1,934 matches
-
În vocea oamenilor ceva ce acum o lună, cînd am aterizat În acest colț de paradis, părea imposibil. Se recunoaște o bucurie care-i apropie și-i face să se suporte unii pe alții. Astfel că poate fi auzită vocea inconfundabilă a locotenentului Soare rostind către locotenentul Stancu, pe aleea care-i duce În comandament, următoarele cuvinte: — Băi Stancu, aproape că mă bucur să te revăd, apoi Soare rîde sincer. Serviciul de gardă la interior. Iată ce se spune. Că uneori
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ridicol. Pe noi nu ne poate învinovăți de nimic. Nu. Oh, de-ar veni odată! Vine! zise Pearl. Era joi seara, la o oră destul de târzie, și Pearl tocmai observase de la fereastra de sus, în lumina felinarelor de pe Forum Way, inconfundabila siluetă greoaie a lui John Robert, înaintând pe cărarea porții din spate. Deși fetele îl așteptau și fuseseră, ceas de ceas, pregătite să-l primească, apariția lui în carne și oase le produse o surpriză și un șoc. „Pregătirea“ lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise s-o fixeze drept în față, în tăcere și fără a fi câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei inconfundabil, pe care în zilele de școală îl remarcase de departe, iar acum îi era adresat lui în exclusivitate. Ce-ți trece prin cap? îl întrebă Geta fără a avea aerul că o interesează cu adevărat un răspuns de-al său
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
densă, cum e și strada, oricare strada, mai ales una observată de un poet, plină de imagini plurisemantice, aș mai adăuga că autorul ne oferă o perspectivă asupra procesului de creație și asupra destinului său de artist, precizând, în stilu-i inconfundabil, că suntem condamnați să privim înainte spre viitura de viitor care amenință să ne răstoarne convingerile, să repete fără oprire waterloo-uri peste waterloo-uri... Eugen Evu: Poeme medicinale După cum se anunță chiar prin titlu, volumul de versuri al lui Eugen Evu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
poem dramatic, în care se cuprinde testamentul artistic al lui Cristian Popescu, scriitor aparte care, în ciuda morții sale premature, așa cum își exprima convingerea criticul literar Mircea Martin, a lăsat o operă care îl exprimă deplin și îi rezervă un loc inconfundabil în poezia românească postbelică. Deși de aceeași vârstă cu mulți dintre optzeciști, Cristian Popescu (1959-1995) a fost asimilat de generația nouăzecistă, odată cu care s-a afirmat, însă, cu toate că optzecismul este (încă) destul de incisiv, iar valurile pe care le-a făcut
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fiica colegului, care-mi vorbește spunându-mi că al meu coleg, aflându-se într-o stare ceva mai bună - semn că fusese ceva mai grav -, dorește să vorbească cu mine. M-am bucurat, i-am recunoscut încă de la început vocea inconfundabilă care m-a felicitat pentru volumul recent primit urându-mi în continuare sănătate și cele ce mi-aș dori. După puțin timp a devenit tot mai greu de auzit, cu unele neclarități de exprimare care m-au alarmat și m-
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
și eu voiam s-o sun, confirmând primirea revistei și a scrisorii. Deci, un telefon din inimă și suflet, cu o foarte mare încărcătură emoțională!... Minunată fată! Prea bună și sufletistă elevă mi-a fost. I-am recunoscut vocea ei inconfundabilă!... Dacă am un regret este că starea sănătății nu mi-a permis să-mi conduc ultima serie la examenul de admitere la liceu, iar ei, copii mei dragi să mă conducă la pensie... Le-aș fi fost și mai de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
care trecea în sens invers și care miro sea... a un anume parfum, un parfum dulce și ușor men tolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de damă. Femeia era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care se-ndepăr tase, dar a cărei dâră de parfum încă ajungea până la mine, mi-a provocat o
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
nu vroia mai mult de la celălalt. Dar în pat mi-am dat seama, cu neliniște, că sub densul parfum franțu zesc cu care se dăduse în acea seară, pielea ei caldă și moale mirosea a... Extrem de slab, e drept, dar inconfundabil. I-am scos mai departe dantelele roz în care intimitatea ei era înfășurată, dar mintea mea deja nu mai era acolo. Corpul acela compact și viu, pentru care în orice altă situație mi-aș fi dat și pielea de pe mine
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
veneam direct de la Auschwitz), ascultând acele linii melodice care adu ceau când cu sârbele noastre, când cu valsurile vieneze, și-am mâncat apoi pui cu miere și scorți șoară. La o masă foarte lungă, vreo treizeci de femei, cele mai multe cu inconfundabila, dar inefabila figură orientală a evreicei, petreceau pe rupte, miș când din cap fericite în ritmul muzicii. Eram în Chagall și-n Șalom Alehem. Îmi suna-n cap cânte cul lui Zappa, „I need a lovely little Jewish princess“, când
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
martori, evrei originari din România, ai evenimentelor luau cuvântul pe rând, când „doamna Ester X. din Haifa“ (cu totul alt nume de familie decât cel, și el evreiesc, pe care-l purtase) s-a auzit deodată: vocea ei veche, ezitantă, inconfundabilă. Era de parcă Justine a lui Durrell mi-ar fi vorbit deodată din eter. Am ascultat, tre murând din încheieturi, cele câteva fraze înfri coșate, am umblat prin casă jumătate de oră în sus și-n jos, murmurându-mi de zeci
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Iar, o dată cu ele, timpul se dilată, devenind foarte elastic și încăpător, în stare să cuprindă și să transmită lucruri despre care ai crede că pot încăpea doar într-o viață. Și, poate tocmai în asta constă bogăția vieții, farmecul ei inconfundabil care, oricât ai încerca, nu pot fi circumscrise cuvintelor, devenite, acum, mult prea leneșe. IV. 1.Iată-mă, aproape fără să-mi dau seama, pe o uliță, devenită, acum, stradă, ca la oraș, și căreia oamenii i-au pus numele
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
a făcut în scurt timp apariția. Purta o rochie în dungi verzi și albe, decoltată. Pe un braț avea o brățară, iar la deget un inel mare cu o piatră de smarald. Avea o figură încântătoare, nebronzată, puțin fardată. Era inconfundabilă, figură boticelliană, ochii violet-cenușiu, mari, foarte frumoși, și migdalați care-i dădeau un aer misterios. Când a intrat, părea foarte surprinsă. Aruncă o privire fugară în cameră, apoi îmi făcu semn să nu mă mișc, ca și cum ar fi vrut să
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
aștepți suficient de mult. Mie-mi spui. Cum ar fi accidentul ăsta groaznic pe care cică l-am avut. Barbara arată cu degetul, surescitată. Ei, ia uită-te cine a venit! O mașină dă colțul, ca din întâmplare. O rablă inconfundabilă de Corolla, cu o mare adâncitură pe ușa pasagerului. Mașina surorii lui. În sfârșit, sora lui. Ca și cum s-ar fi sculat din morți. El sare în picioare și începe să țipe. Apoi vede prin parbriz și se prăbușește iar. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu mai știi de unde să-l apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu mai știi de unde să-l apuci. Din fericire, nu l-am lăsat niciodată să înțeleagă care sunt adevăratele mele opinii despre non-A. Fata îi răspunse ceva ce Gosseyn nu înțelese. Se lăsă apoi o tăcere, întreruptă de zgomotul inconfundabil al unui sărut. Vocea fetei răsună din nou: ― Prescott merge cu tine? Gosseyn spumega. ― " M-am prostii de-a binelea ― gândi el furios. Doar n-am fost niciodată căsătorit cu ea și n-am de ce să mă las tulburat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie și trează. Îmi părea familiară. Știam c-o știu, dar nu știam de unde
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-o reteză Hedrock. ― Poftiți. ― Cîți bani (și Hedrok articulă apăsat cuvintele) a scos Triner de la firmă anul trecut? Triner își trase respirația cu un fel de șuierat, apoi tăcu. Cei doi bărbați, Royan și Triner, se priviră lung, o inconfundabilă ciocnire violentă a voințelor. În cele din urmă Royan rîse ușurel, aproape ca un băiețel și spuse: ― Cinci miliarde de unități fiduciare, domnule. ― Nu ți se pare cam mult pentru un salariu? întrebă sever Hedrock. Royan încuviință din cap: ― Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care unul era Prințul Del Curtin. Îndărătul măștii, fața femeii părea prelungă, iar gura avea aerul inconfundabil al familiei Isher. Prin deschizăturile măștii luceau ochii verzi și severi, iar glasul ei de aur, destul de familiar lui, completa elementele de identificare. Negatistul se înclină adînc și spuse: ― Cu cea mai mare plăcere. Fără o vorbă, intrară într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
informațiile existente. Unul dintre elementele cazului de față este că lipsesc nu mai puțin de douăzeci și șapte de imagini importante din arhiva noastră referitoare la istoria Arsenalelor. Mi-am concentrat atenția asupra scrierilor persoanelor respective și mi se pare inconfundabilă similitudinea de concepții, de structuri mintale, de lărgime a orizontului. Și Gonish încheie: Se prea poate să știți sau să nu știți, dar după cum primul și cel mai mare dintre monarhii Isher este doar un nume, tot așa și fondatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
școlilor, am fost și eu un colindător în costum popular chemat iarna în Piața Palatului, am fost și eu unul dintre cei care, în așteptarea conducătorului iubit, se juca în parcuri până ce fundul pantalonilor de pionier căpăta culoarea unui verde inconfundabil, imposibil de șters de orice detergent. Am fost și eu parte din mulțimea care zâmbea imaculat-fotografic, având în minte viitorul celei mai bune dintre lumile posibile. Am fost și eu unul dintre cei care, visând la culori, cântam înaripați eroismul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
primul moment, în Tintin pe cruciatul ce redă justiției onoarea ei originară. Și totuși, în pofida cecității lor ce trimite la aglomerarea de calamități a lui Laurel și Hardy, Dupont și Dupond devin, pe măsură ce textul lui Hergé se dezvoltă, un reper inconfundabil al imaginarului tintinian. Ei sunt imperfecțiunea perfectă pe această scenă livrescă a lui Hergé. Căpitanul Haddock, lupul de mare fără de care nici o călătorie adevărată nu poate fi pornită, împarte cu detectivii înclinația înnăscută pentru dezastre și nenorociri. În cazul său
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu poate fi pornită, împarte cu detectivii înclinația înnăscută pentru dezastre și nenorociri. În cazul său, Tintin este catalizatorul ce îl scoate din infernul beției, spre a-l propulsa în purgatoriul, instabil, al stării de trezie. Haddock are verva verbală inconfundabilă a unui geniu lingvistic. Invectivele sale au o savoare ce face din Hergé un artist ce forțează limitele limbajului. Atitudinile lui Haddock sunt, întotdeauna, excesive, iar umorile sale, atunci când sunt accentuate de vecinătatea funestă a băuturii, sunt asociate cu pierderea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aparențele trimit mai degrabă către o prezență lipsită de spectaculozitate, Tintin, cel care nu îmbătrânește și nu moare niciodată, este întruchiparea contemporană a unei vocații medievale. „Cercetașii”, din al căror spirit se nutrește spiritul lui Tintin, prelungesc, în costumația lor inconfundabilă, jurământul cavaleresc de a urmări binele și a întări solidaritatea, cu orice preț. În locul capcanelor magice care îi fascinau pe căutătorii Graalului, Tintin va întâlni prezențele familiare ale corupției, tâlhăriei și războiului. Cavaler rătăcitor cu scutier patruped, Tintin este modelat
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
Însuși numele său trimite, cum sugera Pratt, la acel Maltese Falcon pe care îl râvnesc personajele lui Dashiell Hammett. Este Corto un Sam Spade mediteraneean ? Poate că da, în aceeași măsură în care cinismul său romantic seamănă cu acel aliaj inconfundabil pe care îl transcrie și Raymond Chandler în seria dedicată lui Philip Marlowe. Din pragul mării și al plecării, Corto privește către America în care literatura polițistă hard boiled descoperă, în cele mai sordide decoruri, poezia baudelairiană a orașului tentacular
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]