1,822 matches
-
autocunoașterea unui băiat. Dar o formă mai avansată de autocunoaștere sexuală este cea funcțională, aceasta fiind și foarte apropiată de masturbare... Are masturbarea rol în autocunoaștere? Oricum am vrea noi s-o dăm, răspunsul este da. La băieți, masturbarea se insinuează singură, pentru că erecția se instalează de la sine, ca parte a unui act ce se cere continuat. Prima dată, masturbarea pare a fi un răspuns la o întrebare complet nouă despre corpul tău. A doua oară, masturbarea e un fel de
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
acestei greșeli este devastator, mai ales asupra băieților. Aflând că a existat un altul înaintea lui și chiar întâlnindu-l pe fostul iubit, prietenul tău va simți o crispare ori de câte ori va face dragoste cu tine; în sinea lui se va insinua îndoiala în privința propriilor performanțe (v. Cuvintele în sex). Mass-media În cartea sa The New Male Sexuality, Bernie Silbergeld arată că omul modern este dominat de un model fantastic al sexualității, care este un produs al filmului de tip hollywoodian, al
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
abată atenția "naturală" de la firea profundă, de la elementaritatea poporului român; în al doilea rând, imagistica săracă, fără lux de comparații, descrieri de natură, podoabe metaforice sau elemente de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
trăiește iluzia unei libertăți mult visate: Cine ar fi bănuit că în ascunzișul acela, pierdut printre valurile de nisip, se afla el, Emanuel, Emanuel de totdeauna? Parcă își schimbase identitatea"297. Sanatoriul acționează asupra personajelor ca un drog care se insinuează lent și definitiv. Odată intrat în acest spațiu există ceva care te împiedică să-l părăsești. Comportamentul devine automatizat, reacțiile previzibile, coordonatele în care se scurge viața sunt eros thanatos. Maladivul este punctul comun al tuturor. Fiecare personaj trăiește o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
frumoase femei din București", îi spune un gazetar Autorului. În legătură cu nostalgia libertății, nu este exclus ca tocmai aceasta să fie o explicație a gestului de a o evita sistematic pe d-na T., după cum aceeași tentație i-ar fi putut insinua gândul sinuciderii. În Tratat de descompunere ca și în alte lucrări, Emil Cioran făcea elogiul sinuciderii ca gest superior al unei voințe eliberatoare specific umane. Aviatorii înșiși, dacă se dedică cu pasiune profesiei, ascund, înlăuntrul ființei lor, un destin suicidar
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de pământ din fața tranșeelor seamănă cu mușcăturile fatale ale șarpelui. Adecvarea discursului narativ la evenimentul concret lasă loc incursiunilor mitice. În mijlocul bătăliei, ca și în proximitatea șarpelui, orice erou simte învăluirile Tanatosului. Păstrând proporțiile, aureola mitică a reptilei malefice se insinuează și în alte romane având ca problematică esențială războiul și repercusiunile sale; ne gândim, bunăoară, la Balaurul Hortensiei Papadat-Bengescu, dar și la Oamenii măriei sale, ultimul volum al trilogiei Frații Jderi de M. Sadoveanu. Oștirea otomană care invadează Moldova este comparată
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
concepte pomenite, însă e suficient să admitem că atât Anima cât și persona ne apar ca niște complexe autonome care au capacitatea de a se personifica în mod direct. Aparițiile din inconștient sunt atât de "personale", de "convingătoare", încât Jung insinuează că eul însuși se poate îndoi în unele situații de adevărata sa identitate.120 Persona, ca într-un joc de-a v-ați ascunselea ascunde în unele situații temperamentul adevărat al individului iar, în alte contexte, exhibă o impresie înșelătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
recognizes in each life an unrepeatable meaning and gives it the tellability of a tale."140 (s. a.) În general și unanim acceptat, mitul constituie un model cultural primitiv, idee subliniată și de Mircea Eliade 141. Astfel, din capitolul precedent, am insinuat o serie de mituri (Pygmalion, mitul Facerii și Desfacerii și Complexul lui Oedip) sau doar ,,scheme" de suprafață posibil a se converti într-un mit autonom (Don Quijote, Geneza și mitul șarpelui înzestrat cu puteri cataleptice). Obiectivul nostru fiind identificarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
corpului, activitățile și participarea, factorii de mediu. Într-o societate în continuu progres și în perspectiva globalizării tot mai accentuate, datele acestea, uniformizând criteriile, vor suferi permanent modificări semnificative. Ceea ce rămâne, însă, este că handicapul are tendința de a se insinua și în alte sfere ale personalității, nu numai în cea strict circumscrisă pierderii de abilități specifice, așa că, într-adevăr, "în analiza factorială a acestor copii, un element este constant: frecvența polihandicapaților". La fel rămâne și faptul că "majoritatea instituțiilor acceptă
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
echipă, includerea în grupe care au primit sarcini ordinare sau speciale etc. Toate acestea îl vor face membru al grupului, iar el va trebui să conștientizeze propriile sale îndatoriri, precum și colaborarea cu ceilalți. Dacă toate acestea prind contur, se va insinua o mai corectă înțelegere a lui noi. Scopul este ca, treptat, relația lui eu cu tu să se amelioreze, urmând ca, într-o etapă ulterioară, să fie inclus în această ecuație și el. În aceste boli psihice, unul dintre parametrii
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
o lasă bateria. Traducând din engleză, Radu Paraschivescu a fost atent la întreg ambitusul artei narative a lui Nick Hornby, reușind să redea în limba română autenticitatea dialogului dintre soți prin care nu doar comunică, ci își dau replici caustice, insinuează, vituperează, își trimit săgeți din repertoriul perfidiei specifice unui război conjugal serios, făcut din armistiții fragile și compromisuri provizorii, din saturație și remușcări, din suspiciuni și ficțiuni neadormite. Realismul ironic, evitarea melodramei, mai ales în memorabila portretizare psihologică a copiilor
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și a se exprima precum ceilalalți colegi (rock, sex, bancuri porcoase sau politice: "Sus muncitori și-nainte / Pe drumul marii biruinți ... Inți, inți, ia-o-n dinți"). Se complace în postura de exclus, de izolat (de unde și strigătura cu rimă insinuând că ar fi onanist ce i se adresează, între glumă și ofensă), în numele pariului său pe viață și pe moarte de a deveni cel mai important scriitor, demolatorul cosmosului pentru a-l înlocui cu o carte, un amant al absolutului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de asemenea vidul, acea distanță universală de la tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinului în spiritualitatea greacă). Să nu uităm, totuși, un atribut esențial al alchimiei: ambiguitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de-a lungul secolului al douăzecilea, profilul literar al scriitorului din Novecento a fost afectat de o lungă și puternică serie de detractări, unele semnate de mari nume ale publicisticii și criticii literare. În presă de specialitate din epoca se insinuase ideea că Salvatore Quasimodo ar fi plagiat versuri scrise de Ungaretti și Montale, sau că ar fi, mai degrabă, pascolian; cel puțin în perioada premergătoare celui de al doilea Război Mondial, rareori s-au publicat articole care să puncteze originalitatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a morții. Creatorul observa cu detașare trecutul, prezentul și viitorul. Depărtarea, componența esențială a poeticii vagului, îi permite să vadă, să analizeze, fără a se lasă antrenat în devenire, să înțeleagă că viața se află sub semnul morții care se insinuează în fiecare clipă ce bate și în fiecare manifestare existențiala. Atunci cand poetul ermetic se referă la universul sau interior, rareori uită să semnaleze prezenta morții ce s-a strecurat în inima împietrita: Și moartea e / un loc din inimă (Valuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
rimele maestrului. Metodă cantitativa de cuantificare a termenilor-pol leopardieni din opera lui Quasimodo a prilejuit câteva observații referitoare la arta acestuia, ce a dovedit o bună relaționare intertextuală diacronica. Din această perspectivă, cuvintele predilecte și motivele literare leopardiene, ce se insinuaseră în peisajul literaturii de la începutul secolului XX pentru a contracara vocea unui D'Annunzio au fost integrate de Quasimodo în opera să originală nu ca atare, ci printr-un joc al descompunerii și recompunerii. Poetul nou a zăbovit atât asupra
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Intanto è sempre una particolare prosa quella da cui nasce îl verso, e la decisione della scelta, se è pure un atto della mente, presuppone un lavoro che sfugge alla coscienza. (...) La poesia sarebbe dunque un'energia x che s'insinua în un corpo (comunque adatto a riceverla) per esprimersi lentamente? Non importă poi se quel corpo abbia uno stato civile, e sia quello di Dante, di Petrarca, di Tasso, di Leopardi. (...) Certo și vuole diminuire îl poeta nella scală dei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și spațiu, făcând apel la structurile simbolice ale imaginației umane (Wunenburger: 2000, pp.50-51). Astfel, căutările în pagini de carte se prezintă ca un gest personal, dar comun și definitoriu umanității în istoria ei. Tot la a șaptea filă, se insinuează o stare aparte, în care individul se confundă cu alte milioane de oameni care au urmat același traseu inițiatic. Dan trăiește un sentiment ciudat, pe care ni-l explicăm după ce el atinge centrul labirintului din tom. Mai târziu, în forma
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată de orice portativ: (pre-S6g.) Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, [...], schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
și independent de știința elementarului și de cea a întregului, de microfizică și de cosmologie, nu aveau aceeași origine și nu puteau fi rezolvate împreună" (Merleau-Ponty: 1978, 113). Dacă Universul nu mai este static, un alt semn de întrebare se insinuează în cosmologia de factură einsteiniană și vizează omogenitatea din acest nou spațiu în expansiune. Cu lucrarea sa despre relativitate, gravitație și structura lumii (1935), E. A. Milne pune puțină ordine în concepte destabilizate de revoluția einsteiniană: omogenitatea există, dar trebuie considerată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
este rapid, tonul grav, acuzator. Versurile par a fi niște dictoane, în mare parte eliptice de predicat, epuizând lapidar orice posibilitate de a-i da ideii poetice noi sensuri. Limbajul este ceea ce Roland Barthes numea "limbaj coercitiv", pentru că "puterea se insinuează, oriunde apar forme ale schimbului social. Și doar literatura, proliferând semnificantul, s-ar putea opune stagnării, osificării, naturalizării rostirii. Numai ea ar putea trișa limba, scoțând-o în afara puterii"242. Coerența se instituie prin utilizarea prezentului continuu, la puținele verbe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
mai mult sau mai puțin, acest punct de vedere.Ă Peripatethice să-și domine dimensiunea sa naturală, creându-și propria sa lume, a culturii și civilizației, În care poate - și trebuie! - să se manifeste ca ființă tolerantă. Abia când se insinua pe teritoriul relațiilor interumane, toleranța Începe să devină ea Însăși: respectă prezența și comportarea dezagreabile ale cuiva, cel mult ținându-se la distanță de ele, dar nu bruscându-le, ci consumându-și tacit repulsia - susține Îndreptățit eseistul român amintit. Numai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Înșelătoarea cetate. În: Analele științifice ale Universității "Al.I. Cuza" din Iași (serie nouă). Literatură, 45-47, 1999-2001, p. 5-17. SOROHAN, Elvira. Eminescu și sociogeneza romantică. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 36, p. 12-15. SOROHAN, Elvira. Sens literal și sens insinuat în narațiunea medievală. În: Dacia literară, 11, 2000, nr. 38, p. 35-37. SOROHAN, Elvira. Blaga și cerchiștii. În: România literară, 34, 22-28 aug. 2001, nr. 33, p. 10-11. SOROHAN, Elvira. Lucian Blaga pamfletar. În: România literară, 34, 13-19 iun. 2001
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]