2,142 matches
-
actul de conservare a tradiției rămâne îndatorat unei perspective istoriste. Reconstrucția istoriei este facilitată de un operator subiectiv: sensus communis la Vico, der Geist („spiritul”) la Hegel, die Einfühlung („empatia”) la Schleiermacher, das Erlebnis („trăirea”) la Dilthey. Din acest motiv, individualismul implacabil al modernității rămâne nedepășit. Tradiția nu poate fi decât un obiect decorativ. Participarea tradiției la constituirea universului simbolic al subiectului uman a rămas în continuare obscură. Existențialiștii sunt gata să acuze criza de autenticitate a omului modern, afectat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
doar de un singur subiect cunoscător, ci de o întreagă comunitate pe parcursul unei întregi istorii. Prejudecățile relevate de analiza fenomenologică a structurilor de anticipație ale comprehensiunii demonstrează natura culturală a prejudecăților, derivate dintr-un comerț abia subînțeles cu tradiția. Atât individualismul, cât și istorismul sunt contestate. Tradiția nu este un cumul de teme antice, ci o prezență vie în procesul dialectic (mai precis, dialogic) de apariție, comprehensiune și explicitare a unui sens. Cercul hermeneutic nu mai este considerat un viciu regresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pius al XII-lea afirmase că „păcatul secolului este pierderea simțului păcatului”. 3.2.3 Pierderea sentimentului de vinovăție Crearea unei confuzii cu privire la ideea de păcat face ca lumea să ajungă la pierderea sentimentului de vinovăție. Dezvoltarea unei atitudini de individualism narcisic influențează această pierdere a sentimentului de vinovăție; persoana dorește să se protejeze de orice gen de vină. Accentul exagerat așezat asupra unui tip de „libertate individuală” conduce la o îndepărtare categorică de sacramentul reconcilierii și de modul de mărturisire
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mercantilă. XXVI. Legea progresului moral.Evoluția, revoluția și progresul. XXVII. Deosebirea dintre legea evoluțieĭ și aceea a progresului. XXVIII. Legea finalitățiĭ morale XXIX. Caracterul precis al legiĭ finalitățeĭ morale și probele existențeĭ sale. XXX. Scopul suprem al purtăriĭ omenescĭ XXXI. Individualismul și egoismul. XXXII. Egoismul și altruismul XXXIII. Colectivismul și altruismul XXXIV. Adevàratul sistem de morală. XXXV. Principiele morale XXXVI. Statul și morala XXXVII. Consșciința morală individuală și conșciița socială XXXVIII. Despre justiție XXXIX. Despre dreptul positiv și morală XL. Despre
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
pînă la punctul de a se substitui lor ca mediatori principali ai lumii industriale și de afaceri. Ostilitatea lor față de burghezie i-a făcut adesea pe conservatori să mobilizeze țărănimea și chiar să se intereseze de soarta muncitorilor, victime ale "individualismului și egoismului liberalilor". Pentru aceasta, Biserica le-a acordat sprijinul, ceea ce le-a adus succesul în alegeri. Convertită la liberalism, uneori înverșunată ca în cazul Tories-ilor "dreapta clasică" poate astfel să mobilizeze pentru a apăra ordinea socio-economică stabilită nu numai
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și în Franța de CEVIPOF demonstrează că "efectul patrimoniu" rămîne determinantul esențial al votului dreptei. Mult timp dreapta a trebuit să recurgă la irațional precum și la valorile legate de tradiție, de religie sau de patrie. Astăzi, pregnanța ideologiei economice, creșterea individualismului și înmulțirea comportărilor hedoniste, ușurează sarcina conservatorilor pentru care apărarea a economiei de piață constituie terenul privilegiat. În Europa doar trei țări au o dreaptă majoritară. Marea Britanie și Germania prezintă o excepție căci, în celelalte țări ale Europei, vicisitudinile istoriei
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
și director al revistei internaționale Sociétés. Este autor, între altele, al următoarelor cărți: La conquête du présent. Pour une sociologie de la vie quotidienne (1979), La connaissance ordinaire. Précis de sociologie compréhensive (1985), Le temps des tribus. Le déclin de l'individualisme dans les sociétés de masse (1988), Le rythme de vie. Variations sur l'imaginaire postmoderne (2002). Revrăjirea lumii. O etică pentru timpurile noastre este prima traducere în limba română din opera autorului. Michel Maffesoli, Le Réenchantement du monde (c) 2007
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
noul modus operandi al unei lumi pe care nu o mai dominăm, ci de care, de bine, de rău, vrem să ne bucurăm. O astfel de propunere poate părea paradoxală, căci analizele diverse ale gândirii corecte oficiale subliniază din contră individualismul dominant, supremația societății de consum, drama pe care o reprezintă șomajul și alte povești de același fel, care nu sunt de fapt decât proiecția valorilor celor care au monopolul cuvântului. Orbiți cum sunt de ideologia economică, le este greu să
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
un mic canton al lumii, ca fiind universale și intangibile, devenim capabili să percepem energia specifică ce animă creativitatea acestor mici "colegii" postmoderne. "Conventicule" sexuale, religioase, muzicale, sportive, culturale, sunt cu sutele în a arăta, in actu, că individul și individualismul teoretic care îi servește ca justificare sunt lucruri puțin cam depășite. "Participând" la comunitate, persoana își amintește de un pre-subiectiv care îi servește ca substrat. În acest sens, mimetismul ambiant pe care îl regăsim în orice domeniu, până și la
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
ideile dogmatice 59. În acest sens trebuie să continuăm. Să continuăm să ironizăm doxa intelectuală, această jumătate de măsură a teoriei. Să rezistăm la ordine. Să refuzăm supunerea față de gândirea corectă intelectuală. În acest domeniu, să continuăm să defrișăm în jurul individualismului modern: acela al unui individ rațional care se domină și domină lumea, logică "economică", dacă despre asta este vorba, persoana pluralistă se hrănește tocmai din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
din diversitatea sa, din preconștientul profund și chiar din presentimentul colectiv. Acest lucru este ceea ce permite înțelegerea mimetismului misterios sau a ciudatei "participări mistice" despre care a fost vorba. Într-adevăr, este urgent să depășim evidențele acestei faimoase "întoarceri la individualism", incantație indolentă a unei intelighenția în pană de idei. Aș propune pentru aceasta un nou argument. Ceea ce poate permite, dacă nu justificarea, cel puțin înțelegerea indolenței despre care este vorba, este că saturarea subiectului activ, a acestui subiectivism care a
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
experți" care, din vârful buzelor, admit că, într-adevăr, noțiunea de identitate nu mai este ceea ce era, că, bineînțeles, individul se pluralizează. Frumoasă treabă! Dacă se operează o schimbare de fond, aceasta este. Acest declin al individului logic și al individualismului epistemologic care îi servește drept suport este desigur levierul metodologic cel mai eficient pentru a percepe ceea ce este în joc în majoritatea situațiilor contemporane. O repet: acest lucru este constatat, dar este, paradoxal, negat. Și totuși faptul este acolo. Subiectul
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
Gephart, Voyages sociologiques. France-Allemagne, L'Harmattan, 2005, pp. 5, 75, 76. 64 Cf. de exemplu H.G. Gadamer, Les Chemins de Heidegger, Vrin, 2002, p. 81. 65 Cf. bineînțeles cartea mea, M. Maffesoli, Le Temps des tribus. Le déclin de l'individualisme dans les sociétés de masse (1988), La Table Ronde, 2000, dar și La Conquête du présent, 1979, sau Aux creux des apparences, 1990. 66 C. Castaneda, Histoires de pouvoir, Gallimard, p. 239. 67 Cf. Gadamer, op. cit., p. 54. 68 G.
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
2. Curentul psihologic gestaltist / 226 3. Curentul behaviorist / 232 4. Curentul reflexologic / 238 5. Psihologia abisală psihanaliza / 224 5.1. Nașterea psihanalizei Sigmund Freud / 224 5.2. Consolidarea și diferențierea psihanalizei / 249 5.3. Psihanaliști dizidenți / 252 5.3.1. Individualismul psihanalizei lui Alfred Adler / 252 5.3.2. Psihanaliza lui Carl Gustav Jung / 254 5.3.3. Alte tendințe convergente în psihanaliză / 256 6. Din istoria psihologiei românești obstacole preconceptuale / 262 6.1. Psihologia în creația poetului Ovidiu Antichitatea / 266
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a apărut un nou OM omul liber grec. Situația acestuia de subordonare nemijlocită unui polis se ameliorează, el încetează să fie anonim, pentru a pretinde să se expună celor mai furtunoase și schimbătoare evenimente sociale. De aici a rezultat un individualism caracteristic, care în timp s-a întărit, s-a însuflețit cu înțelepciune, făcându-se mai puțin dependent de jocul forțelor externe de diferite feluri. În secolul al V-lea î.I.C. Grecia se identifică cu perioada de după războiul persan, care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se contura era cel al psihologiei sociale. Din această perspectivă, psihologia va fi tot mai insistent pusă alături de științele sociale, de cele umaniste. Prin aceasta s-a lărgit sfera de cuprindere a cercetărilor psihologice și se realizează o "străpungere" a individualismului fiziologist de până atunci. Englezul Herbert Spencer (1820-1903) a fost cel care a introdus în psihologie conceptul de organism colectiv. În opinia sa, această categorie se dezvoltă nu în acord cu legile raționamentului cum afirma înainte Auguste Comte (1798-1857), ci
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dincolo de acestea există "supraeul", a cărui principală sarcină, după Freud, este de a cenzura tot ce intră în câmpul conștiinței, de a dovedi rezistență față de ceea ce nu trebuie să intre în câmpul conștiinței. 5.3. Psihanaliști dizidenți 5.3.1. Individualismul psihanalizei lui Alfred Adler Alfred Adler provine din comunitatea profesională a neuropsihiatrilor, deși are în repertoar și o specializare în oftalmologie. A fost entuziasmat de linia investigativă a psihanalizei deschisă de Freud, fără să susțină însă importanța centrală acordată sexualității
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
industriei turistice; impactul negativ asupra structurilor tradiționale, ceea ce duce la instabilitatea comunității (bătrâni vs. tineri, femei vs. bărbați); impactul negativ asupra elementelor culturale, din cauza producției în masă de suveniruri, modificarea Și alterarea pentru vizitatori a festivalurilor Și tradițiilor; materialismul Și individualismul care ar putea înlocui organizarea bazată pe comunitate; pierderea totală sau parțială a accesului la resurse naturale (apă, litoral, păduri etc.) care, pentru unele comunități, reprezintă principala sursă de venit. Din ideile prezentate anterior, OMT a creat Inițiativa ST-EP (Sustainable
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
vecinii, prietenii și colegii; -grupul secundar: indivizi din anumite cercuri frecventate, spre exemplu coechipierii de la fotbal; -grupul aspirațional (spre care se tinde): spre exemplu, cercuri care folosesc “bunuri de lux”. Grupul și familia influențează: propria imagine și atitudine; renunțarea la individualism (sau nu); orientarea spre nou. Eforturile de marketing: campania promoțională; publicitatea; vânzările prin eforturi personale. Factorii psihologici: -capacitatea de percepție; o motivația; -atitudinea; -personalitatea. Gradul de ocupare și timpul liber. Plecând de la aceste elemente, cuantificarea cererii și percepției consumatorilor pentru
Tehnologii de agricultură organică by Gerard Jităreanu, Costel Samuil () [Corola-publishinghouse/Science/1276_a_1895]
-
pot impune în câmpul surprinzător al cotidianului o diversitate neclasificabilă de portrete individuale. Jocul liber al opțiunilor interioare și aleatorul precondițiilor acumulate în jurul firului formativ deschid aproape infinit posibilități auto-expresive globale și lărgesc gama auto-definitorie pâna la punctul extrem al individualismului. Este firesc, deci, ca societatea să fie compusă din reprezentanți perfect distincți și să primească aportul interiorității fiecăruia cu înaltă înțelepciune înglobatoare. Dacă supremul controlor al conduitei este interioritatea, atunci dispersia referențială în câmpul comunitar este un fenomen deplin explicabil
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
exemplar calitatea lui de agent moral reflexiv și dispunând de liberul arbitru. Criticii democrației moderne au insistat întotdeauna pe chestiunea morală, în sensul că au contestat premisa eului rațional că voința liberă și creator de drept. În viziunea lor, etică individualismului optimist nu constituia decât o violentare livresca a naturii umane și o tentativă de uzurpare teoretică a suveranității. Pentru ei omul nu era nici eminamente rațional, nici liber să legifereze împotriva firii; îl considerau fie supus erorii și păcatului (Joseph
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
o nesocotire a realității, după ce biserica catolică și inchiziția suprimaseră omului orice spontaneitate a spiritului era știința, cea care i-ar fi procurat atîta autonomie și l-a împins spre abuzul de libertate. Soluția sa la criza spirituală generată de individualismul liberalist venea oarecum din aceeași direcție cu a lui Noica: trăirea vieții pe planul vertical al existenței, hrănirea spiritului din spațiul originar al lui Dumnezeu și respectarea veșnicei legi a comunității, a poporului. Revenind la tensiunea ideatică și stilul scriiturii
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
ale vacanței" și "Un biet om izolat", pp. 160-167, scrise în aceeași vreme. 76 Ibidem, p. 119 (v. integral eseul " Încotro merge spiritul contemporan", conferință rostită la Radio București, 2 decembrie 1937, pp. 115-119). 77 Ibid. (v. eseul "Naționalism și individualism", pp. 124-129). 78 v. Noica, Eseuri de Duminică, Editura Humanitas, București, 1992, p. 108. 79 Ibidem, pp. 111-112. 80 v. Nicolae Balca, Criza spirituală contemporană și menirea tinerei generații, Sibiu, 1938. 81 v. Noica, "Despre nesuferita inteligență", în Rampa, 24
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
în contradicție cu orice percepție sănătoasă, cufundând toate valorile vieții într-o unitate metafizică care se desfășoară în istorie." Situația nu se schimbă nici "dacă acestei rațiuni universale i se substituie, ca unitate, societatea"115. Cea de-a doua este "individualismul", unde "metafizica luptă deja cu conștiința critică a limitelor cunoașterii istorice"116. În mod evident, Dilthey se consideră un continuator al celei de-a doua orientări (vezi în nota precedentă aprecierile lui la adresa reprezentanților acesteia). El este interesat cu precădere
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
până la cel renascentist și de la creștinism până la iluminism) nu au fost întotdeauna în concordanță cu societățile în care s-au dezvoltat. Umanismul existențialist al secolului XX, de exemplu, s-a dezvoltat în societatea capitalistă occidentală, profund marcată de liberalism și individualism. Așa-zisul „umanism socialist” derivat din marxismul secolului al XIX-lea a fost propagat în societatea totalitară comunistă edificată pe „lupta de clasă” ș.a.m.d. Or, o filosofie a educației descrie tocmai modul în care pot fi armonizate valorile
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]