3,556 matches
-
și cea de saturație a inducă iei magnetice ăcoeficient de rectangularitate). Termenul de referință al comparării l-a reprezentat evaluarea pierderilor de energie cu ajutorul formulei consacrate Ă(I.8). Reprezentă rile au fost realizate pentru: 1° Trei valori diferite ale inducției magnetice maxime în material: după cum se poate remarca din analiza acestor grafice eroarea relativă este redusă la valori ridicate ale inducției maxime în material și frecvențe joase (în jur de 50 Hz), condiții în care au fost identificați parametrii de
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
de energie cu ajutorul formulei consacrate Ă(I.8). Reprezentă rile au fost realizate pentru: 1° Trei valori diferite ale inducției magnetice maxime în material: după cum se poate remarca din analiza acestor grafice eroarea relativă este redusă la valori ridicate ale inducției maxime în material și frecvențe joase (în jur de 50 Hz), condiții în care au fost identificați parametrii de model. La creșterea frecvenței se remarcă o abatere ceva mai mare a valorilor modelate de la valoarea reală a pierderilor, abatere datorată
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
magnetice, materiale a căror dispersie de parametri poate fi foarte mare chiar în cadrul aceluiați lot ăaspect în cadrul paragrafului IV.1). In plus utilizarea acestor materiale în circuite de forță presupune analiza pierderilor în regim permanent periodic nesinusoidal de variație a inducției în material. Ponderea armonicilor superioare în spectrul inducției magnetice este, în cazurile reale de funcționare, relativ redusă astfel încât erorile de modelare devin nesemnificative. In Tabelul IV.3. sunt redate, în procente din fundamentala de 50 Hz, nivelurile limită de compatibilitate
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
fi foarte mare chiar în cadrul aceluiați lot ăaspect în cadrul paragrafului IV.1). In plus utilizarea acestor materiale în circuite de forță presupune analiza pierderilor în regim permanent periodic nesinusoidal de variație a inducției în material. Ponderea armonicilor superioare în spectrul inducției magnetice este, în cazurile reale de funcționare, relativ redusă astfel încât erorile de modelare devin nesemnificative. In Tabelul IV.3. sunt redate, în procente din fundamentala de 50 Hz, nivelurile limită de compatibilitate pentru valorile armonicelor de tensiune individuale pentru rețele
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
pentru rețele de joasă, medie și înaltă tensiune, [78] In majoritatea covârșitoare a cataloagelor producătorilor de materiale magnetice sunt prezentate caracteristicile magnetice de material, inclusiv pierderile de energie, pentru o formă de variație în timp cunoscută ăde obicei sinusoidală) a inducției magnetice. în aceste condiții expresia (IV.59), care aproximează ciclul dinamic de histerezis, permite o comparare și verificare rapidă a rezultatelor obținute în cadrul procesului de modelare comportamentală. Reformularea ecuației specifice clasei de modele Chua, de tipul H=HĂB), sub forma
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
specifice ale materialelor magnetice doar neliniaritatea curbei BTĂHT) se manifestă pe Această direcăie. In aceste condiții se pot scrie expresiile: Caracterizarea miezului doar cu ajutorul celor două ecuații este insuficientă deoarece există, evident, o puternică legătură între cele două componente ale inducției magnetice BT și BL. Această legătură este stabilită de faptul că, din punct de vedere microscopic, magnetizația M și implicit inducția magnetică B este determinată de suma proiecăiilor momentelor magnetice atomice pe direcăia vectorului intensitate de câmp magnetic. In cazul
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
miezului doar cu ajutorul celor două ecuații este insuficientă deoarece există, evident, o puternică legătură între cele două componente ale inducției magnetice BT și BL. Această legătură este stabilită de faptul că, din punct de vedere microscopic, magnetizația M și implicit inducția magnetică B este determinată de suma proiecăiilor momentelor magnetice atomice pe direcăia vectorului intensitate de câmp magnetic. In cazul particular analizat trebuie găsită legătura dintre BT and BmL. BT și BL fiind mărimi vectoriale (Figura 4.25), se va scrie
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
macro -> formulare analitică. 2° Punct de plecare: Fenomenul de magnetizare se regăsește din punct de vedere experimental în patru observații importante: a) prezența fenomenului de saturație magnetică; b) variația cvasiliniară a intensitații câmpului magnetic cu frecvența pentru valori fixe ale inducției magnetice în material; c) prezența histerezisului magnetic ăecuațiile curbelor BĂH) sunt diferite pentru Hăt) crescător sau descrescă tor); d) prezența punctelor de inflexiune ale curbei BĂH) la valori ale câmpului foarte apropiate de HC sau chiar la Această valoare. 3
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
Preisach prezentați în paragraful 4.2.2. iar pentru evaluarea componentei dinamice a fost utilizată expresia: In continuare sunt prezentate comparativ ciclurile de histerezis modelate ă-) și experimentaleă*). S-a urmărit evidențierea comportării modelului propus atât la diferite valori ale inducției maxime în material cât și la diferite valori ale frecvenței. Astfel, în Figura 4.28 sunt reprezentate rezultatele obținute pentru Bm=0.9 T și f=50 Hz și, respectiv 100 Hz iar în Figura 4.29 rezultatele obținute pentru
Pierderi de energie în materiale magnetice by Marinel Temneanu () [Corola-publishinghouse/Science/91555_a_93178]
-
lucru neîndoielnic este principiul metafizic al gândirii, Cogito, și numai prin el putem deduce anumite adevăruri. Prin această metodă a deducției filosofice se poate ajunge la anumite axiome, cum este de fapt însuși Cogito. Contrar tezei "deducției" carteziene, Bacon preconizează "inducția", în care primează particularitățile lucrurilor, sau empiricul, prin care se ajunge la concluzia esenței. Bacon se îndoiește de abilitatea minții, Cogito, de a deduce adevăruri universale. El scrie în Novum organum: "Omul este servitorul și interpretul naturii, el înțelege natura
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
f-RMN) este utilizată pe scară largă de cercetătorii în neuroștiințe, psihologie, psihiatrie și neurobiologie. David Cohen (1968), fizician de la Universitatea din Illinois, a fost primul care a măsurat câmpuri magnetice ale creierului într-o cameră izolată, folosind o bobină de inducție. Descoperind SQUID-ul (superconductor de interferențe cuantice), James Zimmerman îl utilizează în locul bobinei de inducție și realizează prima înregistrare de câmpuri magnetice de pe suprafața creierului, numită magnetoencefalogramă. În 1980 este produs primul magnetoencefalograf, cu 300 de senzori, care permite să
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Cohen (1968), fizician de la Universitatea din Illinois, a fost primul care a măsurat câmpuri magnetice ale creierului într-o cameră izolată, folosind o bobină de inducție. Descoperind SQUID-ul (superconductor de interferențe cuantice), James Zimmerman îl utilizează în locul bobinei de inducție și realizează prima înregistrare de câmpuri magnetice de pe suprafața creierului, numită magnetoencefalogramă. În 1980 este produs primul magnetoencefalograf, cu 300 de senzori, care permite să se înregistreze, de pe întreaga suprafață sferică a capului omului, întreaga rețea de câmpuri magnetice emise
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în stadiul de blastulă, cu ajutorul firului de păr, o celulă, și a demonstrat că, dintr-o singură celulă de blastomere a amfibiei, se poate obține un embrion întreg. El demonstrează importanța momentului în procesul diviziunii celulare. Această experiență dovedește existența "inducției embrionice", concepție formulată de Paul Alfred Weiss 122. În funcție de stadiul în care realizăm manipularea celulară sau transplantul de celule, forța inductoare a celulelor sau potențialul inductor al ariei determină evoluția. El realizează transplantări de celule între diferite specii de viermi
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
organizator". Spemann consideră procesul inductor ca fiind de natură biochimică. În 1928 reușește să realizeze primul transfer de nucleu de la o celulă la alta la un embrion de amfibie, creând primul inel din lanțul spiralogic al clonării. Descoperirea efectului de inducție embrionică îi aduce Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în 1935. Inducția embrionică dirijează dezvoltarea, din celulele blastomerului, a embrionului, în țesuturi și organe diferite. Sir Ian Wilmut (1944), embriolog englez, conduce laboratorul de cercetări medicale de la Universitatea din Edinburgh
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
reușește să realizeze primul transfer de nucleu de la o celulă la alta la un embrion de amfibie, creând primul inel din lanțul spiralogic al clonării. Descoperirea efectului de inducție embrionică îi aduce Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină în 1935. Inducția embrionică dirijează dezvoltarea, din celulele blastomerului, a embrionului, în țesuturi și organe diferite. Sir Ian Wilmut (1944), embriolog englez, conduce laboratorul de cercetări medicale de la Universitatea din Edinburgh. În 1966 își însușește tehnica de crioprezervare în laboratorul lui Christopher Polge
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
taxonomiei botanice. 121 Julius Sachs (1849-1934), medic și educator american, profesor la Universitatea Columbia, contribuie la dezvoltarea ideilor lui Sperman despre rolul înmulțirii celulare. 122 Paul Alfred Weiss (1898-1989), biolog, filosof, poet și muzicolog austriac. Este promotorul neurobiologiei. Emite teoria inducției embrionare, dovedită ulterior de cercetările lui Sperman. Este preocupat de răspunsul fluturilor la lumină și gravitație. Studiază, la nivel celular, regenerarea membrelor la molusca acvatică "triton", privind conexiunea cu nervii. Publică Principles of Development ("Principiile dezvoltării"). 123 Ernest John Christopher
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
demersul magic ocupă un loc esențial. 2. Raționamentul traductiv (transductiv) implică o trecere de la un anumit grad de abstractizare la date de un grad similar de generalizare. 3. Raționamentul inductiv realizează o trecere de la concret (particular) la abstract (general), folosind inducția completă sau cea incompletă. Cu ajutorul lui se construiesc conceptele și se identifica legile. Această mecanismul principal de investigare a naturii este prima oară menționat de Roger Bacon în lucrarea sa Opus Majus, scrisă în 1267. 4. Raționamentul deductiv, este cheia
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
tabel decontingență număr valori/număr unități. Specificitatea ipotezelor corelează pozitiv cu o altă dimensiune: determinarea. Ipotezele cu un grad mai mare de determinare sunt preferabile celor probabiliste. Problema falsificabilității este de cea mai mare însemnătate pentru cercetările empirice. Dacă prin inducție enunțurile empirice nu pot fi verificate definitiv, arată Karl R. Popper (1981), va trebui acceptată falsificabilitatea drept criteriu de demarcație. În cercetările empirice vom reține doar ipotezele care pot fi infirmate. De asemenea, vom reține ipotezele testabile, respingându-le din
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
și calitativ, o unitatea dintre judecățile constatative și cele evaluative. Principiul unității dintre teoretic și empiric are valoare generală în metodologia științelor. Modelul propus de Walter Wallace (1971) include atât teoria, cât și observațiile de teren, atât deducția, cât și inducția. Ciclul procesului cercetării evidențiază etapele principale, de care va trebui să se țină seama în planificarea investigațiilor preponderent cantitative. Catherine Marshal și Gretchen B. Rossman propun un model al cercetării calitative. Și în acest model unitatea teoretic-empiric este centrală, chiar dacă
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
înțeles că suntem îndreptățiți să inferăm enunțuri universale din enunțuri singulare, oricât de numeroase ar fi acestea.... Au apărut o serie de discuții între logicieni și filozofi referitor la: dacă și în ce condiții sunt îndreptățite raționamentele inductive?. În matematică inducția completă este în general acceptată fără alte observații. RAȚIONAMENTUL DEDUCTIV Prin raționamentul deductiv se pot obține noi concluzii sau relații din generalizări mai extinse. Adesea raționamentul deductiv a fost considerat ca opus raționamentului inductiv. Cel mai important lucru este că
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
întâi vom demonstra afirmația că, dacă f este o funcție monoton crescătoare, atunci un singur comparator cu intrările f(x) si f(y) furnizează la ieșire f(min(x,y)) și f(max(x,y)). Vom folosi un raționament prin inducție pentru a demonstra această lemă. Pentru a demonstra afirmația, se consideră un comparator a cărui valori de intrare sunt x și y, ieșirea superioară a comparatorului este min(x,y) iar ieșirea inferioară este max(x,y). Presupunând că acum
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
f(b). Considerând „a<b implică f(a) <f(b)” se demonstrează că oricare ar fi a,b,c astfel încât a<b și c>a și c>b avem f(a)<f(b)<f(c). Demonstrația poate continua folosind inducția matematică astfel încât oricare ar fi o secvență {x1,x2,x3,...,xn} cu x1<x2<x3<...<xn avem f(x1) <f(x2)<f(x3)<..<f(xn). Se poate folosi inducția luând în considerare adâncimea fiecărui conductor într-o rețea oarecare de
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
avem f(a)<f(b)<f(c). Demonstrația poate continua folosind inducția matematică astfel încât oricare ar fi o secvență {x1,x2,x3,...,xn} cu x1<x2<x3<...<xn avem f(x1) <f(x2)<f(x3)<..<f(xn). Se poate folosi inducția luând în considerare adâncimea fiecărui conductor într-o rețea oarecare de comparare pentru a demonstra un rezultat mai puternic decât afirmația din lemă: dacă se presupune că un conductor primește valoarea ai când se aplică secvența a rețelei, atunci el
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
f(aiă, pentru pasul inductiv se consideră un fir de adâncime d, unde d ≥1. Firul este ieșirea unui comparator de adâncime d, și firul de intrare în acest 18 comparator are o adâncime strict mai mică decât d. Prin inducție, de aceea, dacă firele de intrare în comparator poartă valorile ai și aj când se aplică secvența de intrare a atunci ele poartă valorile f(ai) și f(aj) când secvența de intrare f(a) este aplicată. Conform afirmației noastre
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]
-
copii ale lui MERGER[2k] care asamblează perechi de secvențe de 2k-1elemente sortate pentru a produce secvențe sortate de lungime 2k. La nivelul etajului final este produsă o secvență sortată constând din toate valorile de intrare. Poate fi arătat prin inducție că această rețea de sortare sortează secvențe zero-unu , și în consecință, conform principiului zero-unu (Teorema 2), poate sorta valori arbitrare. Putem analiza adâncimea unei rețele de sortare recursiv. Adâncimea D(n) a lui SORTER[n] este adâncimea D(n/2
REŢELE DE SORTARE APLICAŢIE by ŞTEFAN OLTEAN () [Corola-publishinghouse/Science/91709_a_107360]