2,424 matches
-
despre comedia furiei. Omul fără cauztc "Omul f\r\ cauz\" Că pe ceilalți Cioran îi urăște ca pe sine însuși, cu aceeași pasiune devotată, e dincolo de orice îndoială. Doar că ceilalți sunt proiectați adesea în ipostaze care lui îi sunt inaccesibile. Așa încât, în fața propriului vid existențial, în fața consubstanțialității sale cu nimicul, lui Cioran nu-i rămâne decât să se construiască imaginar, la granița dintre dorință și frustrare, printr-o întemeiere pe dos. Să fie această întemeiere imaginară dovada unei trăiri mimate
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Poate că nu există fericire adevărată decât în renunțare. Să nu mai ai nevoie de această lume” (I, 106). Doar că renunțarea e primul pas spre acceptarea morții. Iar renunțarea înseamnă asceza. Cioran vorbește de ea ca despre un tărâm inaccesibil, singurul care l-ar putea salva. Nu are puterea, însă, de a merge până acolo: „Nu devii invulnerabil decât prin asceză, adică renunțând la tot. Doar atunci lumea nu mai poate nimic contra ta” (I, 60). Când civilizația înseamnă tocmai
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
idee, e chiar propriul corp. Firesc, deci, ca paradisul să fie și propria patrie: „Nu pot trăi decât acolo unde sunt Ă și unde mi se spune străin. O patrie Ă patria mea? Ă îmi pare la fel de îndepărtată și de inaccesibilă ca vechiul Paradis” (I, 56). Oricum, nimic pare să nu existe în afara „dorului de Paradis”: „Nostalgia Ă balsam și otravă a zilelor mele. Literalmente mă dizolv în alte orizonturi. Dumnezeu știe după ce paradis tânjesc. Există în mine melodia, ritmul celui
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de beneficii, la un nivel la care individul nu ar avea posibilități de plată. Pacientul poate obține aceste beneficii publice „gratuite” prin motivarea medicului pe baza plăților informale, private. 3. Sistemul medical ne oferă imaginea unui sistem „alpin”, cu vârfuri inaccesibile și văi adânci, dominate de lipsa interesului și delăsare profesională. Medicii generaliști, lipsiți de aparatură, dar și de prestigiu profesional, se limitau să-i dea pacientului o trimitere la specialist. În spitalele lipsite de dotări, medicii se plafonează, pe fondul
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
asigură vitalitatea. Actorul "emblematic" e actorul "ascuns" al unui regizor, Cieślak pentru Grotowski, Scofield pentru Brook, Edith Clever pentru Stein.. Actorul acesta conduce el însuși regizorul către zone care, altfel, nu i-ar fi fost accesibile, el îi revelă teritorii inaccesibile, și, de aceea, doar împreună se împlinesc. Liviu Rozorea și Alexa Visiarion au constituit un asemenea cuplu. Mai târziu, la Cluj, admiram cealalată față a lui Alexa, de astă dată regizor rafinat, atent la eleganța unei lumi ce se scufundă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
îmi spun azi, ci experiența. Doar cu Radu Penciulescu am mai împărtășit-o. Îl regăseam periodic pe Alexa dar nu-i mai vedeam opera. Îi aflam însă opțiunile de repertoriu ce confirmau intuițiile originare Năpasta, Woyzeck dar spectacolele îmi rămâneau inaccesibile; îi urmăream circulația pe mapamond de la o universitate americană la o alta, dar nu puteam capta nici un ecou artistic. Timp lipsit de alte "amprente" decât cele amicale. Îmi lipseau cele teatrale, preț plătit condiției de emigrant care îmi impunea îndepărtarea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să cunosc și eu, cel înconjurat mai ales de himere, un regizor, să-l ating, să vorbesc cu el și să mă asigur că specia asta rară nu există numai în capul meu plin de gărgăuni sau într-un aproape inaccesibil Turn al artei, undeva departe, la București, unde, dealtfel, nici nu călcasem vreodată. Și iată că am aflat că Alexa Visarion, o revelație a regiei tinere din acel moment, sosise la Cluj pentru a monta Meșterul Manole de Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înceapă filmările în 2013. În decembrie 2014, Ana este aplaudată în picioare la premiera de gală oficiată în cinematograful Uniunii Cineaștilor. După patruzecișidoi de ani petrecuți într-o asiduă căutare a celor mai ascunse sensuri ale unei idealități ce pare inaccesibilă omului: perenitatea; la capătul unor zbateri ce depășesc imaginația oricărui om care nu s-a confruntat într-o experiență personală cu ghilotina implacabilă a dogmei și cenzurii comuniste (chiar și după ce N. Ceaușescu a "desființat" cenzura), Alexa Visarion reușește să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
conștiința confuză a bogăției existenței umane."110 Dilthey ajunge astfel la concluzia că sensul istoriei este "extraordinar de complicat": ca și în cazul naturii, "un ultim și simplu cuvânt al istoriei, capabil să exprime sensul ei adevărat", ne rămâne la fel de inaccesibil 111. Sensul istoriei "se edifică din imensa diversitate a valorilor umane, după cum nexusul cauzal se edifică din aceeași diversitate de intercondiționări". În acest context, Dilthey îi reproșează filozofiei istoriei faptul că "în loc să se slujească de metodele analizei istorice și de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
răspuns satisfăcător în ceea ce privește sensul istoriei. Reproșul lui Dilthey nu are totuși temei dacă ne întrebăm ce soluție ar putea aduce recursul la "metodele analizei istorice" sau la "introspecție", atâta vreme cât după propria-i mărturisire "legea universală a progresului" ne rămâne oricum inaccesibilă. De altfel, în Das Wesen der Philosophie, atunci când se referă la "formarea conceptelor în științele spiritului" și subliniază "intercondiționarea permanentă dintre trăire și concept", Dilthey accentuează faptul că nici un concept nu epuizează "conținutul unităților individuale", iar "diversitatea a ceea ce este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții (vezi II, nota 86, precum și IV, 3), metafizica lui Dilthey este după expresia lui Schnädelbach "o metafizică a iraționalului". Plecând de la "modelul lui Schopenhauer", ea consideră că tot "ce <<asigură coeziunea lumii în componentele ei cele mai intime>> rămâne inaccesibil rațiunii"; în schimb, "metafizica lui Hegel e pe de-a-ntregul raționalistă, căci, potrivit ei, orice realitate, chiar și cea a vieții și a viului, este o realizare a ideii prin ideea însăși"132. Nu este locul aici să analizăm concluziile
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Einleitung..., pp. 193-194. 162 Fr. Nietzsche, Menschliches, Allzumenschliches, München, 1960, p. 338. 163 M. Scheler, op. cit., p. 11. Să ne reamintim că, potrivit lui Metzger, pentru Dilthey "existentul" este o "structură" descriptibilă și analizabilă nu însă și explicabilă, fiindcă ea rămâne "inaccesibilă" explicației în virtutea unui "insondabil" la care ne vom referi în capitolul următor -, iar elementele pe care le descoperă analiza, inclusiv prin intermediul raportului dintre parte și întreg, sunt "ale unei <<ordini>>, și-i sunt <<date>> existentului ca <<particularitate imanentă>>" (vezi II
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
își propune să descopere relații, aspecte structurale, singurele în legătură cu care putem avea o cunoaștere obiectivă, de tip științific, bazată pe categoriile intelectului altfel spus, singurele pe care le putem exprima (fiindcă natura reală a lucrurilor în sens filozofic ne rămâne inaccesibilă, "insondabilă", necomunicabilă), după cum apreciază chiar un om de știință de importanța lui Poincaré, contemporanul lui Dilthey (vezi II, 2Bj). Prin urmare, considerăm că metafilozofia însăși rămâne prizoniera tendințelor divergente ale filozofiei. Într-un raport reflexiv, acestea se întorc asupra metafilozofiei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eliberat și dat în grija mamei și a surorii sale. Din acest motiv nerațiunea lui Nietzsche a fost acceptată, până azi considerându-se că ea are un raport arhetipal cu... Adevărul, este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în grija mamei și a surorii sale. Din acest motiv nerațiunea lui Nietzsche a fost acceptată, până azi considerându-se că ea are un raport arhetipal cu... Adevărul, este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
până azi considerându-se că ea are un raport arhetipal cu... Adevărul, este... "chiar Adevărul"! De aici și ideea unui adevăr inaccesibil ființei umane, inaccesibil omului cotidian, formulată de filosoful german! Pentru Nietzsche și Foucault adevărul este dincolo de rațiune, devenit "inaccesibil" omului la Nietzsche și Ricoeur! Adevărul ca "un produs" al ierarhiei social-politice și al practicilor cotidiene la Foucault. Această experiență din biografia lui Nietzsche l-a condus pe Foucault să trateze rațiunea ca fiind... "nebunia nebuniei"54, iar nerațiunea ar
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
politice/politizate) și formularea unor contra-ponderi la intelocrație. În viziunea lui Nietzsche, pentru această cunoaștere de tip istoric, însetată după un... adevăr suprem, "niciun sacrificiu nu este prea mare"202. Însă Foucault nu face jocul iluzionist al căutării unui adevăr inaccesibil și situat în "sfere înalte", ceva transcedental și invizibil, ci urmărește, ca orice istoric, recompunerea adevărului, și de aici ideea de produs, prin analiza practicilor discursive (sociale, științifice, politice) din cadrul unei societăți. Societatea modernă poate fi sceptică, naivă, politic interesată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
a fundamenta altfel de proiecte sociale se află în dezbatere, în discurs. Discursul public și oficial asupra istoriei este un discurs al puterii politice și al diverselor orientări ideologice, care-și dispută dreptul la cuvânt. Istoriile lui Foucault au rămas inaccesibile publicului din România din cauza stilisticii sale "impenetrabile" (Hayden White). Emplotment-ul foucauldian este într-adevăr inclasabil, în ciuda mistificărilor suferite de istoricul francez. Foucault scrie codificat, deoarece are o concepție semiologică despre istorie și pentru că el se pronunță la modul elitist și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ea este necorporală." Este chiar lumea spiritului pur, "pur în sensul de neamestecat nicicum cu vreun element corporal". Spiritul care o locuiește are parte de o cunoaștere pe măsura imuabilului și a eternității, adică de o cunoaștere "nepărelnică și absolută", inaccesibilă pentru Alcibiade, de pildă, care nu reușește să părăsească regnul schimbător al cărnii pentru a ajunge în lumea incoruptibilă a Ideii. Căzut dintr-o lume a sufletelor întraripate, omul de rând și deci condiția umană, deși are parte de "hrana
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
meu!"(după faimă, buzunar și îmbrăcăminte). Eu am avut "șansa" să intru în lotul de calici, deci nu am plătit nimic. Dar nu meniul ori spectacolul m-au marcat: ci lumea de după premieră! Teribilă lume, pentru adolescentul de mine! Societate inaccesibilă unui puști care frecventa cenacluri, premiere bucureștene, citea reviste, dar nu era acceptat în "culise". I-am văzut atunci pe Dorin Tudoran și Țepeneag, luați cu duba poliției (aveau plete; într-o vreme, morala proletară nu dădea voie tinerilor să
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
că se apropie, IAAARRR???!!!, ora închiderii, mai bău un whisky și plecă demn, precizînd: Paharul acesta, ultim, a fost pe post de antitetanos! La bună vedere! Ce n-aș da să mai văd, azi, în localul de la parterul Uniunii Scriitorilor (inaccesibil scriitorilor treimiiști, care nu mai pot trăi din scris!), perdanți cu un asemenea simț histrionic! Au dispărut, din păcate. Nu mai e loc pentru ei, în tranziția sălbatecă de care cine știe cînd vom scăpa!... Propunere de repertoriu pentru sala
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
căruia veghea pasiunea glacială a lui Walter"), acestea chiar prin interdicția expresă a doctorului ("Cînd Lenora cercase a se aventura pe acolo, Walter îi făcuse un semn vag de politețe sau de concediere"). Parcul sanatoriului îi apare la o depărtare inaccesibilă mișcării, grevată de o dispoziție prin care adie o arie stranie ("Era o stare de lucruri a cărei soluție nu se putea prevede, așa cum se uita Lenora de lung la bazinul din fundul parcului. Din indolență, n-ar fi ajuns
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
momentul oportun pentru poftele ei antinaționale.>> Zarva și "zavera" confundate, acești păcăliți omagiază eterna victimă comică. Ceilalți, doar nevinovatul (fatal însă) malentendu. Malentendu și... mal entendu, neînțelegere, dar și...ne-auzire corectă a replicilor care se nasc pe o scenă inaccesibilă, ca o ironie teatrală. Situație din care se nutresc, deopotrivă, comedia Conul Leonida față cu reacțiunea, neliniștea călătorului la Grand Hôtel Victoria Română, dar și panica unor personaje cît se poate de grave, din proza scurtă a autorului, ca Leiba
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cunoscută în cercul de prieteni drept "jupânița". Ea avea o simpatie deosebită față de o ascendentă, Suzana Boiu, care în epoca fanariotă a cerut în căsătorie un haiduc condamnat la moarte, salvându-i astfel viața. Ioana este indiferentă, rece, distantă, mândră, inaccesibilă, are orgoliul clasei sale aristocratice, o educație solidă, eleganță comportamentală, nu mai crede în amenințarea cu sinuciderea și își împinge iubitul spre moarte. Conflictul din această piesă se situează la nivelul conștiinței personajelor, care sunt personalități puternice, adevărate "suflete tari
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de-a-dura,/ când mai larg, când mai aproape,/ ca o strângere de ape". Vizualul culminează prin încercarea privirii de a se vedea pe sine, o încercare eșuată. Versul " Și privirea-n sus țâșni" trimite la condiția umană limitată de un "sus" inaccesibil, nelămurit, în marele spațiu cosmic. Curcubeul, din următoarea secvență lirică, reprezintă puntea, legătura dintre eul liric și lumea din afară. Între "a privi" și "a ști" se stabilește o relație de sinonimie, încât mâna dusă la sprânceană, la tâmplă și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]