1,467 matches
-
cunoașterii, comunicarea prezintă trei dimensiuni inseparabile care vor constitui și axele ce infrastructurează și prezenta abordare (B. Lamizet, 1992: 12-13). Dimensiunea socială a comunicării ne situează în planul relațiilor sociale pe care le legitimează și perenizează asigurînd structurarea comunității și instituționalizarea vieții sociale. Dimensiunea culturală a comunicării desemnează funcția sa de reprezentare, investiția sa patrimonială, "sistemul simbolic de reprezentări și referințe în care ne recunoaștem" (B. Lamizet, 1992: 13). Dimensiunea politică angajează raportarea la problematica puterii și a strategiilor (de impunere
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cognitive, ceea ce a adus în prim-plan educația informală. De la soluții radicale de tip Ivan Illich, care propun desființarea școlii, până la variante de transformare radicală a acesteia (de tip Seymour Papert sau, mai nou, Wim Veen) mijloacele educației informale erodează instituționalizarea proiectului luminist de dobândire a autonomiei personale prin intermediul școlii. Din păcate, astăzi lucrurile sunt percepute după cum urmează: • orar versus timp de învățare organizat după bunul plac; • plan de învățământ obligatoriu versus interese proprii de cunoaștere și învățare; • datorie versus distracție
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
prefăcut. Necazul este, fără îndoială, că populațiile cu cel mai mare risc nu erau bine țintite de un program haotic, ceea ce-i explică succesul la o majoritate și, în același timp, eșecul la o minoritate alcătuită totuși din principalele ținte. Instituționalizarea acestui program a blocat apoi orice posibilitate de schimbare reală: cum să pui la îndoială decizii care costaseră atât de mult finanțele publice? Pentru unii autori (Stackel, 1994), a existat un adevărat complot politic asemănător unui program "fascist" periculos pentru
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
ziua de azi și ziua de mâine ne vor aduce condițiile posibilității de a învinge cât mai mult suferința. CAPITOLUL 1 ETAPA DE ÎNCEPUT: SOCIETATEA DE SALVARE ȘI PRIMELE AJUTOARE ÎN CAZURI DE ACCIDENTE DIN BUCUREȘTI (1906) Prima realizare efectivă, instituționalizarea formei organizatorice implicată eficient în sistemul de asistență de urgență din București îl reprezintă, înființarea în anul 1906, din inițiativa profesorului dr. Nicolae Minovici (1868-1941) a Societății de Salvare din București. El se confruntase ani în șir - în calitate de medic legist
Asistența urgențelor chirurgcale din București by Mircea Beuran () [Corola-publishinghouse/Science/91916_a_92411]
-
rezidențiale) stau trei tipuri de ideologii: ideologii optimiste care susțin că instituțiile oferă un mediu de protecție anumitor persoane chiar dacă nu oferă aceleași condiții de dezvoltare normală (de exemplu, instituțiile pentru bătrâni, masa la cantină); ideologii pesimiste care susțin că instituționalizarea ar trebui să fie abandonată întrucât dă naștere la consecințe negative; ideologii radicale de sorginte marxistă care consideră că ocrotirea rezidențială, în ciuda efectelor negative, oferă alternativa traiului în comun, ceea ce favorizează actualizarea sinelui. Bibiliografie 1. Bocancea, C., Neamțu, G., Elemente
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
politică fermă, în privința reintegrării organizaționale a sistemului de asistență socială este crucială pentru viitoarea dezvoltare a întregului sistem. Limitele sistemului actual de asistență socială nu provin numai din limitele resurselor alocate, ci și din confuzia de organizare, din deficitul de instituționalizare, din pattern-ul fluctuant de evoluție, cu tensiuni interne, rezistențe la cooperări interministeriale, mici ajustări și reorganizări continue. Există încă o confuzie organizatorică în privința serviciilor de asistență socială. Nu există încă o concepție strategică de dezvoltare a serviciilor de asistență
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
multe traduceri sunt imperfecte, câteva sunt catastrofale, iar majoritatea nu au un aparat critic de mediere culturală și introducere tehnică, putem vorbi „cu cărțile pe masă”, în limba națională. Problema rămâne, așa cum am arătat eu însumi de mai multe ori, instituționalizarea noilor apariții editoriale: introducerea lor în programe de curs, dezbaterea lor în seminar și reviste savante, poziționarea lor în contextul conflictelor canonice din fiecare disciplină. Pe acest teren, multe rămân de făcut, deși există tot mai numeroase periodice academice de
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
iar alții au reușit să-i supraviețuiască, dar nu au mai izbutit să-și reia activitatea lor temeinică, alții au emigrat ori au practicat forme diferite de ketman, în vreme ce pedagogii și-au revenit foarte încet și cu mare greutate din instituționalizarea pedagogiei staliniste, avându-l pe A.S. Makarenko (1888-1939) drept figură centrală 6. Cel mai remarcabil caz este cel al lui Onisifor Ghibu (1883-1972), unul dintre arhitecții sistemului de învățământ al României Mari, care a trăit destul de mult pentru a continua
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
să deschidă toate aceste schimburi relativ tehnice către mult mai largul public inteligent și interesat, inclusiv către rarii politicieni care urmăresc mișcarea ideilor (i-aș numi: elita cititoare), nu să le închidă între zidurile universităților. Spun asta fiind conștient că instituționalizarea universitară a acestui discurs reprezintă în sine o performanță la noi, iar consolidarea unui câmp al cercetării („fundamentale”, „pure”) este o urgență națională. De ce se cuvine să se vorbească mai mult pentru întreaga societate educată? Printre altele, pentru că numai astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
au pus degetul pe răni adânci ale universității americane: abandonarea rigorii, standardelor și paradigmelor intelectuale pe care doar cultura clasică și valorile ei le pot orienta și susține; canonizarea culturii populare, a subculturilor juvenile și marginale; exaltarea deconstructivismului și relativismului; instituționalizarea ideologiilor contraculturale, de la revoluția sexuală și afrocentrism la feminism. Bloom a avut și curajul de a discuta inteligent și sincer tabuuri social-politice pe care nici Stânga, nici Dreapta (aceste etichete sunt în Statele Unite foarte relative, mai mult ca în Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
amănunt de contextul intelectual și ideologic al lui Mark Lilla. Autorul nostru se potrivește de minune cu atmosfera de la University of Chicago, unde influența formativă a lui Leo Strauss și a elevului acestuia, Allan Bloom, au cunoscut cea mai durabilă instituționalizare 3. Deși - am mai spus-o - Stânga americană prezintă valoroasa universitate de pe malul Lacului Michigan ca pe un bastion conservator, nu aceasta este situația, cel puțin în ultimele decenii, când corpul profesoral a început să includă până și postmoderniști radicali
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
fapt în întreaga sa viață și în ansamblul operei, este tocmai restaurarea legăturilor noastre esențiale cu tradiția; cu alte cuvinte, „re-vrăjirea lumii”, refacerea „corolei de minuni a lumii”. Furibunda sentință împotriva „mândrei lumi noi”, care se îndrepta deja hotărât spre instituționalizarea corectitudinii politice, trebuie citită și recitită cu multă atenție înainte de a merge mai departe cu lectura. Până aici, deși nu împărtășesc multe din accentele polemice ale autorului, îmi înregistrez un singur mare dezacord cu el: Bloom, pe fondul unei juste
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
politici și deci a puterii acestora de a controla definițiile situației. De altfel, cercetarea asupra inspirației cognitiviste, se străduiește să pună în evidență schemele antrenate de individ în prelucrarea informației. Construcția realității politice, cu mecanismele sale de reificare și de instituționalizare a sensului, se realizează prin comunicare; sub toate formele sale (informație, argumentație, narațiune, ilustrare etc.) se elaborează și se difuzează clasificările (Schütz), definițiile situației (Thomas), etichetarea (Becker) care vor orienta schemele percepției politice. Principalele curente care plasează comunicarea politică într-
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
Nu este deci surprinzător să vedem elaborîndu-se, de puțină vreme în Franța, o reglementare a raporturilor dintre politică și bani. Sporirea costurilor comunicării politice denotă presiunea exercitată de mediatizare asupra desfășurării vieții politice. Tot astfel, ea a dus la o instituționalizare a comunicării politice, prin crearea, în 1976, a unei structuri de comunicare guvernamentală, [SID], iar din 1982, a unei instanțe pentru reglarea comunicării audiovizuale. În 1989, urmînd Înaltei Autorități pentru Comunicare Audiovizuală și CNCL, CSA a primit misiunea de a
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
doi ani, cît și în perioada celor cinci ani anteriori. Aici se disting foarte limpede efectele unei conjuncturi politico-instituționale asupra intensificării comunicării la vîrf în cadrul statului. Însă comunicarea guvernamentală o depășește pe cea a premierului. Ea atestă un proces de instituționalizare a comunicării publice, care se traduce prin emergența structurilor diferențiate. În Franța, în cea de-a IV-a și apoi în cea de-a V-a Republică, s-au succedat și adesea au dispărut miniștri sau secretari de stat însărcinați
Comunicarea politică by Jacques Gerstlé [Corola-publishinghouse/Science/924_a_2432]
-
de dolari, și procesul a continuat până în 2000. Cu toate astea, devenită pivot al unui discurs populist, aceeași temă a mobilizat electoratul în 2000 în favoarea lui Vadim Tudor, în timp ce guvernarea PSD din 2000-2004 și-a dobândit o tristă faimă din instituționalizarea corupției la vârf. Imediat după alegeri, noua guvernare, Iliescu-Năstase, a făcut tot ce i-a stat în puteri pentru a anula rezultatele proceselor din anii anteriori: parchetul a reluat practica nefericită a recursurilor în anulare, iar președintele Iliescu personal a
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
modalităților în care aceștia le abordează. Pentru început trebuie să subliniem că spre deosebire de viața animalelor, care este ghidată de instincte mai mult decât de regulile comportării în grup, ființele umane sunt mult mai dependente de organizarea socială. De aceea, formele instituționalizării sociale sunt presupuse că joacă un rol major în influențarea acțiunilor umane și este sarcina sociologiei să descopere cum aceste forme operează asupra persoanei precum și cum acestea apar, se dezvoltă, interacționează una cu alta, decad și dispar. Una dintre cele
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
este mult mai comun. Conflictul se produce în parlament ca expresie a opoziției grupurilor de interese care caută să treacă legi și politici de care ei pot beneficia. Negocierea drepturilor salariale este tot o manifestare conflictuală. Toate aceste procese reflectă instituționalizarea conflictului. Totodată reflectă realitatea că societatea a realizat că conflictul se va produce și a dezvoltat modalități de rezolvare a acestuia. În acest sens, argumentul convingător îl oferă teoreticienii conflictului care arată că grupurile dominante dezvoltă instituții pentru soluționarea conflictului
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
rămâne nefăcute, în cele din urmă amenințând chiar existența grupului. Deși un grup, ca să fie eficient, are nevoie de ambele tipuri de conducere, rar se pot găsi ambele tipuri în aceeași persoană. Unele societăți au recunoscut implicit această problemă prin instituționalizarea unor roluri separate pentru cele două tipuri de conducere, instrumentală și expresivă. În monarhiile constituționale, astfel ca Marea Britanie, Norvegia și Suedia, regele sau regina joacă un rol expresiv în timp ce prim-ministrul joacă un rol instrumental. Regele sau regina acționează ca
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
7 Lista figurilor / 9 Introducere: Cartea facerii naționale: La început a fost cuvântul / 11 Capitolul 1. Memorie istorică, identitate națională, educație publică: tripticul "complexului identitar-mnemonic" / 19 1.1. Drumul mnemonic spre națiune / 19 1.2. Stat-națiune și educațiune de stat: instituționalizarea identității naționale prin sistemul de învățământ / 43 1.2.1. Literatura didactică românească: de la bucoavnă, prin abecedar, către manual / 45 1.2.2. Manualul de istorie națională: "armă de instrucție în masă" / 55 Capitolul 2. Chestiuni de metodă: hermeneutica discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
divin din limbile sfinte pe graiul popoarelor, limba română se impune asupra celei slavone ca limbă literară, de cancelarie și liturgică 1. Există, desigur, și factori economici, dincolo de cei ce țin de prozelitismul religios, care și-au adus aportul la instituționalizarea limbii române ca limbă oficială. P.P. Panaitescu, aflat în faza de biografie intelectuală tributară doctrinei materialismului dialectic - după ce trecuse mai înainte prin cea a naționalismului critic interbelic și mai apoi prin cea a naționalismului fanatic exprimat în crezul legionar - arată
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cuprinde ea, este, la rându-i, ireductibilă la textualitate. Fără a nega ori minimaliza importanța factorilor materiali care s-au conjugat pentru înfăptuirea statului-națiune românesc, lucrarea își închide intenționat perspectiva analitică pentru a cuprinde doar aspectele discursive ale procesului de instituționalizare a identității naționale prin cultivarea memoriei istorice. Volumul tratează memoria istorică națională ca o semi-"ficțiune fundațională" a conștiinței de sine românești (Sommer, 1989). Totuși, spre deosebire de ficțiunile literare, în care citirea în avans a sinopsisului poate distruge experiența lecturală prin
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
existente între memorie și națiune, încercând să arate rolul crucial jucat de memoria colectivă în procesul de construire politică a statului-națiune. Argumentul glisează apoi de pe relația memorie-națiune pentru a introduce în ecuație rolul sistemului educațional și al literaturii didactice în instituționalizarea identității naționale. Capitolul metodologic detaliază "hermeneutica discursivă" utilizată ca metodă precumpănitoare în analizarea modului în care manualele de istorie a românilor au funcționat ca vectori ai memoriei naționale. După fixarea acestui cadru de referință teoretico-metodologic, lucrarea avansează înspre realizarea unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
în care cărturarii "descoperă" națiunea și prin aceasta declanșează mișcarea de construire a statului-națiune; b) Faza B, a "agitației patriotice", în care literații care au descoperit națiunea demarează acțiuni de prozelitism ideologic în vederea dezvoltării conștiinței naționale; c) Faza C, a instituționalizării naționalismului ca mișcare de masă. Ancorarea pe verticală a comunității prin stabilirea unei relații ferme cu trecutul istoricul (proces ce poate fi numit prescurtat "construirea memoriei colective") a avut un rol decisiv în "imaginarea" națiunii române. Odată fixată această relație
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fie necesară identității naționale. Conștiința de sine a colectivității se cristalizează progresiv pe măsură ce memoria istorică este articulată prin descoperiri imaginative ale trecutului. Din aceste motive, drumul spre națiune trece, necesarmente, prin vămile memoriei. 1.2. Stat-națiune și educațiune de stat: instituționalizarea identității naționale prin sistemul de învățământ Am argumentat că românii și-au construit identitatea națională descoperindu-și imaginativ trecutul. Aceasta a fost în întregime opera elitelor, iar conștiința politică a identității românești a rămas localizată la categoria minoritară a acestora
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]