1,451 matches
-
a urca iute la simbol, la abstract, sărind nu puține trepte intermediare, fiind și rămânând un prost pedagog sau fiind explicit doar pentru cei „pregătiți”, cei care-mi știu textele și tipul meu de abordare logic. Deci, deși am ajuns indubitabil bătrân - anii, fizicul și privirea celor din jur mi-o atestă! -, modul meu de a gândi, viteza și o anume perspicacitate care Îi surprinde pe cei mai „molcomi”, mai „didactici”, „nerăbdarea” mea puerilă față de obtuzitatea senină și previzibilă din jur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Iar dacă creatorul nostru „rigid și Încăpățânat” rezistă tuturor presiunilor și sfaturilor de bun-simț și, dacă, În plus, nu arată o minimă prudență sau chiar „viclenie” În abordarea și continuarea proiectelor sale, părerea multora din jur va fi că au indubitabil de a face cu un „original”, poate un „țicnit”, dacă nu chiar un „inamic al colectivității”!... De aceea, vorbeam mai sus că adesea creatorul autentic trebuie să arate „două fețe”, trebuie să trăiască ani În șir nu numai În singurătatea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prestanță și după sufragiile multor lectori din zone diverse ale vieții sociale, lupta celui care am fost era de „a rămâne astfel, adică scriitor autentic, de-un anume succes și rezonanță socială și profesională!”. Știind de pe atunci, de la primele succese indubitabile, că uneori - adeseori! - e chiar mai dificil să „rămâi” decât să „ajungi”! Și, În această „Încăpățânare” a mea de a voi cu orice preț să-i găsesc un sens acestui „turbion de protoni” care este viața, Îl imit - În judecata
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
timp, nu numai să aduc unele explicații și argumente „pozitive”, dar chiar să-„l” Înțeleg, În sensul explicitat mai sus. Atât este de adevărat că existența noastră, dincolo de nenumăratele ei aspecte și evenimente vizibile, comprehensibile și oarecum firești, logice, conține indubitabil și „semne” sau „rezerve” secrete pe care le putem identifica abia după un timp, și anume dacă avem dreptul la aceasta: dacă, cum o spuneam, ne-am fost „credincioși nouă Înșine”, dacă am avut puterea și răbdarea - acea răbdare existențială
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din tot ce atinge”. Ce s-a observat mai puțin este patosul care le „Încercuiește” și nu rareori le „abate” de la directețea lor simplă și didactică, un patos ce apasă și asupra textele mele de ficțiune și care mă desemnează indubitabil ca pe un autor care vine din „școala”, dar și din aerul sfârșitului de secol al XIX-lea. Azi, această noțiune, de patos - și mai ales derivatul său, patetic! -, este interpretată În cheie negativă, unul din micile, dar semnificativele semne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ale adicției mele (nici mie) și erau interesați doar de numărul volumelor vândute datorită turneului publicitar. Eu credeam că sunt „fragil dar funcțional“, însă, conform rapoartelor copoiului de narcotice trimise de pe traseu via e-mail departamentului de publicitate de la Knopf, eram indubitabil nefuncțional. e-mail raport #6: „La 45 km. sud-vest de Detroit scriitorul a fost depistat ascunzându-se în spatele unui microbuz staționat pe porțiunea mediană, despărțitoare, a unei autostrăzi, jupuindu-și bube inexistente.“ e-mail raport #9: „Cumva, scriitorul a devenit victima gazelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ca să pot merge înainte trebuia să raționalizez ceea ce văzusem pentru a-mi dovedi că nu-mi pierdeam mințile. Mi-a trebuit un mare efort de concentrare și echilibrare pentru a putea pivota înainte și înapoi între iluzoriu și ceea ce știam indubitabil că era adevărat și real, sperând că nu mă voi pierde pe traseul care le conecta. Așa că pe 3 noiembrie mi-am spus tot felul de lucruri. Trebuia să fac asta pentru că mă aștepta o nouă zi și dacă voiam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
revistă strânsă sul. O folosește ca indicator când îmi arată cum să ajung pe Gran Via, spre hotel. După un asemenea avertisment, traversez piața - slab luminată - cu pas grăbit. Observ și un echipaj de poliție. Girofarul mașinii este o „recomandare” indubitabilă pentru aceste locuri, noaptea. A treia: un bar căptușit, inclusiv tavanul, cu hălci de carne afumată (de cal sau de taur? - va trebui să-l întreb pe Alberto Porlan), cum am văzut mai multe pe Gran Via. Destul de animat localul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bun. VITALIE CIOBANU: Bordeaux este un oraș în care, dacă nu era inclus în traseul Trenului Literar, nu cred că aș fi ajuns vreodată. Astea sunt întâmplările vieții. Nu știm nimic din ceea ce ne rezervă viitorul, în afara unor adevăruri esențiale, indubitabile, care, pentru că se înscriu în regula generală, nu par să mai aibă o relevanță pentru destinul individual, de aceea preferăm să le ignorăm. În după-amiaza aceleiași zile, sunt programate nu mai puțin de cinci evenimente, cu participarea scriitorilor din Expresul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am sfătuit să facă medicina și el mă ascultă. (Era vorba de Ionel, prietenul lui Matei, cu care aveam să mă împrietenesc mai târziu.Ă De altfel, continuă Profesorul, eu cunosc câțiva tineri din generația dumitale care arată deja semne indubitabile de talent, de înzestrare literară. M-a condus apoi la ușă și, deschizându-mi, m-a oprit și m-a întrebat: - Ei, ce-ai să faci? Îmi asculți sfatul? - Nu, am răspuns eu și am zbughit-o pe ușă afară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
exemplu, în alte forme, e adevărat, unele ascunse, paradoxale. Dovada?! Păstrarea limbii, capacitatea unirii tuturor românilor de pe ambele versante ale Carpaților, în ciuda a trei imperii care ne-au „confiscat”, secole la rând, crearea unei culturi și științe majore, specifice, semn indubitabil al existenței și durabilității în timp al unei națiuni. Și atunci... în lumina celor de mai sus, nu cred că a fost prea aspru tonul meu critic față de unii „universitari români din emigrație”, față de prietenul meu Matei Călinescu care, în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
răspuns celei romantice prin argumente critice și materiale, Gibbon și Momsen fiind în primul rând corifeii acelei științe, acelui „mod de a vedea lucrurile” pe care l-am preluat cu toții, azi, în ce mă privește eu cred că dincolo de aspectele indubitabile materiale, moravuri, cutume, mărturii etc., istoria e sub-întinsă de un „spirit”, dar nu neapărat în forma gândirii hegeliene, ce vede un „scop” în derularea evenimentelor; altfel cum se explică, la urma-urmelor, această realitate a națiunilor, sau, și mai amplu, istoria
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
verzi,/ Cu mâna de bani mărunți./ - Cu coada păunului/ Tu curți dalbe vei mătura;/ Cu poala de sune verzi/ Tu vasele le vei spăla;/ Cu mâna de bani mărunți/ Tu nunta vei săvârși”. Darurile împărătesei al cărei portret este acum indubitabil de maestru inițiator implică solarul prin pana păunului, feminitatea capabilă să îndepărteze orice opreliște și amintește concomitent de jertfa întru nuntire a animalelor stricătoare. Poala de fustă (sună) are valori apotropaice în descântece, când este asociată cu aura pură a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnificație și realizarea ei lingvistică, natura organică a imaginarului arhaic și a modalităților de expresie. Totul unitar rezultat la nivel literar, lingvistic, geografic și temporal (dacă ne gândim la distanțele dintre momen¬tele în care au fost culese textele) arată indubitabil că inițierea tinerilor înainte de căsătorie constituie un arhetip viu și bine definit în cultura tradițională autohtonă, în ciuda dispariției de mai bine de un mileniu a ritualurilor propriu-zise din spațiul european. În loc de încheiere Operele folclorice analizate conțin numeroase elemente prezente în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Numai dacă marea putere o ia în considerație. Altfel, Tezaurul de la Moscova rămâne o poveste asupra căreia istoricii pot referi, dar nu pot determina schimbarea de atitudine. Parcurgerea paginilor cărții istoricului Viorica Moisuc, sperăm, va convinge cititorul de acest adevăr indubitabil. Prof. univ. dr. Emilian BOLD Precizare În preocupările mele, chestiunea Tezaurului României confiscat de Soviete a încetat, până nu de mult, să mai aibă prioritate. Totuși, interesul publicului pentru acest episod nefericit din istoria noastră națională este destul de mare. Probabil
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
venită din partea grupului amintit. Aceeași poziție de refuz au avut-o și celelalte instituții ale statului solicitate de grupul german, Banca Națională a României, Președinția și altele. Este imposibil să tragi o concluzie despre aceste tentative. Zvonistica este bogată, speculațiile la fel. Documente indubitabile, privitoare la desfășurarea acestei acțiuni, nu sunt. Mărturiile, declarațiile făcute de persoane mai mult sau mai puțin oficiale nu înlocuiesc probele materiale. Este cert însă un lucru: Comisia Mixtă Româno-Rusă pentru studierea problematicii Tezaurului nu mai există - cel puțin în
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cunoștem ce anume a explicat, în acea vreme, îndârjirea cu care și-a propagat opinia N. Vatamanu, care, cum știm, a fost un eminent istoric al medicinii. Evoluția cercetărilor a infirmat aserțiunile lui Vatamanu; astăzi știm, pe baza unor informații indubitabile, că în mănăstiri s-a desfășurat o acțiune medicală fie ea și nespecializată (dar despre ce "specialități" putem vorbi în acele secole). Cea mai veche "culegere de rețete" (printre care multe "calmante") este manuscrisul preotului Bratu (1559-1560) de la Cernica; tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
scriptele căreia figurează uneori ca Ospiciul Comunal, alteori ca Spitalul Comunal de Alienați. A fost condus de L. Zbișewschi, pe care îl găsim menționat uneori însă ca farmacist (Dl. farmacist Zbișewschi) deoarece îndeplinea funcția de farmacist. Existența acestui ospiciu este indubitabilă, deși amintirea sa s-a pierdut și nu-l găsim menționat nicăieri. Nu putem identifica nici imobilul în care a funcționat respectiva instituție. Ne mărginim așadar la puținele știri pe care le transmite documentația respectivă. Aceste știri se referă mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
a suferit bolnavul în ultimele săptămâni de viață. În concluzie, tragedia bolii sale, în spiritul clinicii contemporane, nu avem nici o dovadă că Eminescu a suferit de paralizie generală progresivă și nici de sifilis. Evoluția suferințelor sale psihice conturează, în mod indubitabil, o psihoză afectivă, și anume, psihoza maniaco-depresivă, boală care s-a manifestat periodic, între crize starea intelectuală a pacientului fiind nealterată. NOTE BIBLIOGRAFICE 1) N.A. Bogdan, Orașul Iași, Iași, 1913, p. 199. 2) P. Zosin, Mișcarea și asistența alienaților din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
literaturii mo derne, este o lucrare solidă, cum spuneam, valabilă în latura ei in formativă, în sistematizările pe care le propune, fără totuși un accent puternic de viziune personală, stilistică sau de interpretare. Cât privește paternitatea lucrării, până la furnizarea probelor indubitabile că nu G. Ivașcu a scris o, rămâne în bibliografia lui. Dar marea vocație a lui George Ivașcu, pe care nimeni până azi nu știu să i-o fi contestat, a fost aceea de arhitect de publicații. Nu mă mai
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poemei în perioada anilor socialismului, când regimul comunist a făcut din România un satelit al Moscovei, Doina lui Eminescu fiind trecută în rândul operelor interzise circulației, pentru că acuzațiile contra muscalilor și a veneticilor, în general exprimând, în fond, un adevăr indubitabil deranjau sensibilitatea națională rusă și nu doar. Semnificativ este faptul că două poezii ale scriitorului clasic ucrainean Taras Șevcenko, Caterina și Stă în satul Subotov, în care imaginea muscalilor este la fel de blamată, nu au fost interzise în volumele de opere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
omului, ei doreau înființarea unor instituții de stat care să slujească și să fie în beneficiul celor guvernați. Conceptele lor nu erau neapărat democratice. După cum am menționat, unul dintre aceștia, Joseph al II-lea, ca și alți despoți luminați, intenționa indubitabil să domnească autocratic, dar țelul lui era să acționeze în interesul tuturor nivelurilor sociale ale populației austriece. În ciuda faptului că unele dintre doctrinele iluministe serveau realmente intereselor monarhiilor centralizate, alte aspecte erau total opuse acestora. Atacînd conceptul de stat absolutist
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
anului 2007, împreună cu fratele mai mic, Anton, am reușit să ajungem la CNSAS și să parcurgem cele 9 volume din dosarul 197/1 privind procesul de „Spionaj în favoarea Vaticanului” a celor 13 inculpați din care am putut extrage date certe, indubitabile, de care nu dispuneam inițial. Nu am insistat prea mult asupra întregului proces, deoarece cred că se va găsi un istoric inimos care să studieze acest dosar în care au fost implicați adevărați martiri și mărturisitori ai credinței. Un prim
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
căror tota litate să formeze un singur sistem planetar care să fim noi. și să se învârtească, să cânte aceste mici monade, și muzica lor să ne umple și plinătatea acestei muzici, armonia sa perfectă, să fie semnul distinctiv și indubitabil al divinității noastre! Ieri-seară, numai presimțirea unei asemenea plenitudini mi-a umplut sufletul cu o bucurie nebună... Această plenitudine n-am resimțit-o decât câteva clipe, alături de Dânsul, dar a fost asemenea unui fulger care a luminat tot restul discuției
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poți mânca, pe care o păstrau ca pe sfintele moaște într-o tăgârță acolo și nu s-ar fi atins de ea odată cu viața lor prăpădită, păstrând-o pentru orice eventualitate. Care eventualitate? Cel mai probabil aceea a unei extincții indubitabile prin inaniție. Aceste obiecte pe care le cărau cu ei le transmiteau un plus de siguranță, de certitudine, încercând să se convingă pe ei înșiși printr-o autosugestie încăpățânată că demersul lor nu va fi un eșec și că cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]