1,286 matches
-
politice. Despre necesitatea înființării acestui muzeu s-a discutat încă din anul 1956, însă nu a fost luată nicio măsură până în anul 1981. În anul 1981, a fost creat "Społeczny Komitet Budowy Muzeum Powstania Warszawskiego" ("Comitetul Social pentru Înființarea Muzeului Insurecției din Varșovia"), însă introducerea Legii Marțiale a împiedicat activitatea acestui comitet. În anul 1983, comisarul Varșoviei, gen. Mieczysław Dębicki, înființează departamentul pentru crearea Muzeului de Istorie din Varșovia. Între anii 1984-1994, s-au desfășurat pregătiri pentru construirea Muzeului Insurecției din
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Muzeului Insurecției din Varșovia"), însă introducerea Legii Marțiale a împiedicat activitatea acestui comitet. În anul 1983, comisarul Varșoviei, gen. Mieczysław Dębicki, înființează departamentul pentru crearea Muzeului de Istorie din Varșovia. Între anii 1984-1994, s-au desfășurat pregătiri pentru construirea Muzeului Insurecției din Varșovia, fiind așezat în locul în care se aflau pe atunci ruinele Băncii Polone. În anul 1984, prof. Janusz Durko, în acea perioadă, director al Muzeului de Istorie din Varșovia, se decide să colaboreze cu "Stowarzyszenie Architektów Polskich" ("Asociația Arhitecților
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
după construirea muzeului, însă, din considerente neclare, construirea muzeului nu a început. Situația s-a schimbat în anul 2002, odată cu venirea președintelui Lech Kaczyński, care a promis că muzeul va fi inaugurat odată cu împlinirea a 60 de ani de la înăbușirea insurecției, promisiune pe care și-a ținut-o. Pentru concepția arhitectonică, s-a ținut un concurs, care a fost câștigat de arhitectul Wojciech Obtułowicz. Lucrările au început în aprilie 2004, în următoarele trei luni muncindu-se 24 de ore din 24
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
a ținut-o. Pentru concepția arhitectonică, s-a ținut un concurs, care a fost câștigat de arhitectul Wojciech Obtułowicz. Lucrările au început în aprilie 2004, în următoarele trei luni muncindu-se 24 de ore din 24, în trei schimburi. Muzeului Insurecției din Varșovia are trei etaje, având o suprafață de peste 3000 m². Expoziția cuprinde aproape 1000 de exponate, 1500 de fotografii, peste 200 de note informaționale biografice și istorice, dar și hărți, filme, cronici, aranjate în ordine cronologică și în funcție de subiecte
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
aranjate în ordine cronologică și în funcție de subiecte. Aranjarea expoziției se bazează pe folosirea cât mai eficientă a imaginilor, a luminii și a sunetelor. Așezarea exponatelor și utilizarea acestor efecte creează o atmosferă ce îl aduce pe vizitator mai aproape de realitatea insurecției. Punctul central al muzeului este un monument de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
aduce pe vizitator mai aproape de realitatea insurecției. Punctul central al muzeului este un monument de oțel, care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
care trece prin toate nivelurile muzeului. Muzeul trebuie vizitat într-o anumită ordine, traseul prezentând cronologic evenimentele, prin diverse săli tematice. Expoziția prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai 1945. Astfel
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
prezintă istoria insurecției, începând cu invazia nemților în septembrie 1939, continuând cu evenimentele din timpul ocupației, pregătirile pentru insurecție, înăbușirea ei, încheind cu destinul insurecționiștilor în perioada Republicii Populare Polone. La parter sunt prezentate evenimente din timpul ocupației, precum și înăbușirea insurecției. În această parte a expoziției, se găsește calendarul întâmplărilor din perioada 1 septembrie 1939 - 8 mai 1945. Astfel, vizitatorilor li se înfățișează viața cotidiană din timpul ocupației, teroarea impusă de nemți, dar și funcționarea clandestină a "Polskie Państwo Podziemne" și
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
parașuta și spitalul insurecționiștilor. De asemenea, sunt prezentate trei cronici de film ale "Biroului de Informație și Propangandă AK (Biuro Informacji i Propagandy AK)". În această parte a muzeului este prezentată lupta în Czerniaków, Mokotów, Żoliborz (cartiere ale Varșoviei), înăbușirea insurecției, capitularea și exodul populației varșoviene, precum și destinul insurecționiștilor. "Hala z Liberatorem" este o sală extrem de spațioasă, al cărei punct central este replica avionului B-24 Liberator, pilotat de căpitanul Zbigniew Szostak și doborât de Luttwaffe. Pentru construirea replicii, au fost folosite
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Varșovia acelei perioade, canale prin care se deplasau insurecționiștii. În centrul Parcului Wolność se află "Mur Pamięci", un zid cu o lungime de 156 m, pe care sunt inscripționate numele a peste 11.000 de soldați ce au murit în timpul insurecției. Pe această listă încă se mai adaugă nume ale insurecționiștilor. În partea centrală a zidului se află un clopot ce cântărește 230 kg, construit în memoria gen. Antoni Chruściel, clopot care sună pe 1 septembrie la „ora W” ( la 17
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
nume ale insurecționiștilor. În partea centrală a zidului se află un clopot ce cântărește 230 kg, construit în memoria gen. Antoni Chruściel, clopot care sună pe 1 septembrie la „ora W” ( la 17:00, oră la care a fost înăbușită Insurecția).
Muzeul Insurecției din Varșovia () [Corola-website/Science/328120_a_329449]
-
Zygmunt Deybel și Joachim Daniel Jauch. În 1765 sau 1766, Stanislaw August Poniatowski devine noul proprietar și pune aici bazele Corpului de Cadeți al Școlii de Cavaleri, renovând interiorul după planul lui Dominic Merlini. În 1794, ca urmare a nereușitei insurecției lui Kościuszko, școala a fost desființată. În anul 1814, un incendiu a nimicit clădirile saxone, cazarme ale palatului, în 1816 fiind ridicate în locul lor două pavilioanele proiectate de Jakub Kubicki. În același an, palatul devine sediul Universității din Varșovia. Din
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
clădirea Auditorium Maximum, urmând proiectul lui Alexander Bojemski. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, palatul fost distrus alături de alte clădiri universitare din campus, devenind o ruină. A suferit de asemenea în timpul Războiului de apărare din anul 1939 și în timpul Insurecției din Varșovia. Palatul a fost reconstruit după război, între anii 1945 și 1954, în cadrul proiectului lui Piotr Biegański.Ultima lucrare de restaurare s-a finalizat în anul 1960. Clădirea Palatului Kazimierzowski adăpostește în prezent rectoratul Unversității din Varșovia și Muzeul
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
mai 1132, Grimoald a fost capturat, iar Tancred a fost cruțat doar cu condiția promisiunii de a participa la cruciadă. El a renunțat la Brindisi pentru 20 de monede de aur. Tancred se pregătea pentru participarea la cruciadă când o insurecție a izbucnit în apropierea sa. El s-a raliat răscoalei la Montepeloso. Acolo, el a preluat comanda rebelilor din Apulia, care dețineau Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a cucerit orașele centrale
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
Grimoald a pornit răscoala în 1131 și a capturat portul Brindisi în ziua de Crăciun. El a menținut Brindisi până în mai 1132, când, după preziceri astronomie și insistențe papale, dar mai ales după ce Roger a părăsit Sicilia pentru a înăbuși insurecția din Apulia, locuitorii din Bari s-au dezis de principele lor, iar Grimoald și întreaga sa familie s-au predat. Principele depus și familia sa au fost duși în Sicilia, în vreme ce Tancred a fost iertat doar cu condiția de a
Grimoald de Bari () [Corola-website/Science/328166_a_329495]
-
a lui Guiscard din Balcani. Această din urmă răscoală l-a avut în frunte pe contele Godefroi de Conversano și a fost susținută de împăratul bizantin Alexios I Comnen, însă a fost reprimata înainte de 1083. În orice caz, din timpul insurecției, Henric și-a afirmat supunerea față de Bizanț. Astfel, între martie 1083 și iunie 1086, el și-a datat hrisoavele în funcție de anii de domnie ai lui Alexios I. În iunie 1087, Henric apare ca fiind prezent în tabăra ducelui Roger Borsa
Henric de Monte Sant'Angelo () [Corola-website/Science/328173_a_329502]
-
an Szpilman este forțat să fugă după ce un vecin îl descoperă. În cea de-a doua sa ascunzătoare se află un pian dar este forțat să păstreze liniștea, de asemenea el suferă de icter. În august 1944, rezistența poloneză începe Insurecția din Varșovia, atacând o clădire germană aflată vizavi de ascunzătoarea lui Szpilman. Un tanc distruge apartamentul său și este forțat să fugă și să se ascundă în altă parte în timp ce lupta se dezlănțuie în jur. De-a lungul următoarele luni
Pianistul () [Corola-website/Science/328185_a_329514]
-
sudul Italiei a fost angajarea ca mercenari în serviciul lui Melus în lupta antibizantină în mai 1017, atunci se poate conchide că respectivii ar fi părăsit Normandia cândva între ianuarie și aprilie ale acelui an. În 9 mai 1009, o insurecție a izbucnit în Bari împotriva catepanatului de Italia, autoritatea bizantină în regiune. Sub conducerea lui Melus, un longobard local având o poziție înaltă, răscoala s-a răspândit rapid în alte orașe. La sfârșitul acelui an sau la începutul lui 1010
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
pus la cale un atac asupra posesunilor bizantine din Balcani, în Grecia însăși; cauza o poate constitui faptul că bizantinii susținuseră pe Abelard și Herman, fiii deposedați ai contelui Umfredo de Hauteville și nepoți de frate ai lui Robert, în insurecția lor împotriva autorității lui Guiscard, și care îl ajutaseră pe contele Henric de Monte Sant'Angelo, care recunoștea suzeranitatea bizantină în comitatul său, de asemenea împotriva lui Robert Guiscard. Robert a inițiat prima sa campanie în Balcani în mai 1081
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
și principii Richard Drengot de Capua și Gisulf al II-lea de Salerno, ambii temîndu-se de puterea crescândă a lui Robert Guiscard. Cu toate acestea, Robert nu a abandonat asediul asupra Palermo și campania siciliană. El a preferat să ignore insurecția, care pe atunci s-a extins și în Calabria. Palermo a capitulat în 1072, iar Robert a revenit în peninsulă anul următor, anihilând cu ușurință pe cei mai mulți dintre răsculați. Cu toate acestea, el a căzut bolnav la Trani și dus
Abelard de Hauteville () [Corola-website/Science/328227_a_329556]
-
al IV-lea de Apulia, era destinat a fi încoronat în locul regelui Guillaume, însă curând populația a trecut la sprijinirea urcării pe tron a lui Simon însuși. Însă înainte ca Simon să se impună, rebeliunea a fost reprimată. Participanții la insurecție au fost nevoiți să îl elibereze pe rege și să se retragă la castelele lor. Iertarea le-a fost acordată doar cu condiția de a pleca în exil și mulți dintre ei, inclusiv Tancred, au acceptat această ofertă. În 1174
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
Albaniei. El chiar manifesta intenții de cucerire a Constantinopolului. Opoziția localnicilor față de oficialitățile franceze și de taxarea excesivă, combinată cu incitările la rebeliune venite din partea a diverși agenți ai Coroanei de Aragon și ai Imperiului Bizantin, a condus la episodul insurecției numite Vecerniile siciliene și la succesul invaziei regelui din 1282. Războaiele care au rezultat de pe urma "Vecerniilor siciliene" au durat până cînd s-a încheiat Pacea de la Caltabellotta în 1302, prin care vechiul regat al Siciliei era divizat în două părți
Regatul Siciliei () [Corola-website/Science/328296_a_329625]
-
cu unitatea de tancuri condusă de căpitanul Udrea. Armatele române reușesc în cele din urmă să elibereze Bucureștiul de trupele germane. La finalul filmului sunt date câteva explicații cu privire la acțiunile ulterioare ale Armatei Române în confruntarea cu trupele germane: "„După insurecția națională antifascistă armata română a continuat lupta împotriva dușmanului, eliberînd pămîntul Transilvaniei contribuind apoi cu eroismul și prinosul său de jertfe la înfrîngerea definitivă a Germaniei naziste.”". După arestarea mareșalului Ion Antonescu la 23 august 1944, Comandamentul Militar al Capitalei
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
de producție s-au ridicat la suma totală de 4.075.000 lei. Lansarea filmului a avut loc la 19 august 1974 în București și simultan în mai multe orașe ale țării, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la „insurecția antifascistă și antiimperialistă” de la 23 august 1944. Filmul "Stejar - extremă urgență" a fost vizionat de 3.612.114 de spectatori la cinematografele din România, după cum atestă o situație a numărului de spectatori înregistrat de filmele românești de la data premierei și
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
parte a Nižné Lipnice Fridman (Falštin), Krempach, Tribš, Durštín, Čierna Hora, Jurgov, Repiská, Vyšné lapse, Nižné lapse, Nedeca, Kacvín și Lapšanka. La sârșitul anului 1921 a avut loc o modificare a graniței republicii de la Weimar și Poloniei ca urmare a insurecțiilor din Silezia. A fost vorba de o serie de trei rebeliuni armate în perioada 1919 și 1921 organizate de polonezii din Silezia Superioară împotriva autorităților germane. Tratatul de la Versailles prevăzuse de altfel încă din 1919 organizarea unui plebiscit, care a
Evoluția teritorială a Poloniei () [Corola-website/Science/327646_a_328975]