de instrucție desăvârșită. Era unul din puținii intelectuali ieșeni de cultură deopotrivă franceză și anglo-saxonă. Moralitatea lui era ireproșabilă, oroarea față de incorectitudine, impostură și lene, fără pereche. Am putut selecta, din publicistica timpului, un număr de 37 lucrări publicate, toate din domeniul specialității, care constituie totodată și lista lucrărilor cunoscute aparținând lui Al. Brăescu. O vedere de ansamblu asupra publicațiilor lui Al. Brăeseu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
grăbit, acești vecini funcționează, și anume, se instalează în textura unei vieți de familie ușor fisurată și-și dau acolo legea lor, legea unei solidarități și a unei "cumințenii" acuzate, inamovibile. Sub această acțiune echivocă, în același timp bunăvoință și impostură, crevasele familiei "protejate" se adîncesc, caracterele se disparizează, conflictele se ascut, capul familiei afectat de eșec devine țintă de sarcasm și vindicte, membrii familiei oscilează între panică și înverșunare contestatară, și-o iau în cap, cum s-ar zice, și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de pe urma "tranziției", ar fi trebuit să dea socoteală. Cînd colo, ce să mai vorbim... Cu vehemența și clamorile lui, Octav e vocea noastră, a celor exasperați, a celor descurajați, a celor obosiți de spectacolul ignoranței, pe de o parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
asta e... Octav: (e mai mult uluit decît revoltat) Dumnezeule, și cînd îi aud pe ăștia cu "greaua moștenire" cu gîndul la strunguri și la pluguri îmi vine să vărs! Frica! Asta-i moștenirea cea mai grea! Frica, inerția, ignoranța, impostura și demagogia! Dumnezeule, cine ar fi crezut! Costache: (cu blîndețea lui, adică compromisul, renunțarea) Octav, trebuie să iei lucrurile așa cum sînt. Nu se poate face nimic. Octav: ...Nimic... nicăieri... niciodată... atribute perfecte ale morții... Și-atunci?! Costache: ... Și-atunci, mie
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
științific, destinat științelor sociale, În general, și sociologiei, În particular. Ea conține un program de cercetare În științele sociale - mai ales sociologie, economie și știință politică -, cu o bază epistemologică ce o scoate de sub dominația umilitoare a ideologiei și a imposturii științifice. Bun cunoscător al sociologiei occidentale, Cătălin Zamfir ajunge la concluzia că aplicabilitatea ei la Înțelegerea și proiectarea tranziției postcomuniste este limitată. Argumentul este peremptoriu și greu de respins - cele două societăți, cea occidentală dezvoltată și cea românească (sau oricare
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]