3,001 matches
-
străin sau de la un abil Producător mecanizat. Obiecția teoretică adresată acestei înclinații a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină este tocmai munca scoasă din starea de inerție, dar disponibilă. Și acesta este motivul pentru care i se opune, în ambele cazuri, același obstacol practic, violența. Legislatorul interzice concurența străină și interzice concurența mecanică. Căci ce
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
a naturii umane este aceeași în ambele cazuri. Atât într-un caz cât și în celălalt acesteia i se reproșează munca pe care o transformă, în aparență, în inerție. Or, ceea ce o determină este tocmai munca scoasă din starea de inerție, dar disponibilă. Și acesta este motivul pentru care i se opune, în ambele cazuri, același obstacol practic, violența. Legislatorul interzice concurența străină și interzice concurența mecanică. Căci ce alt mijloc poate exista pentru a opri o înclinație naturală tuturor oamenilor
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
poartă pălării. Dacă, prin intermediul unei mașinării, se reușește reducerea prețului la jumătate, nu urmează în mod necesar că se va consuma dublu din acest produs. Se va zice în acest caz că o porțiune din munca națională este lovită de inerție? Da, după demonstrația vulgară. Nu, după demonstrația mea; căci, în timp ce în această țară nu s-ar cumpăra nici o pălărie în plus, fondul întreg de salarii nu ar rămâne mai puțin sigur; ceea ce ar merge mai puțin la industria de pălării
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
frapează toate privirile, este ceea ce se vede; poporul aplaudă, se minunează de frumusețea și ușurința procedeului, reclamă înnoirea și extinderea sa. Ceea ce nu se vede este faptul că o cantitate egală de muncă, probabil mai judicioasă, a fost lovită de inerție în restul Franței. Economisire și lux Nu doar în materie de cheltuieli publice ceea ce se vede eclipsează ceea ce nu se vede. Lasând în urmă jumătate din economia politică, acest fenomen induce o falsă morală. El face ca națiunile să considere
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
făcut ei decât să fie un pic mai consecvenți decât voi și să împingă un pic mai departe principiul vostru? Afirm că atunci când acest principiu este introdus în legislație, chiar dacă nu își face mai întâi decât o apariție timidă, creează inerție pentru capital și muncă; căci nimic nu garantează că nu se va dezvolta la infinit. Este oare nevoie de atâtea raționamente pentru a demonstra că, atunci când oamenii nu mai au certitudinea zilei în care va da roade munca lor, ei
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
împlini minunăția; și spolierea legală va încerca mult și bine să împrumute numele de fraternitate, figura sa, formulele și însemnele sale; ea va fi întotdeauna doar un principiu al discordiei, al confuziei, al pretențiilor injuste, al spaimei, al mizeriei, al inerției și al urii. Ni se face o gravă obiecție. Ni se spune: este desigur adevărat că libertatea, egalitatea în fața legii înseamnă justiție. Dar justiția exactă rămâne neutră între bogat și sărac, între cel puternic și cel slab, între cel savant
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
cum ar putea fi leneșul nefericit? El nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura-o) nu o poate concura. Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu are proiecte, pentru a cunoaște neliniștea care se cască între neîmplinit și împlinire. El nu are dorințe, pentru că lenea îl desparte de împlinirea oricărei dorințe contingente: dat fiind că esența lenei este inerția infinită și dat fiind că această inerție devine scopul suprem, nici o dorință întîmplătoare (care ar tulbura-o) nu o poate concura. Victimă și răsfățat al naturii noastre nemișcătoare, leneșul dorește singurul lucru pentru a cărui obținere nu e nevoie de efortul vreunei depășiri: repaosul. Or, pe acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din capul locului, el îi este dat. Lenea se naște din respectul nemărginit față de identitatea noastră imobilă, față de limitele în care ne-a turnat natura și în care discontinuitatea actului încă nu a pătruns. Spiritul încă mai este aici aproape de inerția materiei, pe care o trăiește ca euforie a continuității și ca apologie a oricărui "înăuntru". Și cum ar putea ratatul să nu fie un nefericit, din moment ce el este un leneș neîmpăcat cu sine, un leneș ratat? Pătrunzând în lumea proiectelor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de ideologia actului și de cea a "realizării esenței", el nu a pierdut pe deplin vocația lenei, univocă, demnă și castă. De aceea ratatul are o natură impură, în care se întîlnesc în chip nefericit un leneș cu un bovaric - inerția care trimite spre înăuntru și imobil cu proiectul care trimite spre în afară și activ. Ca și leneșul, ratatul se confruntă în permanență cu prejudecata lumii că trebuie să faci ceva. Dar în vreme ce leneșul rămâne indiferent față de această prejudecată și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
identifică cu acela care este marcat "de suprafață și de celelalte limite" (epiphaneias kai ton loipon peraton).2 Este esențial să înțelegem însă că peste tot în aceste cazuri limita nu este suprafața goală a corpului, care îl caracterizează în inerția exteriorității sale și îl face distinct, la nivelul acestei exteriorități, de celelalte corpuri. Limita este proiecția exterioară a interiorității corpului, identitatea corpului care se dezvăluie, devenind vizibilă. Acesta este și motivul pentru care Aristotel distinge limitația (to peperanthai) de contact
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
evoluție), totuși am văzut că în cadrul "complexului peratologic" se poate vorbi despre o strădanie de atingere a limitei, și astfel despre o atragere a limitei în fața conștiinței. Cuplată cu actul voinței și al conștiinței, limita termină prin a ieși din inerția fizicalului, devenind un adevărat concept peratologic. Vorbind despre peratologie, noi facem o sinteză pe care limba greacă nu a făcut-o nicăieri explicit, dar care își are acoperirea în sugestia metafizică pe care am putut-o desprinde din semnificațiile radicalului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
fictivă și proiectivă, înainte de a fi dat vreo bătălie, deci înainte de a fi cunoscut fiorul încleștării cu materia rezistentă a ceva din afara sa. Speriat de tot ceea ce ar trebui să întreprindă, ușor valetudinar și făcând din propria lui risipire și inerție carcasa în care se refugiază pentru a se ascunde și suferi, a terminat prin a declara că face parte din specia "consumatorilor culturali" și nu a "producătorilor"; și că, mai mult decât scrisul, îl atrage ideea de a acumula pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lumea culturii, în ordine. "Am să vă arăt eu vouă!", ne amenința mereu, noi înțelegînd că vorbele acestea ne traversează și ne depășesc, preluîndu-ne într-un torent mai vast, care tindea să cuprindă lumea toată și s-o zgâlțâie din inerția aceea "a netrebniciei romînești", pe care în 1973 o înjurase la propriu, încheindu-și astfel scrisorile către directorii editurilor ce tărăgănau să facsimileze în întregime caietele lui Eminescu: "...mama ei de ne-trebnicie romînească! Cu stimă, Constantin Noica." După articolul din
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
și firească și capitală pentru bunul mers al lucrurilor (cînd în fond ea este total indiferentă) reprezintă garanția de sănătate a unei vieți. Gesturile curente, agitația zilnică, mobilurile care ne mână nu sânt puse în discuție; ele trebuie lăsate în inerția subînțelesului, în simpla dinamică imanentă a producerii lor. În mod normal sănătatea mentală a omenirii ține de transă, de capacitatea de a participa la seducție și miraj. Ești sănătos câtă vreme ești prins în "dansul amăgirii muritoare" vegheată de marea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în afara timpului, să-ți creeze iluzia că "te aștepta" zidit în chiar "clipa" părăsirii lui, pentru ca tu să percepi dezastrul temporalității tale. Mă aflu în fața acestei mese albe și rotunde "exact ca acum șase ani", dar cuvântul "exact" privește numai inerția mesei, în vreme ce ființa mea scăldată în timp percepe diferența pe care o instituie distanța dintre "atunci" și "acum". Nimic din ce fac și sânt acum nu mai este exact ca atunci. Sânt din nou aici, stau la aceeași masă, dar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în multe situații (Debarbieux, 1999), este o adevărată suferință să se pună la îndoială ceea ce a fost internalizat în mod irațional prin forța unui habitus. Logica acțiunii de lovește pe teren de o rezistență care ține mai mult de forța inerției decât de un refuz rațional. Nu e vorba de a acuza persoanele, de a le ridiculiza pentru lenea congenitală și șocanta lipsă de vocație, pe scurt, de a "psihologiza" această stare de fapt legând-o de personalități particulare. Această caracterologie
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
presupune că factorii interni care influențează luarea deciziilor sînt constanți și de aceea neglijează analiza lor. Paradigma cibernetică (modelul al doilea: procesul organizațional) vede deciziile ca fiind nu consecința raționalității instrumentale, ci rezultatul procesului de luare a deciziilor sub imperiul inerției organizaționale. Aceasta se aplică adunării informațiilor necesare pentru o corectă evaluare a amenințărilor; de exemplu, o birocrație are doar cîteva categorii cu ajutorul cărora poate clasifica și înțelege evenimentele. Ea se aplică de asemenea și etapei de implementare, în care alegerile
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
rigiditatea ordinii militare încă bipolare, dar și reducea capacitatea de a o ține sub control (Kissinger 1969: 57). De asemenea, sistemul intern reducea din ce în ce mai mult opțiunile diplomatice, datorită birocratizării politicii, care crea constrîngeri dăunătoare sub forma intereselor disimulate și a inerției organizaționale (Kissinger 1969: 20-3). O altă problemă în aplicarea noului sistem concertat era lipsa unei clase transnaționale care să împărtășească o socializare și reguli de conduită similare și care să poată controla politica externă. Aristocrația nu mai avea această funcție
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
și guvernele naționale în particular ca fiind principalii actori ai procesului de integrare europeană (spre deosebire de federaliști, care pun accent pe supranaționalism). Abordarea interguvernamentalistă poate explica atât perioadele de schimbare radicală în UE (datorită preferințelor guvernamentale convergente), cât și perioadele de inerție (datorate unor interese naționale divergente). footnote> explică UEM ca pe un rezultat al negocierilor între state. În lumina teoriei lui Mundell (1961), opinia dominantă în anii 1980 și 1990 a fost că țările europene trebuiau să lupte pentru a forma
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
nivel de risc. Testarea acestor ipoteze a demonstrat fără tăgadă faptul că ele sunt false. Cu toate acestea, teoria piețelor de capital continuă și astăzi să dezvolte modele și proceduri de lucru bazate pe aceste ipoteze. Un motiv ar fi inerția mare existentă în științele economice, iar un alt motiv l-ar constitui coerența matematică și logică a modelelor abstracte realizate, chiar dacă ele nu au multe puncte comune cu realitatea. O alternativă la aceste teorii ar fi considerarea pieței de capital
Bazele ciberneticii economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/190_a_197]
-
mașina asincronă este cuplată la o mașină de lucru, ecuația de echilibru rezultată din legea fundamentală a dinamicii, se scrie: (echivalentă cu ), (5.83) unde ΣM este suma cuplurilor ce se aplică ansamblului rotor - mașină de lucru, J - momentul de inerție al rotorului mașinii asincrone împreună cu cel al mașinii de lucru. Pe arborele comun acționează un cuplu activ produs de mașina asincronă (aproximativ egal cu cuplul electromagnetic) și un cuplu rezistent creat de mașina de lucru (la care se poate adăuga
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
statorul interior, cu turația n. Se poate calcula alunecarea și se constată că în colivia plasată pe armătura exterioară se induc curenți de frecvență f2 = s f1. Această construcție se utilizează la unele acționări unde se cere un moment de inerție mare la rotor, scop în care se mai atașează rotorului și o coroană cu rol de creștere a momentului de inerție J, de exemplu ca servomotor la platformele giroscopice, unde se folosește și frecvență ridicată de alimentare pentru creșterea vitezei
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
curenți de frecvență f2 = s f1. Această construcție se utilizează la unele acționări unde se cere un moment de inerție mare la rotor, scop în care se mai atașează rotorului și o coroană cu rol de creștere a momentului de inerție J, de exemplu ca servomotor la platformele giroscopice, unde se folosește și frecvență ridicată de alimentare pentru creșterea vitezei unghiulare [21, 60]. 5.5.5.2 Motorul asincron cu rotor cu bare înalte În cele mai multe acționări întâlnite în practică este
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]
-
totdeauna la mașinile cu rotor în colivie). Puterea electrică corespunzătoare celei mecanice, intrată prin rotor, se disipă pe rezistența proprie a înfășurării, provocând încălzirea acesteia. Generatorul sincron în scurtcircuit, prin cuplul său de sens contrar celui aplicat din exterior de inerția maselor în rotație, frânează rotirea, ceea ce înseamnă că amplitudinea și frecvența curenților induși vor fi descrescătoare în timp. Cu cât Pex - puterea de excitație în c.c. este mai mică cu atât timpul de frânare este mai mare. Trebuie remarcat
Maşini electrice/Vol. 3. : Maşina asincronă by Alecsandru Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1660_a_2996]