1,280 matches
-
generează o ridicare a nivelului de aspirații. Crescând nivelul de aspirații, condițiile obiective de viață sunt evaluate mai exigent; în consecință, pe acest circuit, nivelul de școlaritate are o influență negativă asupra calității percepute a vieții, a stării de satisfacție/insatisfacție cu viața, cu diferitele componente ale ei. Relația dintre nivelul de școlaritate și calitatea vieții va fi deci rezultanta acestor două mari circuite. Dacă relația dintre ele este pozitivă, înseamnă că impactul asupra condițiilor obiective este mai mare decât cel
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
să trăiască mai bine decât altecategorii; dar pentru că știe mai mult, pe măsură ce studiază mai mult, inevitabil va dori, va aspira la mai mult. Cunoașterea generează o creștere a nivelului de aspirații, și nu profesia exercitată propriu-zis. Sentimentul de frustrare, de insatisfacție datorat creșterii nivelului de aspirații este disfuncțional pentru exercitarea profesiunilor cu înaltă calificare și deci trebuie eliminat. Consecințele practice ale acestei teorii sunt diferite de ale celor dinainte. Pe de o parte, dacă nivelul de aspirații reprezintă o consecință secundară
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
specializat care să conțină atât personal calificat, tehnici și proceduri validate științific, cât și autoritate organizațională. În lipsa unui asemenea organism, selecția și orientarea profesională științifică rămân un simplu deziderat, iar cunoștințele privitoare la acesta riscă să devină o sursă de insatisfacție. Sindromul interdependenței și funcționalității vicioase. Din cauza interdependenței părților, foarte ridicată în sistemele sociale, componentele pe care sociologul dorește să le schimbe fac parte cel mai adesea dintr-un sistem mai general și complex de echilibru existent. Introducerea, de exemplu, a
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în primul rând, cele care vor avea loc sunt pozitive implică o trecere de la mai puțin bine la mai bine. Nu este suficient ca o comunitate să fie insatisfăcută de realitatea sa actuală (ideea de progres este efectiv expresia unei insatisfacții acute față de realitatea prezentă) și să spere că viitorul îi va aduce îmbunătățiri fundamentale pentru a formula ideea de progres. Este nevoie totodată să existe ideea unei procesualități. Atitudinile utopice sunt foarte vechi. Utopia nu este caracterizată printr-o viziune
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
la Începuturile statului român modern. O perspectivă științifică consecventă și comprehensivă asupra realităților sociale din România Își mai așteaptă Încă apostolii. Constantin Schifirneț: Nu cred că este corect a se vorbi de reluarea sau reinventarea sociologiei după 1989, deoarece, oricâte insatisfacții am avea față de perioada de dinainte de 1989, sociologia a existat atât la nivelul cercetării teoretice, cât și la nivelul cercetării empirice, fără a mai vorbi de cele câteva generații de sociologi pregătite În facultăți. Într-adevăr, după 1989 a avut
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
a formatorilor, când unul dintre coorganizatori declanșează un atac agresiv contra Întregului grup, a cadrului instituțional, a colegilor și a liantului colectiv, negând rezultatele Întregii munci. Protagonistul pare un frustrat care n-a reușit sa se remarce, el a acumulat insatisfacții și nu găsește decât soluția denigrării celorlalți pentru a-și rezolva starea de inconfort. Incapabil să-și recunoască incapacitatea de a se Încadra Într-un efort colectiv, individul găsește răspunzători pe ceilalți pentru limitele sale; 8. utilizarea altora, a grupului
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1175). Se prea poate ca populismul să se nască, parțial, ca un produs al existenței democrației. Din moment ce aceasta se bazează pe organizarea periodică de alegeri libere și corecte, ea pune la dispoziția cetățenilor mecanisme prin care ei își pot exprima insatisfacțiile legate de establishmentul politic. În același timp, democrația generează aspirații, care, dacă nu sunt satisfăcute se pot transforma în nemulțumire politică, adică în solul cel mai fertil pentru apariția populismului. Așa cum a arătat Benjamin Arditi (2004) în dialogul său cu
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
să clarifice și să-și ajusteze pozițiile. Este un lucru demonstrat, că numeroase asemenea partide în Europa de Vest s-au mutat către dreapta, atât în raport cu axa ideologică stânga/dreapta, dar și în raport cu chestiunea imigrației și a integrării străinilor, încercând să răspundă insatisfacțiilor cetățenești, care susțin partidele populiste de dreapta și contracarând succesul electoral al acestora (Bale, 2003; Carter, 2005; Meguid, 2005; Norris, 2005; Van Spanje, 2010). Figura 2.2 Poziționarea partidelor flamande pe axa stânga/dreapta, 1985-2005 Sursa: Benoit & Laver (2006), Castles
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
este necesară și analiza impactului pe care aceste partide îl au asupra societății. În definitiv, ascensiunea partidelor populiste nu afectează numai politicile și sistemul de partide, dar și atitudinea și comportamentul votanților. Partidele populiste fie canalizează sentimentele de neîncredere și insatisfacție politică, fie întăresc aceste sentimente cu discursul lor anti-establishment. Cercetările existente sugerează faptul că acest din urmă efect este în general mai puternic în cazul cetățenilor care încep să voteze partidele populiste (Bélanger și Aarts, 2006; Van der Brug, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ele demonstrează că retorica acestui partid nu i-a facut pe belgieni mai lipsiți de încredere sau mai nesatisfăcuți, cel puțin nu într-o propoție semificativă statistic. Prin urmare, se pare VB-ul canalizează sentimente deja existente de neîncredere și insatisfacție, fără să le intensifice sau să le mărească aria de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă obligatoriu și
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de răspândire. Partidul funcționează ca un dispozitiv de siguranță, făcând vizibilă, pentru partidele consacrate, nemulțumirea votanților. Belgia este una dintre puținele țări din Eurapa în care votul este încă obligatoriu și prin urmare alegătorii nu pot să nu-și manifeste insatisfacția față de partidele consacrate. Din moment ce exitul nu este posibil, ei pot să-și manifeste îngrijorările doar votând partidele populiste. Hooghe et al. (2009) demonstrează că alegătorii care au o încredere scăzută în politică sunt mult mai înclinați să susțină VB-ul
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a scenariilor de eșec. Unele terapii anterioare au permis depășirea crizelor și controlul fazelor simptomatice dar, datorită întreruperii lor înainte de a fi fost abordate „problemele de fond”, ele n-au reușit să împiedice recăderile, situație care generează o stare de insatisfacție la adresa lor. In cadrul unei noi terapii, utilizarea unei paradigme de analiză cum este aceea a schemelor permite definirea problemei sau problemelor țintă și manifestările emoționale, cognitive și comportamentale repetitive care amplifică lamentațiile în general confuze, cu aspect multiform și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
rezultă din factorii de risc generali întâlniți în psihopatologie, combinați cu unii factori de risc specifici care favorizează un regim alimentar. Printre factorii de risc figurează unii factorii biologici (sex feminin, obezitate premorbidă, obezitate parentală, pubertate precoce...), unii factori psihologici (insatisfacție corporală, alimentație restrictivă, personalitate fragilă - slabă stimă de sine, funcționare după principiul „totul sau nimic”, impulsivitate -, dificultate de a-și regla emoțiile...), cât și unii factori socioculturali (cultul pentru siluete filiforme, competitivitate, multiplicarea rolurilor sociale...) și familiali (comportamente alimentare perturbate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
psihologic nu poate să fi avut sau să aibă o incidență asupra tulburării apărute la o anumită persoană. Dinamica factorilor de risc Conform teoriei lui Stice, presiunea socioculturală a siluetei filiforme și internalizarea idealului de subțirime induc un sentiment de insatisfacție corporală tinerelor fete. Această insatisfacție favorizează apariția, în cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
avut sau să aibă o incidență asupra tulburării apărute la o anumită persoană. Dinamica factorilor de risc Conform teoriei lui Stice, presiunea socioculturală a siluetei filiforme și internalizarea idealului de subțirime induc un sentiment de insatisfacție corporală tinerelor fete. Această insatisfacție favorizează apariția, în cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
induc un sentiment de insatisfacție corporală tinerelor fete. Această insatisfacție favorizează apariția, în cazul acestora, a unor afecte negative și comportamente de regim alimentar care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care accentuează și mai mult afectivitatea negativă asociată imaginii negative despre corpul lor. Aceste reacții față de insatisfacția corporală amplifică riscurile dezvoltării unor comportamente bulimice. Pentru Bardone-Cone, bulimia este rezultatul interacțiunii dintre trei factori: - perfecționism, - lipsă de încredere în propria persoană, - insatisfacție corporală. Femeile care se consideră prea grase, care sunt perfecționiste și nesigure pe ele însele ar prezenta mai multe riscuri de a dezvolta crize de bulimie. Menținerea bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
bulimiei Incepând cu anii 1980, Fairburn propune un model de menținere a bulimiei. Persoana bulimică are o stimă de sine scăzută. Se autodevalorizează. Trăiește sentimente de eșec și de incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană grasă și urâtă. Aceste preocupări corporale o incită să dorească să-și controleze alimentația și silueta. Insatisfacție corporală Simptomul principal al bulimiei ar fi imaginea negativă a corpului
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
incompetență. Asociată unei subestimări a propriei sale persoane, aceasta resimte o insatisfacție corporală majoră. Ea își supraestimează dimensiunile corpului și trăiește ca o persoană grasă și urâtă. Aceste preocupări corporale o incită să dorească să-și controleze alimentația și silueta. Insatisfacție corporală Simptomul principal al bulimiei ar fi imaginea negativă a corpului său. Această experiență corporală negativă se exprimă prin preocupări excesive în ceea ce privește alimentația, silueta și greutatea; o atenționare negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
în ceea ce privește alimentația, silueta și greutatea; o atenționare negativă în ceea ce privește aparența fizică; reacții emoționale negative față de corpul propriu (dezgust față de propria persoană, stări anxioase și depresive...) și comportamente de (supra) control al alimentației și al propriului corp. Restricție alimentară și bulimie Insatisfacția legată de aspectul fizic determină persoana bulimică să adopte atitudini și comportamente alimentare restrictive, care nu pot fi susținute pe termen lung. Persoana își impune reguli dietetice atât de stricte încât, la cea mai mică abatere de la conduita alimentară, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
unor noi crize. Bulimiile, purgațiile și consecințele acestora (oboseală, dificultăți de concentrare, izolare socială, critici, cheltuieli alimentare, furturi, automutilări...) deteriorează, de asemenea, stima de sine deja diminuată. Figura 1. Teoria menținerii bulimiei după Fairburn Percepție de sine Perfecționism negativă clinic Insatisfacție corporală Influență socială Control alimentar excesiv Crize de bulimie Stresori Emoții Satisfacție emoțională psihosociali negative tranzitorie Comportamente compensatoare Terapiile validate empiric Conform abordărilor terapeutice validate empiric, crizele de bulimie sunt privite ca fiind, în unele cazuri, consecința unor comportamente alimentare
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care vizează normalizarea alimentației cât și controlul bulimiilor, al purgațiilor și al greutății; - a doua etapă elimină toate formele de control a greutății (regim alimentar, post, sport...) și modifică cognițiile disfuncționale care accentuează comportamentele bulimice; - a treia etapă conține tratamentul insatisfacției corporale și a stimei de sine diminuate. Ea îl învață pe pacient cum să-și rezolve problema și cum să se afirme pe sine; - ultima etapă vizează prevenirea recăderii. Rezultate Numeroase studii controlate dovedesc eficiența acestei terapii cognitiv-comportamentale. Ea realizează
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Analiza funcțională a bulimiei lui Gwen Pe baza evaluării clinice, terapeutul inițiază o analiză funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen. Figura 3. Analiza funcțională a comportamentelor bulimice ale lui Gwen Timiditate Suprainvestire Indoială de sine școlară Anxietate de eșec Insatisfacție corporală Pubertate Deces al bunicului Comentarii Eșec sentimental privind aspectul fizic Conflicte conjugale Regim Plecarea surorii Eșec școlar Afecte depresive Crize de Gânduri compulsive bulimie Exerciții de abdomen Abuz de alcool Automutilări Izolare Vomismente Idei suicidare socială Abuz de laxative
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ea este de acord să consulte un psihiatru pentru „a dormi mai bine și a fi mai energică”. Va fi necesar să se desfășoare un travaliu terapeutic de mare amploare pentru a restabili stima de sine precară și a diminua insatisfacția corporală extremă. Desfășurarea terapiei Terapia începe, după două convorbiri inițiale care au contribuit la stabilirea unei relații de lucru, evaluarea precisă a situației clinice, definirea unei teorii holistice și a unei analize funcționale, și un acord asupra unui plan de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
temporară a cântăririlor și a „exercițiilor abdominale”. Sarcini de efectuat Terapeutul revine asupra problemei încrederii în sine, propunându-i să-și fixeze în fiecare săptămână un obiectiv realist pe care să-l atingă în legătură cu alimentația, cu stima de sine, cu insatisfacția corporală și cu relațiile interpersonale. Gwen decide să-și diversifice alimentația, să suprime laxativele, să explice unei prietene din grupul de scout-iști că porecla „Ciuhurez stângaci” a rănit-o, să se cântărească de două ori pe săptămână, să înceteze să
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]