2,106 matches
-
prin argumente pe care le vrea a fi raționale. Béatrice (24 de ani) și-a simbolizat disperarea (care, peste câteva luni, o va conduce la sinucidere) creând în satul construit de ea un enorm cimitir. Ea explică astfel această alegere insolită: „Trebuie neapărat să fie un cimitir; există niște copaci care te duc cu gândul la cimitir” (este vorba de brazi). Și, pe măsură ce amplasează în acest cimitir, în poziție culcată, toate personajele materialului, ea exclamă: „De bună seamă că a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu realitatea, favorizând dezinteresul pentru lumea exterioară (A. Freud, 1936/1993). Utc "U" Umorultc "Umorul" Definițietc "Definiție" În sensul restrâns reținut de Freud, umorul constă în prezentarea unei situații trăite ca traumatizante astfel încât să fie reliefate aspectele ei plăcute, ironice, insolite. Numai în acest caz (umor aplicat sieși) umorul poate fi considerat un mecanism de apărare. Discutarea definițieitc "Discutarea definiției" Aspectul defensiv al umorului se poate explica astfel: el cruță persoana aflată în dificultate de afectele dureroase pe care situația sa
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
beneficiară a economiei de piață). O primă explicație a acestor distorsiuni rezidă În problema lizibilității revoluției din 1989. Dificultatea de a găsi conceptul adecvat pentru a defini aceste evenimente ne arată măsura dezorientării. Dispunem de un veritabil dicționar de expresii insolite pentru a califica această revoluție ciudată: „revoluție fără revoluționari” (Franșois Fejtö), „revoluție discretă” (Jadwiga Staniszkis), „revoluție negociată” (Laszlo Bruszt), „refoluție” (Timothy Garton Ash, contracție a cuvintelor reformă și revoluție), „revoluție fără adversari” (Ralph Dahrendorf) etc. Acestei dificultăți de a găsi
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
gură de rai stă între marile cărți românești de poezie. Reeditate în 1966, primele două volume de versuri ale lui B. suportă modificări (texte eliminate, pasaje, titluri schimbate etc.). Ca urmare, frenezia dionisiacă din Întunecatul April e întru câtva potolită, insolitul e domesticit și se infuzează o doză de optimism conjunctural. Uneori, intervenția este totuși un act creator, limbajul devenind mai criptic, mai aluziv. Aceeași situație o are și ciclul Vineri (1971), cât privește textele vechi. În cele noi, subzistă spaima
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
genune / și înapoi luând-o iar cu sârg pășind / pe sârma cântecului care cum bine știți / un capăt nu și-l poate prinde nicăieri” (Elegii solare, I). Poetul caută forme grafice aparte de scriere a versurilor, după un tipic oarecum insolit, cu spațializări între cuvinte, cu așezarea în trepte a acestora, totul înscris într-un soi de caligrafie manieristă. Practică, de asemenea, poemul în proză, ca în Nocturnalia, o carte ce dobândește, în discursul poetic, accente care duc spre fantastic, cu
BULAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285926_a_287255]
-
urmărind contaminările și rezultatele prezenței sale în cronicile medievale spaniole, fără să ajungă însă la o concluzie sau la lansarea unei ipoteze. Considerațiile „daciste” ale lui B. au rămas fără ecou chiar în plan românesc, ele surprinzând mai degrabă prin insolitul „descoperirii”. Mult mai interesant pare, în schimb, modul în care își concepe ilustrul istoric al artelor „breviarul” său de istoria literaturii române. Eseul Literatură și destin (inclus în 1948 în primul număr al revistei „Luceafărul”, inițiată de Mircea Eliade la
BUSUIOCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285964_a_287293]
-
de un unic subiect liric al umanității și prin urmare de obiectivitatea poeziei lirice. A tipiza deci în poezie înseamnă a exprima generalizând acele sentimente trăite de tine care sunt în același timp expresia sufletului poporului, inteligibile tuturor, fugind de insolit, a le exprima însă individualizându-le, metaforizându-le, conferindu-le timbrul tău personal, acel nescio quid care face că deși înțelegem deopotrivă pe Eminescu și pe Coșbuc, Eminescu nu e Coșbuc. Speța se confundă cu unicul (...). Poezia tov. Frunză se caracterizează
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
roman sau de piese de teatru, în paginile unor reviste și gazete ca „Ramuri”, „Flacăra”, „Sburătorul”, „Luceafărul”, „Îndreptarea literară”, „Dimineața”, „Adevărul literar și artistic”, „Cugetul românesc”, „Universul literar”, „Ritmul vremii”, „Viața literară”, „Propilee literare”, „Cuvântul liber”, „Revista literară” ș.a. Evenimentele insolite ale refugiului în Ucraina vor fi evocate în prima lui carte, culegerea de nuvele Rusia revoluționară (1918). Mai multe nuvele și o piesă de teatru, rodul experiențelor din anii de război și din cei care au urmat, sunt strânse în
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
un buzunar și povestiri din celălalt buzunar, București, 1973 (în colaborare). Repere bibliografice: Mihai Ungheanu, Radu Albala, „Desculțe”, LCF, 1984, 37; Nicolae Manolescu, „Desculțe”, RL, 1984, 38; Marian Papahagi, Radu Albala, „Desculțe”, TR, 1985, 3; Dumitru Micu, Farmecul discret al insolitului, CNT, 1985, 4; Mirodan, Dicționar, I, 38-39; Eugen Simion, Un „matein”, RL, 1987, 22; Mircea Mihăieș, Radu Albala, „Făpturile paradisului”, O, 1987, 25; Z. Ornea, La despărțirea de Radu Albala, RL, 1994, 19; Lovinescu, Unde scurte, IV, 287-291; Ioana Pârvulescu
ALBALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285215_a_286544]
-
în acest tip de vis, este important să vedem care este «fructul» nașterii. Dacă este vorba de un bebeluș sănătos, interpretarea este evident pozitivă și oferă informații cu privire la încrederea pe care subiectul o are în realizările sale. Dar orice naștere insolită sau monstruoasă (nașterea unui animal, a unui obiect, a unui copil diform) revelează temerile și angoasele. Cel ce visează se teme de ceea poate să facă. Are un sentiment puternic de culpabilitate sau o stimă de sine scăzută. Sau are
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
estetice: bizarul, ciudatul, straniul, macabrul, grotescul etc. Dimpotrivă, scriitorul se poate juca în text după pofta inimii: inventează situații și personaje, schimbă vocile narative, le suprapune, își marchează apăsat prezența, mizează pe coparticiparea cititorului, exersează noi modalități de exprimare, caută insolitul în toate formele lui etc. Cum spuneam și în capitolul anterior, din punct de vedere pragmatic, textul jurnalistic este un discurs marcat de condițiile concrete de comunicare. Putem lua ca punct de plecare faptul că vorbitorul/ascultătorul folosesc în exprimările
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
a întâlnit cu un prieten care l-a întrebat: „Văd că ai fost la farmacie. Ești bolnav? Ai pățit ceva?”. „Nu am nimic”, i-a răspuns scriitorul. „Dacă mă vedeai ieșind din cimitir, ai fi zis că am murit?” f) Insolitul (raritatea). Este binecunoscut exemplul oferit de profesorii de jurnalism: un câine care mușcă o femeie nu este un fapt de presă. Abia când o femeie mușcă un câine putem vorbi despre un bun subiect de știre. Omul este fascinat de
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
raritatea). Este binecunoscut exemplul oferit de profesorii de jurnalism: un câine care mușcă o femeie nu este un fapt de presă. Abia când o femeie mușcă un câine putem vorbi despre un bun subiect de știre. Omul este fascinat de insolit. El vrea să fie mereu luat prin surprindere și, dacă se poate, să zâmbească, auzind câte trăsnăi se petrec în lume. Aici suntem pe terenul predilect al faptului divers: un miliardar în dolari care își lasă averea unui câine, un
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
inteligent ca să-și dea seama ce vreți să spuneți: „La război... ca la Parlament” sau „Israel-Irak: pacea mormintelor”. Inovați cuvinte, dar cu măsură și inteligență: „Irangate” (aluzie la scandalul Wattergate), „Ubucurești” (aluzie la piesa lui Jarry, Ubu - rege), „Democratură” (combinație insolită, dar nu lesne perceptibilă între democrație și dictatură) etc. Pentru știri scurte, folosiți titluri dintr-un singur cuvânt, dar ce cuvânt alegeți? „Solicitare”, „Uzați”, „Criză” (Curentul, 13 ianuarie 2006, p. 3) reprezintă sintagme insuficient semantizate. Evitați-le. Nu trebuie să
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
debutat editorial în 1961, cu placheta Patima izvorului, care cuprinde esența evoluției viitoare a lui B. Lirica lui, îndatorată modelelor folclorice, cultivă simbolistica rurală, într-un metaforism original. Balada și pastelul, specii predilecte, sunt dominate de puseuri elegiace. Plasticitatea și insolitul imaginilor sunt rodul unei imaginații uneori excesive și nesupravegheate, precum o demonstrează unele poezii din volumele Cântarea ființării mele (1968), Trestienii (1975), Amurguri verzi (1978). Alteori, versul este îndatorat reportajului conjunctural și propagandistic (Toboșarii, 1974, De vorbă cu inima, 1987
BOLDUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285804_a_287133]
-
substanța celorlalte două plachete, în care se apelează mai mult la valențele melodice ale cuvintelor (poeziile se intitulează Preludiu, Intermezzo, Ton minor etc.) și la un sincretism mai larg (Imagini muzicale). La acestea se adaugă și câteva metafore și tablouri insolite, chiar șocante, dar lirismul rămâne, în cele din urmă, lipsit de relief. SCRIERI: Vestigii, București, [1933]; Irizări, București, 1937; Imagini muzicale, București, 1938. Repere bibliografice: N. Davidescu, „Vestigii” de N. I. Bontaș, FCL, 1934, 894; Paul I. Papadopol, N. I. Bontaș, „Vestigii
BONTAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285814_a_287143]
-
ca discurs eidetic. Privirea ce transcende limitele fizice, proiecția în irealitate sunt moduri de transfigurare poetică a existentului. La fel, ieșirea din sine și din normal, boala fac posibilă o percepere mai vie, mai profundă a realului, determinând o viziune insolită, și nu o stare morbidă. Bolnavul este deplin controlat de autor, care a știut să depășească și să sublimeze o experiență devastatoare, făcând să transpară esența miraculoasă și tragică a omului. Personajul rămâne suspendat în nedumerirea sa dramatică sau doborât
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
noului roman francez”, chiar dacă scriitoarea crede că le-a părăsit „înainte de a le da formă materială”) e mult mai complexă. Ceea ce leagă fluxurile narative, trei la număr, nu este doar trecerea unor personaje prin fiecare dintre ele, ci confluența problematică. Insolite, situațiile-pivot frizează absurdul, și chiar îl produc. Răspunzând invitației de a vizita, într-un grup de scriitori, un fel de școală, Alexandru Șerban se pomenește închis în ospiciu. La țară, cultivatorii de pământ își procură hrana de la oraș. Pâinile găsite
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
zece ani). B. a fost singurul nostru expresionist declarat. În ciuda unității de viziune, mijloacele poetului nu par prea sigure, numeroase fiind reminiscențele din Baudelaire, Arghezi, Blaga, Bacovia, chiar din Topîrceanu. Pregnanța și forța brutală a imaginii, pateticul unit, la modul insolit, cu prozaismul (Domestice), atrocele aliat cu persiflajul (Din flașnetă), trecerea, bine susținută, a unor conținuturi abisale în simbol sunt, însă, calități de netăgăduit. Albastrul aproape halucinant, accent cromatic ce domină cele douăzeci și cinci de sonete din placheta Eu și Orientul, ar
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Fântâneru, proza lui Gib I. Mihăescu, pentru care găsește formula concisă și exactă („vag, sterilitate, vid sufletesc și dezorientare” la primul, atmosferă „ambiguă, prilejuită de o senzualitate nestăpânită și cu preferințe pentru straniu și mister” la al doilea), sau pe insolitul M. Blecher, plasat în aceeași familie spirituală cu Lautréamont și Kafka. Curios lucru, respinge romanele lui Mircea Eliade, chiar și Maitreyi părându-i unul „ușor”, iar proza lui Anton Holban îi pare a fi „haotică” și „statică” (în sens peiorativ
BOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285847_a_287176]
-
fac din acest volum o scriere „cu cheie”, ce poate fi citită „ca un mic tratat de istorie scris cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel). Același demers romanesc este folosit și în Castelul Romanului. Etymologicum parvum (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, Logographus, pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul Castel al Romanului, o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea odată
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
studiului artei, publicând o serie de articole în revistele de profil, precum și monografii consacrate lui Nicolae Grigorescu, Karl Storck, N. N. Tonitza, Constantin Brâncuși, lucrări ce îl vor consacra ca un cercetător pasionat al vieții și operei acestor artiști. Atras de insolit, articolele sale pe teme literare (despre Ion Barbu, Mateiu I. Caragiale) sunt construite în jurul amănuntului necunoscut îndeobște, dar întotdeauna revelator. Altele sondează tărâmul de întrepătrundere a artelor (Arghezi desenator, Rolul și contribuția lui Bolintineanu la înființarea și dezvoltarea artelor plastice
BREZIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
idei”, într-un registru ușor retoric, ori cea de factură simbolistă (Acorduri de toamnă, Largo, Tăcerea). În poeziile inspirate de experiența frontului, apelează și la versul alb. Cu timpul, tentația modernității se accentuează și B. recurge la un imagism oarecum insolit pentru epocă (Jazzband, Flirt naiv, Clownul) ori cochetează cu antipoeticul. În fond, el este un introvertit și un senzitiv și cele mai multe strofe din Iubire albă, ca și cele scrise ulterior, sunt elegii erotice sau peisaje sufletești, când exultând de vitalitate
BARBULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285630_a_286959]
-
românești, iar Urmuz fusese considerat un precursor chiar de către suprarealiștii români interbelici, el dând și numele unei reviste conduse de Geo Bogza (1928). B. dovedește că scrierile lui Urmuz nu sunt întâmplătoare și diletante (cum fuseseră multă vreme considerate), că insolitul autor avea antene prin care recepta primele manifestări ale absurdului în literatura europeană. Urmează cartea cea mai coerentă ca viziune și lectură hermeneutică a lui B., Lupta cu absurdul (1971). În primul capitol (Preliminarii. Absurdul, fenomen de criză), autorul demonstrează
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
înșiși și își regăsesc inocența prin felul năstrușnic de a vorbi și de a exista. Ei exprimă euforia desprinderii din alienare, traversând totodată, îndeosebi copiii, momente de nedefinită tristețe. Nu fără legătură cu literatura absurdului, prozatorul obține efecte din îngemănarea insolitului cu banalitatea. De pe acum se manifestă refuzul unui realism plat în declinarea de către narator a competenței auctoriale, în renunțarea la cronologia lineară, în compoziția ce pare a fi regizată de hazard, în indecizia asupra caracterului imaginar sau „adevărat” al întâmplărilor
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]