2,412 matches
-
al cărei model se află în vis". Iar după ce construiește, poetul Emil Brumaru scenografiază, regizează, joacă și chiar îndrăznește să iasă la rampă, în fața unui public obligatoriu simpatetic și reverențios, ademenit să participe la spectacolul poetic ca la un ritual inițiatic. Dacă subteran guvernează o lege a ficțiunii compensatorii și a fanteziei nelimitate, la suprafață ceea ce domnește este o lene aproape autarhică: Mi-e sufletul suflat în lene fină/ În praf de mușețele și-n rouă roz"; Și-atât de mult
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a se elibera de trup la sfârșitul unor vieți succesive și a se uni, din nou, cu divinul originar (cf. Reynal Sorel, Orfeu și orfismul, 1995). O dovedește utilizarea unei serii interesante de simboluri și semne orfice, prelucrate în scenarii inițiatice lesne comparabile cu tiparul catabazei lui Orfeu, din moment ce se articulează pe același concept esențial: teletai (riturile tainice). Astfel, însăși metafora-simbol dominantă, ce dă și titlul primelor sale cărți, rodul, devine un semn al fertilității și regenerării perpetue întru moarte. Echivalența
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unui creștin"). După un model recunoscut în titlu (sutra este un tratat indian ori culegere conținând proză aforistică, reguli de ritual, de morală, de filosofie sau referitoare la viața zilnică), cartea sublimează o întreagă filosofie asupra existenței ca pe-trecere inițiatică, accentuând necesitatea asumării unui cod atitudinal în care să primeze smerenia și asceza. Proiectate astfel, Sutrele muțeniei formează o carte a ființei în căutarea Ființei: "!pudoarea nărilor,/ pudoarea mâinilor,/ parfumul Domnului închid:/ Te miros cu mirosul câinilor,/ Ție mă-nchin
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pană de aur în mâna mea albă" etc. etc. Avem de-a face, prin urmare, cu o învestitură aproape sau uneori cu totul sacramentală, care explică, în bună măsură, tentația artistului de a opta frecvent pentru tiparul textual al călătoriei inițiatice sau al cuceririi/luării în posesie a universului, în virtutea unui destin de profet coborât parcă printre muritori pentru a le propovădui înțelesurile absconse ale existenței. Călătoria se încheie, firește, cu recunoașterea lui drept "prinț al întunericului", aureolat de o lumină
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care, deși nu neagă impresia de picturalitate a poeziei, amintește, pe undeva, demersul alchimic. Toate personajele ce populează spațiul amintirii, toate obiectele sau spațiile circumscrise acestei viziuni sunt unite printr-o rețea nevăzută, ascunsă, accesibilă doar acelui cititor-martor, predispus călătoriei inițiatice. Și, firește, poetei înseși, cea aleasă pentru a oficia ritualul iluminării: "Mă vor recunoaște// Mă vor alege/ să intru în sistemul de vase comunicante,// atunci vadurile îmi vor fi pline", mărturisește ea fără echivoc. La fel ca în Venezia profundis
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
noile înfățișări ale autorului profetul Elefterie, poetul Constantin, bătrânul Olah, Femeia aceea îmbrăcată în negru sau Laiceon ilustrează în primul rând tocmai necesitatea acestuia de a corporaliza, în materie lirică, trăirea de factură mistică. Rezultatul seamănă, adesea, cu un scenariu inițiatic, pe care actantul, deși se arată pătimaș în credință ca un neofit, îl parcurge expurgat de lestul emoțiilor primitive. Chiar atunci când, bântuit de viziuni crepusculare, pare a nu rezista ispitei exclamațiilor sau interogațiilor de un retorism asumat, el are certitudinea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a pietrei (Falii 9), Editura Timpul, Iași, 2011; Zece falii, Editura Tipo Moldova, Iași, 2011; Crucea întrandafirată, Editura Sfera, 2011; Poema spiritului sau decalogul, Editura Contact Internațional, Iași, 2012; Întoarcerea Profetului, Editura Contact Internațional, Iași, 2013; Cele mai frumoase poeme inițiatice: 10% elemente inedite în athanor, Editura Contact Internațional, Iași, 2013. Volume de proză: Drumuri prin Moldova, Editura Sport-Turism, București, 1987; Căruța cu nebuni 2. Niciodată lumina nu va mai bate la fel în geamuri și oglinzi, Editura Contact International, Iași
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru întreaga operă poetică, acordat în cadrul Festivalului de poezie "Grigore Vieru", Chișinău (2010), Premiul Uniunii Scriitorilor, filiala Iași, pentru eseu-hermeneutică (2009). De la Sideralia debutului (Editura Litera, București, 1979) și până la recentele Cele mai frumoase poeme inițiatice. 10% elemente inedite în athanor (Editura Contact Internațional, Iași, 2013), toate cărțile de poezie ale lui Liviu Pendefunda par consacrate efortului continuu de transgresare a granițelor dintre discipline și de valorizare a acelui Unu din și de dincolo de multiplu. Stihuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al Creatorului, Marele Arhitect al Lumii (Rondelul ucenicului profet din Rondeluri și ovoide), "calfa de zidar" care poate ajunge "cioplitor de trandafiri în piramide" (Ovoid astral XIV din același volum). Gesticulația și întregul său cod atitudinal potențează misterul travaliului său inițiatic. Dornic să treacă "jurământul tăcerii și al supunerii", neofitul pătrunde "în sanctuar/ alături de hierofant", parcurge "un vestibul negru", apoi un tunel îngust, după care coboară adânc sub pământ, ajunge într-o sală ai cărei pereți sunt plini de fresce simbolice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suita de texte închinate celor trei ipostaze ale alterității sale în variantă feminină, Julieta, Sandra și Elleny, adunate într-o antologie intitulată Cele mai frumoase poezii de dragoste (Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008), este contaminată de misterul necesar ceremonialurilor inițiatice, se desfășoară într-un decor pe măsură, între oglinzi, scoici, ovoide astrale sau fântâni și vizează nimic altceva decât Mișcarea cerească: "Aș vrea să înțelegi că zborul ce'l facem împreună e în/ spirale'n sus./(...)/ Privește! În tine coboară
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-l/ în fiecare noapte pe Marmeladov/ Hindusul Gebarau era cel mai interogativ./ Și cel mai întunecat// Despre mine,/ doar ei pot să depună mărturie". La fel, o banală plecare la mare, spre legendarul 2 Mai, se convertește într-o călătorie inițiatică spre insula Macao, în care Ulisele postmodern (ce urmărește, atenție, traseul inversat al celui originar, îndepărtându-se cu greu de I-olanda-Penelopă lăsată în urbea natală) își conferă o nouă identitate a lui Francisco Diaz Alvarez Xavier Juan Acevo -, se însoțește
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în societatea urbană, proces început după Revoluția franceză, s-a accelerat în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea. În această perioadă Parisul se constituie că un cadru al reprezentării teatralizate a umanului. Pariziana se implică în acest joc inițiatic de proporțiile urbei, iar caracterul ei impasibil și indiferent determina trăirea unor drame de factură existențiala a subiecților din jur. Teatralitatea este realitatea pe care Pariziana și-o creează. Teatralizării îi sunt supuse nu doar partea publică, dar și cea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
carte se prezintă ca un gest personal, dar comun și definitoriu umanității în istoria ei. Tot la a șaptea filă, se insinuează o stare aparte, în care individul se confundă cu alte milioane de oameni care au urmat același traseu inițiatic. Dan trăiește un sentiment ciudat, pe care ni-l explicăm după ce el atinge centrul labirintului din tom. Mai târziu, în forma insulei, regăsim o structură simbolică, numitor comun al tuturor formelor de reprezentare sacră. 3. Funcțiile culturale ale sacrului în
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
care Riven se transformă treptat și dispare. Protagonistul nuvelei practică, mai mult sau mai puțin, toate aceste forme ludice ale sacrului. Ne oprim la inițiere, care presupune o tensiune numinoasă aparte, cu momente mai semnificative și cu altele estompate. Jocul inițiatic comportă trei etape: 1.un ritual de separare de lumea familiară, în care a evoluat neofitul. Desprinderea de mediul cunoscut se realizează într-un loc consacrat. 2. Moartea inițiatică reiterează adesea moartea unui zeu. Aceasta cuprinde încercări fizice, de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
numinoasă aparte, cu momente mai semnificative și cu altele estompate. Jocul inițiatic comportă trei etape: 1.un ritual de separare de lumea familiară, în care a evoluat neofitul. Desprinderea de mediul cunoscut se realizează într-un loc consacrat. 2. Moartea inițiatică reiterează adesea moartea unui zeu. Aceasta cuprinde încercări fizice, de multe ori eșuate, care îl poartă pe neofit până la moarte (coborâre în Infern, pierderea într-un labirint etc.). La capătul călătoriei simbolice, inițiatul atinge cunoașterea secretă (transmiterea unei limbi secrete
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
într-un labirint etc.). La capătul călătoriei simbolice, inițiatul atinge cunoașterea secretă (transmiterea unei limbi secrete, a unui semn de recunoaștere), condiție a unei transformări ireversibile a ființei. 3. Ritualul de confirmare autorizează renașterea la viață. În Sărmanul Dionis, jocul inițiatic nu este autentic, de vreme ce transformarea ființei nu este ireversibilă. Păcatului luciferic săvârșit doar pe jumătate (din fericire sau din nefericire) și căderea din rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
ființei nu este ireversibilă. Păcatului luciferic săvârșit doar pe jumătate (din fericire sau din nefericire) și căderea din rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la viață) din finalul nuvelei. Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-un registru prozaic deoarece inițiatul a greșit, la un moment dat. Intratextualitatea prozastică: "Sărmanul Dionis" Intertextualitatea ilustrează în registrul livresc relativitatea timpului, problematizarea succesiunii trecut-prezent-viitor. Intratextualitatea ipostaziază și confirmă admisibilitatea blocului temporal. Nuvela Sărmanul Dionis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
la primul figurile creionate par manifestarea unui spirit ludic și-atît, în timp ce bătrânul retras în insulă a sculptat pereții într-un act ce poate evoca picturile rupestre rămase din paleolitic, mesaje mitologice încrustate de membrii respectați ai tribului, cu o statură inițiatică recunoscută. (H1a) Acea fereastră dădea într-o chilie pe păreții cărei erau aruncate cu creionul fel de fel de schițe ciudate ici un sfânt, colo un cățel, svârcolindu-se în iarbă, colo icoana foarte bine executată a unei rudaște, flori, tufe
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
demonstrativ, care situează pe același nivel semnificant ambele atribute, într-o sonoritate ușor căutată, aliterată. "Căpițelul de lumină" nu există încă, semn că taina nu are nevoie de potențare, lucrurile sunt clare și cuvintele convocate aproape numai pentru denotare. Etapa inițiatică lipsește, cartea care să cartografieze drumul spre lună și ea. Lampa continuă să stea între om și umbra lui, asistându-le dialogul. La plecarea din camera în care a rămas umbra, personajul-narator nu mai stinge lampa, în hipotext. Studiul prozei
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
esenței de adevăr a vieții; despre aceeași narațiune cu valoare mitică, pe care o asociem definiției formulate de Mircea Eliade pentru mit, Eminescu îi scrie Harietei Eminovici. Povestea se asociază jocului și desenează o constelație intratextuală care subîntinde un stadiu inițiatic: povestea și jocul reprezintă prima evadare a copilului din realitate, urmate de vis54. (H1a) Ca să petreacă, inventară un joc de cărți. Regii, reginele și fanții de pe cărți erau toți chipuri copiate din basmele ce și le spuneau serile. Jocul însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
mare impact de public după dispariția sa Illustrations of Freemasonry by One of the Fraternity/Explicații ilustrate ale ritualurilor francmasonice, oferite de către un membru al confreriei. Acolo, el dezvăluia mai multe secrete importante ale ceremoniilor masonice, insistînd pe semnificația ritualurilor inițiatice și pe ocultismul gesturilor de confrerie. Între altele, autorul descria, cu aproximație, și împrejurarea în care se găsesc Montresor și Fortunado pe parcursul absurdului dialog. Mai precis, căpitanul Morgan susține că un francmason cu un oarecare grad de inițiere, dacă dorește
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prezentate succesiv de către "dl Poe"-autorul și "dl Pym" -naratorul (nu neapărat în ordinea menționată). Ideea succesiunii revine obsesiv în arhitectura generală a romanului, ea nerezumîndu-se la simpla substituție a autorului cu naratorul sau invers. O succesiune de momente epifanice (inițiatice) este povestirea însăși, din punct de vedere structural. Textul cuprinde trei secțiuni mari care se succed cronologic și evenimențial, în funcție de aventurile lui Pym pe vasele inițierii sale: Ariel, Grampus și Jane Guy. Eroul "se formează" așa-zicînd permanent, în contextul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
jumătate a romanului și stilul exaltat, aproape oniric, sub impactul căruia ne descrie insula confraților lui Nu-Nu ori întîlnirea de gradul trei, pe care supraviețuitorii de pe Jane Guy o au cu ființa exotică albă, la finalul povestirii. În plus, succesiunile inițiatice din roman merg pe ritmuri diferite de derulare evenimențială. Inițial, faptele se succed lent, fiind estompate de lungi teoretizări pe marginea lor, iar, spre sfîrșit, densitatea și desfășurarea lor cresc semnificativ, narațiunea devenind extrem de dinamică. Nivelele inițierii naratorului sînt delimitate
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
loc special, deschizînd, după cum voi încerca să demonstrez mai jos, un segment fundamental din istoria romanului european. Apărut între 1860 și 1861, în formă de roman-foileton, Marile speranțe nu lasă, la prima vedere, impresia unei rupturi esențiale de formula melodramei inițiatice, care îl consacrase deja pe scriitor în creațiile anterioare, precum Oliver Twist și Nicholas Nickleby. Un orfan, Phillip Pirrip (prescurtat "Pip"), e urmărit narativ pe o traiectorie a formării excepționale de la vîrsta de cinci ani (cînd trăiește la marginea sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
care Rivers ar fi trebuit să-și găsească locuință, apoi, la insistențele lui Maartens însuși și a soției lui, Katy, ambii atașați afectiv, treptat, de tînărul protagonist, înțelegerea ajunge permanentă). Intrarea lui John în casa lui Maartens are certe conotații inițiatice. Spațiul în cauză pare cînd exotic, cînd morbid, purtînd, în ansamblu, amprenta unei sugestii a descompunerii graduale. Naratorul provine dintr-o familie cu rigori morale majore. Crescut doar de mama vaduvă o femeie ultrareli-gioasă, cu coduri puritane de educație -, John
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]