3,661 matches
-
la dezvoltarea bunurilor sufletești, la cultura poporului din care face parte. În studiul Cultura română și politicianismul (1904), se afirmă peremptoriu: „Dar bucuriile sufletești, deși transformă și înnobilează activitatea individului, nu nimicesc însă rațiunea de a fi a acestuia, adică individualitatea [...]. Cultura desăvârșită hotărăște diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității.” R.-M. critică deformările politicianiste ale filosofiei sociale, conform cărora un popor își poate împrumuta valorile și instituțiile, amintind de lumea criticată de I.L.
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
politicianismul (1904), se afirmă peremptoriu: „Dar bucuriile sufletești, deși transformă și înnobilează activitatea individului, nu nimicesc însă rațiunea de a fi a acestuia, adică individualitatea [...]. Cultura desăvârșită hotărăște diferențierea permanentă între popoare; ea este, neîndoios, cea mai înaltă manifestare a individualității.” R.-M. critică deformările politicianiste ale filosofiei sociale, conform cărora un popor își poate împrumuta valorile și instituțiile, amintind de lumea criticată de I.L. Caragiale. Reiterează critica junimistă, deși într-un studiu din 1918, Cultură și vocație, își nuanțează poziția
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
atât cu numele său, cât și cu pseudonimele Grămătic, Millu&Cam, Cronicar, Radical ș.a. Având totdeauna în minte o arhitectură programatică - trezirea conștiinței naționale în contextul mutațiilor politice dramatice survenite după încheierea războiului sau stimularea, odată cu sentimentul solidarității civice, a individualității și spiritului critic -, scriitorul abordează, în rubrici intitulate „Exerciții de conversație”, „Prin sate bănățene” sau „Săptămâna politică”, domenii dintre cele mai diverse, de la lecții de scriere corectă a limbii române la cronici culturale și dramatice, de la note de călătorie la
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
metoda prin care partea anticipează întregul și îl conține în chip prezumtiv („intuitiv”), în vreme ce, invers, înțelegerea părții se revelează doar în lumina comprehensivă a întregului. Gândirea lui P. se refuză, astfel, idealismului transcendental, despărțindu-se de Husserl și afirmând, diltheyan, individualitatea concretă ca unică realitate eidetică: „esențele, scrie el în Doctrina substanței, sunt grupările organice ale senzațiilor într-un principiu existențial”. În limbaj liric, ideile pot fi „văzute”. Pornind de aici, apare evidentă (și greu de explicat) eroarea lui Vladimir Streinu
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
două lucruri distincte, la fel cum „fluxul conștiinței” - mai apropiat de constelațiile inconștientului decât de caracterul disociativ al intelectului - nu suportă operația de echivalare cu ideea de conștiință. Dacă autenticitatea camilpetresciană poate fi explicitată ca aproximare infinitezimală a convergenței, în individualitate monadică, a întregului (ideatic) și părții (contingente), a esenței și imanenței, „fluidul” care antrenează ipostazele sale literare - traversând barierele celulare ale formalismelor categoriale - are natura misterioasă, obscură și aluzivă a unui substrat plasmatic, a unui lichid interstițial care, îmbibând porozitatea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
obsesia lui Ivasiuc este inventarea aceleiași „mitologii a autorității”, motivată psihanalitic ca deghizare a terorii resimțite în fața figurii paterne: recognoscibilă în prima etapă prin profilul special al personajelor, prin măștile născocite de aceștia pentru a se apăra de reverberațiile propriei individualități și prin predilecția pentru discursul de „un platonism proustianizat” (descoperirea sinelui ultragiat prin comentarea îndelungă a „ideilor” obsedante pentru personaj), iar în cealaltă - prin invazia personajelor cu apetențe dictatoriale (Piticu din Apa sau tiranul din Racul), prin imaginarea conflictelor între
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
El literaturizează stângaci, cu toate că are darul de a se exprima bine în scris, dovadă publicistica sa politică ori nuvela Cuconul Petrachi Sgangură (pentru al cărui personaj titular i-a servit de model chiar tatăl său), cu o anume precizie și individualitate a stilului. A mai tradus, făcând apel la versiunile franceze care circulau în epocă, din Lermontov, Tolstoi și Dostoievski. M. a alcătuit și o ediție a scrierilor lui Eminescu, intitulată Proză și versuri (1890), în care, spre deosebire de ediția lui Titu
MORŢUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288256_a_289585]
-
N. Iorga, Virgil Gheorghiu, Carmen Sylva (versuri transpuse în românește de Adrian Maniu), D. Ciurezu. Se publică proză de Tudor Arghezi, Adrian Maniu, N.M. Condiescu, Gala Galaction, Leon Donici, iar eseuri dau Constantin Brăiloiu, Em. Ciomac, Dimitrie Cuclin (Folclorul și individualitatea creatoare), Victoria Dragoș-Ursu, Sabin Drăgoi, Mihail Jora, Adrian Maniu (Muzică și poezie), C.I. Nottara, Béla Bartók (Muzica populară românească, traducere de Constantin Brăiloiu), Virgil Gheorghiu, V.I. Popa ( Note despre muzică și teatru), Silviu Cernea ( Iarna în poezia lui Bacovia), N.
MUZICA SI POEZIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288342_a_289671]
-
și hotărârea de a înlătura forțele retrograde antidemocratice. Democrația era, în formularea de acum a lui Călinescu, „regimul în care supunerea obișnuită la interesele obiective ale colectivității și implicit la judecățile acesteia, ieșite din deliberare, se împacă foarte bine cu individualitatea, fără prezența căreia forțele impulsive ar putea să izbucnească”. Critica cea mai vehementă este adresată opoziției și publicațiilor acesteia, îndeosebi Partidului Național Țărănesc și lui Iuliu Maniu, transformat din victimă într-un personaj odios (Acuzatul Iuliu Maniu). Bruscă este și
NAŢIUNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288367_a_289696]
-
care o scrie N. indică o luciditate asumată cu fervoare și cu fascinația riscului, un patos fără grandilocvență al verbului, susținut prin forța și rigoarea elegantă a rostirii, legitimat de angajarea existențială puternică, armonios conjugată cu rafinamentul adus de cultură. Individualitatea poetei se definește prin ardență glacială, inteligență și cerebralitate, printr-o anumită „virilitate” (termen utilizat de critică pentru a semnala distanțarea de o viziune considerată, convențional, a fi proprie poeziei feminine), căci N. nu privilegiază temele intimității, erotica, maternitatea, universul
NEGREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
melancolia regretelor. Aceeași atitudine simpatetică animă și Nopțile domnișoarei Mili (1935), panoramând iluziile spulberate ale unei fete bătrâne. Alte scrieri ale lui P., de acum și de mai târziu, sunt reveniri minore, teziste la o lume care dăduse substanță și individualitate operei sale romanești. După o lungă activitate obscură, I. Peltz s-a făcut în Calea Văcărești și Foc în Hanul cu tei evocatorul evreimii din București, determinând în chipul acesta și o varietate de mahala românească, intransplantabilă. Lumea lui Peltz
PELTZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
i s-a consacrat până la sfârșitul vieții ca director și ca fondator, în 1970, al revistei „Manuscriptum”. În 1945 i s-a acordat Premiul „Nicolae Bălcescu” al Societății Scriitorilor Români. Asemenea lui G. Călinescu, Tudor Vianu, Vladimir Streinu, a căror individualitate s-a impus în primul rând în domeniul criticii și istoriei literare, P. a pătruns în literele românești prin intermediul poeziei. Lirica sa aparține epocii de după primul război mondial, în care literatura română simte pulsația noilor orientări și tendințe estetice, în
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
românești. E. Lovinescu îl încadrează în a treia generație postmaioresciană, alături de G. Călinescu, Șerban Cioculescu, Pompiliu Constantinescu, Vladimir Streinu și Tudor Vianu, meritul cardinal al acestei generații fiind acela de a fi făcut din critică o disciplină intelectuală a cărei individualitate este dată de investigarea literaturii din perspectivă estetică. În peisajul acesta P. este o prezență, s-ar spune, aristocratică, oficiind cu atașament și virtuozitate, existența sa confundându-se cu însăși existența literaturii române pe durata unei jumătăți de secol. În
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
Stéphane Lupasco și romanul lui James Joyce. Se dezvăluie, astfel, câteva piese din ansamblul unui proiect transdisciplinar ce ambiționa să cuprindă într-o viziune integratoare un teritoriu atât de eterogen cum este cultura contemporană. Ioana Em. Petrescu și-a definit individualitatea încă de la primele publicații, reușind să ocupe rapid un loc în prim-plan. Ea s-a situat printre protagoniștii cercetării, deci ai unui mixtum compositum de «știință» și «critică», năzuind să producă un compromis acceptabil între structura simbolică ireductibilă a
PETRESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288787_a_290116]
-
După decenii de tabuizare a subiectului, lucrarea a declanșat o dezbatere vie. Microromanele parabolice din Cutia cu bătrâni (1995) continuă firesc lucrările științifice ale lui O., transpunând în ficțiune problematica sinuciderii din eseistica lui Camus (Comisionarul) sau reconstituind misterul unor individualități prin colajul baroc al amintirilor și viziunilor trezite de colecția mateină de obiecte stranii (Arhivarul). Ele trădează o anumită ariditate livrescă, dar și ușurința asociativă și familiaritatea cu simbolul, proprii specialistului în mitologie comparată. SCRIERI: Grădina de dincolo. Zoosophia. Comentarii
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
celor doi. Construcția romanului este, tehnic vorbind, ingenioasă. Funcția naratorului este dispusă pe trei voci, textul - „creat” prin coroborarea a trei identități/semnături narative. Anghelache, recurgând continuu, prin citare, la caietele însoțitorului său, povestește (de aici oralitatea romanului, marcat de individualitatea frustă a „vorbitorului”) întâmplările, după mai mulți ani, ale unui „scrib”. Acesta - sugerează romanul - manifestă, concomitent cu rolul de redactor al spuselor lui Anghelache, o funcție creatoare, intervenind în text: „Dar văd că ați scris ceva ! Multe sunt din ce
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
de obiecție vine de pe pozițiile unicității istoriei umane. Atât conceptul de evoluție, cât și cel de progres tipologizează. Ele sunt fundate pe presupoziția că există stadii mai generale pe care trebuie să le parcurgă diferite comunități. Dacă fiecare comunitate are individualitatea sa ireductibilă, atunci conceptele de evoluție și progres nu au nici o semnificație. Nici un criteriu nu poate fi utilizat pentru a determina diferențe de grad într-un sens sau altul. Filosofia unicității istoriei - filosofia germană postkantiană a istoriei sau cea franceză
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
adesea cu regularitate tipică. Modelele de alegere, în comparație cu modelele cauzale, ne furnizează un mod de investigare a micro-fundamentelor comportamentului social și ne oferă astfel o metodă utilă de demonstrare a modului în care se constituie tiparele stabile din complexitatea și individualitatea voinței umane. Acest curs introduce supozițiile implicite din majoritatea modelelor de alegere și apoi prezintă bazele teoriei jocurilor de două persoane, clasice. Cursul următor va dezvolta discuția despre teoria jocurilor de n persoane și va aplica modelele de alegere la
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
produse numai prin deliberare, care implică procesul social de ascultare, descoperire și dezbatere. Astfel, opinia publica se naște din procesele vieții social-politice angajate și nu poate fi evaluată separat de aceste proceduri. Metodologia interviurilor de grup focalizate încearcă să compenseze individualitatea caracteristică cercetării prin sondaj, evaluând opiniile pe baza unor conversații de grup organizate. Acest instrument însă prezintă probleme legate de capacitatea de generalizare: dată fiind mărimea inevitabil redusă a cercetării, rezultatele se pot dovedi nereprezentative, sau distorsionate de către specificul combinației
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
le presupun acestea. În continuare este examinată utilitatea studierii cazurilor unice pentru susținerea plauzibilității inițiale ori pentru examinarea unei observații deosebit de ilustrative, de cruciale sau de deviante. Pe parcursul întregului curs se face simțită tensiunea, de altfel specifică științelor sociale, dintre individualitatea unui anumit episod specific și perspectiva sumativă necesară generalizării. Orice testare implică, într-un anumit sens, o comparație. Toți membrii care aparțin unui set de observări A se dovedesc (sau nu se dovedesc) a fi diferiți în modsistematic de membrii
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
fiind mai rare, explicația găsindu-se și În resursele și măsurile pe care le-a adus cu sine implementarea SAPARD. Tuuli Toomore, În comunicarea Community Building an Estonian Village, remarcând funcționarea comunităților sovietice drept comunități care ucideau ințiativa civică și individualitatea, a abordat comunitatea ca un spațiu al securității, pentru noi fiind extrem de interesante sublinierile cu privire la schimbările În plan identitar, dezvoltarea legăturilor cu orașul și activismul ONG-urilor În susținerea dezvoltării comunitare pe fondul problematicii complexe generate de legitimitate, autoritate și
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
, Tudor (6.VI.1946, Bălănești-Nisporeni), poet, traducător și critic literar. A absolvit Universitatea de Stat din Chișinău (1969). A debutat cu placheta Plăpând ca un colte (1990). Volumul Odiseea lacrimii (1994) a confirmat o individualitate aplecată asupra unor idei și atitudini ce țin de definirea identității proprii prin cunoașterea rădăcinilor și a istoriei neamului. A fi un continuator demn al strămoșilor e mesajul vibrant al versurilor lui P. Poetul contribuie și la îmbogățirea literaturii despre
PALLADI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288632_a_289961]
-
artă plastică. Al doilea, frecventat consecvent o periodă de timp, este circumscris culturii sud-americane: Introducere în literatura Americii Latine (1965), Schițe pentru un portret al Americii Latine (1966), Scriitori latino-americani (1966), Nepoții șarpelui cu pene (1967), Profiluri hispano-americane contemporane (1968), Individualitatea literaturii latino-americane (1973), precum și Antologia literaturii precolumbiene (1973; Premiul Asociației Scriitorilor din București), amplă prezentare a credințelor mito-religioase din spațiul precolumbian, un adevărat eveniment editorial. Ambasador în țări sud-americane, scriitorul a simțit imboldul - soldat cu rezultate valide - să devină și
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
Americii Latine, pref. Miguel Angel Asturias, București, 1965; Schițe pentru un portret al Americii Latine, București, 1966; Scriitori latino-americani, București, 1966; Nepoții șarpelui cu pene, București, 1967; Priveliștile lumii, București, 1967; Profiluri hispano-americane contemporane, București, 1968; Ochean simplu, București, 1972; Individualitatea literaturii latino-americane, București, 1973; Labirintul, Cluj-Napoca, 1974; Răzvrătirea desenatorului de cercuri, Cluj-Napoca, 1974; Ultima călătorie a lui Ulise, Cluj-Napoca, 1976; Solstițiu de iarnă, Cluj-Napoca, 1977; Timpul și furtunile, București, 1978; Omul bântuit de cuvinte, Cluj-Napoca, 1980; Tatuajele nu se lasă
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
sociologia s-a raportat la ea pentru a-i identifica manifestări, configurări, dezvoltări, tranziții, întoarceri sau înaintări; de fapt, acele transformări care se prezintă fie ca structuri instituționale moderne, cu o existență transindividuală, fie ca moduri de viață cu care individualitățile s-au identificat în perioada modernității. Sociologia și reflexivitatea modernității Premisa abordării propuse este că analiza sociologică oferă actorilor sociali temeiuri cognitive pentru construcția reflexivă a modernității. Opțiunea pentru analiza sociologică nu exclude alte abordări (inter)disciplinare ale modernității. Așa cum
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]