3,449 matches
-
sunt mai mult sau mai putin ignorate. Cei care promoveaz] argumentul compens]rii daunelor din trecut prin intermediul tratamentului preferențial susțin c] inc]lc]rile principiului egalit]ții de șanse sunt extrem de nedrepte, iar cei care au fost afectați de aceste inc]lc]ri merit] o compensare. În particular, ei argumenteaz] în favoarea faptului c] tratamentul preferențial este justificat pin prisma unui mijloc convenabil de compensare a celor care au fost sistematic lipsiți de egalitate de șanse din cauza unor caracteristici vizibile, precum culoarea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
slujbe pl]tite este tratat ca fiind inferior interesului similar al persoanelor tinere și, pentru acest motiv, le este deseori refuzat] angajarea chiar dac] sunt mai bine preg]titi. Interesele persoanelor cu disabilit]ți sunt și mai des ignorate, prin inc]lc]rile celei de-a doua p]rți a principiului egalit]ții de șanse, decât sunt cele ale femeilor și membrilor minorit]ților rasiale. Celor din urm] nu li se acord] șansele de a c]p]ta aceleași calific]ri
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu li se acord] șansele de a c]p]ta aceleași calific]ri pentru pozițiile dorite, în comparație cu cei care aparțin grupului rasial dominant. Dac] persoanele care promoveaz] tratamentul preferențial au dreptate prin acest argument, acest tip de tratament va aboli inc]lc]rile principiului egalit]ții de șanse și va ajuta la crearea unei societ]ți în care este acordat] o considerație egal] intereselor fiec]rui individ. Am analizat pan] în prezent principalele dou] argumente aduse în favoarea tratamentului preferențial și principiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
au pentru aceste poziții, iar culoarea pielii sau sexul nu reprezint] calific]ri pentru o poziție. Dac] au dreptate, tratamentul preferențial încalc] principiul egalit]ții șanselor deoarece încalc] principiile ignor]rii culorii și sexului unei persoane. Tratamentul preferențial pare a inc]lca prima parte a principiul egalit]ții de șanse. Poate, de exemplu, cere unei școli de drept s] resping] un b]rbat alb și s] accepte o femeie sau o persoan] de culoare neagr] care, dup] majoritatea standardelor, pare mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ți serioase în a echivala tratamentul preferențial prin intermediul compens]rii. Pan] în prezent, deoarece beneficiarilor le-au fost refuzate șanse egale, aceștia merit] compensare. Ins] nu este clar ce fel de compensare trebuie acordat]. Poate acest lucru este simplu pentru inc]lc]rile specifice primei p]rți a principiului egalit]ții de șanse. Dac] o firm] refuz] acordarea unei slujbe unei femei datorit] sexului ei, aceasta merit] respectivă slujb] drept compensare oricând devine disponibil], chiar dac] în acel moment alții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
p]rți a principiului egalit]ții de șanse. Dac] o firm] refuz] acordarea unei slujbe unei femei datorit] sexului ei, aceasta merit] respectivă slujb] drept compensare oricând devine disponibil], chiar dac] în acel moment alții sunt mai bine calificați. În ceea ce privește inc]lc]rile celei de-a doua p]rți a principiului egalit]ții de șanse este mai dificil de determinat ce fel de compensare trebuie acordat] celor care au fost discriminați. În mod particular, este evident faptul c] ceea ce trebuie f
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din clasa de mijloc. Mulți dintre cei aflați în clasa inferioar] socio-economic sunt excluși datorit] educației relativ precare. Prin urmare, chiar dac] rașele au aceleași abilit]ți și nu exist] discrimin]ri, num]rul negrilor din pozițiile dorite va fi inc] și mai mic decât al celor care beneficiaz] de programele de tratament preferențial. O versiune mai atenuat], dar semnificativ], a acestei dificult]ți se aplic] argumentelor care vizeaz] femeile. Din moment ce femeile reprezint] jum]țațe din clasa de mijloc și jum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mai calificate pentru acele poziții. Consider c] scopurile tratamentului preferențial dep]șesc justific]rile bazate pe istoria să. Actualele programe de tratament preferențial cu scopurile lor viitoare nu pot fi justificate doar pe baza evenimentelor precedente în virtutea c]rora pentru inc]lc]rile principiului egalit]ții de șanse. iii. Argumentul orientat c]tre viitor Așa cum discutăm anterior, scopurile tratamentului preferențial sunt de a face posibil] egalitatea de șanse și, nu în ultimul rând, de a determina societatea s] acorde o considerație
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest lucru ar putea însemna faptul c] unii candidați din zonele urbane nu vor fi acceptați la scoala medical] la care f]r] acea ultim] condiție ar fi fost admiși. Nu v]d ins] cum ar putea reprezenta această o inc]lcare a drepturilor candidaților deoarece facult]țile de medicin] nu au fost înființate pentru a crea medici, ci pentru a oferi servicii medicale comunit]ților. Un exemplu similar demonstreaz] cum rasă poate reprezenta un criteriu pentru admiterea la facult]țile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
morality of preferențial hiring”, Philosophy and Public Affairs, 7 (1978), 246-68. McGary, H., Jr.: „Justice and reparations”, Philosophical Forum, 9 (1977-1978), 250-63. -: „Reparations, self-respect and public policy”, Ethical Theories and Social Isues, ed. David Goldberg (New York: Holt, Rinehart and Winston, Inc., 1989). Nagel, Ț.: „Equal treatment and compensatory discrimination”, Philosophy and Public Affairs, 2 (1973), 348-63. Wasserstrom, R.A.: „Racism, sexism, and preferențial treatment: an approach to the topics”, UCLA Law Review, 24 (1977), 581-622. -: „The university and the case for preferențial
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și mai departe și sugereaz] c] raționamentul ar fi corect, chiar dac] alegerea ar trebui s] fie f]cut] între patru oameni și orice num]r de câini. El consider] c]... l]sând la o parte cazurile speciale, drepturile animalelor inc] implic] faptul c] milioane de câini ar trebui aruncați peste bord pentru a salva patru oameni (1983, pp. 324-325). Regan susține c] uciderea unei ființe umane este un r]u mai mare decât uciderea unui câine, indiferent cine este câinele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
fiind considerat o practic] nefilosofic] și etichetat că și simpl] „cazuistic]”. Având toate acestea în vedere, putem spune c] tematica eticii afacerilor, așa cum este înțeleas] în mod curent, nu este mai veche de un deceniu. Acum zece ani, aceasta era inc] reprezentat] de un amalgam ciudat format dintr-o revizuire de rutin] a teoriilor etice, din câteva considerații generale legate de corectitudinea capitalismului și de câteva cazuri standard, scandaluri și dezastre, care subliniau partea cea mai urât] și mai iresponsabil] a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar putea ad]uga cineva, sfaturile lor chiar sunt ascultate. îi. O scurt] istorie a eticii afacerilor În sens larg, afacerile exist] de pe vremea sumerienilor care (dup] cum susține Samuel Noah Kramer) f]ceau comerț pe scar] larg] și contabilitate inc] de acum șase mii de ani. Afacerile nu au fost ins] întotdeauna acea activitate central] și respectabil], așa cum sunt ast]zi, iar viziunea etic] asupra afacerilor a fost mai mereu negativ]. Aristotel, care trebuie recunoscut că primul economist (cu dou
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] sunt mici afaceri de familie sau corporații multinaționale gigantice. Guvernul este adeseori un partener (oricât de frustrant ar p]rea labirintul regulilor), fie prin intermediul subvențiilor, al taxelor vamale, al scutirilor de impozite sau prin întreprinderi cooperative (de exemplu, Japan Inc. sau mari proiecte precum parteneriatul public-privat din Statele Unite ale Americii pentru construirea unei rachete spațiale), dar individualismul atomizat nu este numai lipsit de acuratețe, având în vedere complexitatea lumii afacerilor ast]zi, ci și naiv atunci cand presupune c] nu exist
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
metafore. Modelul este social și respinge individualismul atomizat. El recunoaște locul oamenilor în organizație ca fiind structura fundamental] a lumii afacerilor. Modelul îmbr]țișeaz] ideea de etic] în mod deschis și recunoaște c] valorile comune mențin o anumit] cultur]. Exist], inc], loc și pentru „antreprenorul” individualist, dar el este important numai în m]sura în care joac] un rol semnificativ pentru excentricitate și inovație. Dar problema cu aceast] metafor] a „culturii” este c] și ea tinde s]-si formeze un circuit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este consolidarea prestigiului afacerii) sunt de fapt un furt din banii acționarilor. Mai mult decât atât, nu avem nici un motiv s] presupunem c] managerii unei companii au cunoștințe speciale în domeniul politicilor publice, deci ei își extind aria de competent], inc]lcându-și obligațiile atunci când se implic] în activit]ți comunitare (este vorba aici despre obligațiile în calitate de manageri, si nu despre cele în calitate de cet]țean). Unele dintre erorile prezente în acest raționament sunt consecințe ale viziunii înguste asupra afacerilor și ale portretului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prevenire a complicațiilor și când efecte secundare cunoscute și periculoase sunt ascunse sub sfatul: „consultați doctorul sau farmacistul”, atunci noțiunea simpl] de „adev]r în publicitate” devine un imperativ moral, iar principiile etice (dac] nu cumva și legea) au fost inc]lcate. S-a susținut adesea c] într-un sistem ideal de economie de piaț], singurele reclame care ar fi necesare sau permise ar fi acelea care ofer] doar informații despre utilizarea și calit]țile produsului. Dar, în anumite circumstanțe, este
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legate unele de altele. Într-adev]r, poate cel mai important rezultat al discuțiilor publice asupra eticii afacerilor este atenția acordat] acestor indivizi; s-a conferit astfel o nou] respectabilitate pentru ceea ce angajatorii lor considerau în mod greșit a fi o inc]lcare a loialit]ții. Dar atunci când interesele de afaceri sunt în conflict cu morală sau bun]starea societ]ții, afacerile sunt cele care trebuie s] cedeze; acesta este, poate, principiul cel mai important al eticii afacerilor. Referințe Aristotle: Politics, Loeb
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
extins] și asupra celor nevinovați în circumstanțe potrivite. Pe de alt] parte, retributiviștii au dificult]ți în explicarea motivului pentru care persoanele vinovate trebuie pedepsite dac] pedeapsă nu aduce nici o consecinț] benefic]. În majoritatea sistemelor legale, doar cei care au inc]lcat legea penal] sunt pasibili de pedeaps]. Dar utilitariștii permit pedepsirea nevinovaților dac] în acest mod sunt produse cele mai bune consecințe. De exemplu, presupunând c] un membru al unui grup rasial sau religios a comis o crim] teribil] împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] justifice recunoașterea excepțiilor în ceea ce privește pedepsirea pe baza argumentului conform c]ruia sancționarea acestor infractori ar fi chiar lipsit] de necesitate în inducerea aplic]rii legii. De exemplu, teama de pedeaps] nu ar fi putut împiedica un om care a inc]lcat accidental legea în aceeași m]sur] în care l-ar fi putut împiedica pe unul care a inc]lcat-o deliberat. Actele accidentale nu sunt produsul alegerilor conștiinței, prin urmare nu este deținut controlul asupra lor. Justificarea utilitarist] a excepțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de necesitate în inducerea aplic]rii legii. De exemplu, teama de pedeaps] nu ar fi putut împiedica un om care a inc]lcat accidental legea în aceeași m]sur] în care l-ar fi putut împiedica pe unul care a inc]lcat-o deliberat. Actele accidentale nu sunt produsul alegerilor conștiinței, prin urmare nu este deținut controlul asupra lor. Justificarea utilitarist] a excepțiilor legale nu este pe deplin satisf]c]toare. Recunoașterea excepțiilor face posibil] fabricarea de scuze false pentru cei care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
multor f]ptași, ins] din moment ce f]ptașul este responsabil doar pentru ceea ce el însuși a comis și nu pentru actele comise de alții, exist] din nou incorectitudine în impunerea unei pedepse exemplare. Teoria retributiv] restrânge pedepsele la cei care au inc]lcat legea în mod intenționat, pentru c] doar ei sunt singurii vinovați din punct de vedere moral pentru faptele greșite comise. Nevinovații nu trebuie pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar au o scuz] semnificativ] în aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
exemplare. Teoria retributiv] restrânge pedepsele la cei care au inc]lcat legea în mod intenționat, pentru c] doar ei sunt singurii vinovați din punct de vedere moral pentru faptele greșite comise. Nevinovații nu trebuie pedepsiți. Chiar și cei care au inc]lcat legea, dar au o scuz] semnificativ] în aceast] direcție nu trebuie s] fie blamați pentru ceea ce au f]cut. Nu sunt responsabili din punct de vedere moral pentru un act comis întâmpl]tor și nu trebuie s] fie pedepsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pentru prevenirea unor viitoare crime asupra altor oameni. Mai mult, faptul c] cet]tenii care respect] legea accept] unele limit]ri ale libert]ții lor, pe care infractorii nu le accept], presupune c] cei dintâi au dorința de a inc]lca legea. Dar mulți cet]țeni care respect] legea nu au nici o dorinț] de a ucide, atacă sau fură. Prin urmare, în multe cazuri, legea nu impune limit]ri în ceea ce îi privește. Este îndoielnic faptul c] beneficiile și limit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
astfel de teorie afirm] c] scopul justificator al pedepsei este reprezentat de țelul utilitarist al prevenirii sau reducerii infracțiunilor, dar accentueaz] faptul c] urm]rirea acestui scop trebuie s] fie limitat] de condiția conform c]reia doar cei care au inc]lcat legea în mod voit s] fie pedepsiți, iar pedeapsă lor s] fie proporțional] cu gravitatea faptei (Harț, 1968). Aceste restricții, impuse în ceea ce privește persoanele care trebuie pedepsite și m]sura în care trebuie aplicat] pedeapsă, sunt dictate de condițiile egalit
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]