9,651 matches
-
de narațiune pentru interpretarea unui roman îndeosebi în capitolul referitor la opoziția mod. Intermedierea narațiunii constituie astfel fundamentul distincției dintre cele trei situații narative, în așa fel încît în fiecare dintre acestea un element diferit (persoană, perspectivă, mod) din complexul intermedierii este dominant. Ceea ce determină natura unei anumite situații narative este în primul rînd persoana întîi corespunzătoare unui personaj din roman în situația narativă la persoana întîi, perspectiva externă în situația narativă auctorială și modul reflector în situația narativă personală. Potrivit
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narative este în primul rînd persoana întîi corespunzătoare unui personaj din roman în situația narativă la persoana întîi, perspectiva externă în situația narativă auctorială și modul reflector în situația narativă personală. Potrivit semnificației sale ca trăsătură generică a narațiunii, termenul intermediere sau conceptul corespunzător din teoria genurilor s-a bucurat de atenție în cea mai mare parte a literaturii de specialitate din ultima vreme a școlilor celor mai diverse privind teoria romanului 7. Pentru Käte Hamburger intermedierea ("Aussagestruktur" "structura declarativă") este
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
generică a narațiunii, termenul intermediere sau conceptul corespunzător din teoria genurilor s-a bucurat de atenție în cea mai mare parte a literaturii de specialitate din ultima vreme a școlilor celor mai diverse privind teoria romanului 7. Pentru Käte Hamburger intermedierea ("Aussagestruktur" "structura declarativă") este trăsătura care distinge narațiunea la persoana întîi de narațiunea la persoana a treia 8. În distincția făcută de Johannes Anderegg între un model de relatare ("Berichtmodell") și un model de narare ("Erzählmodell") al procesului de comunicare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
treia 8. În distincția făcută de Johannes Anderegg între un model de relatare ("Berichtmodell") și un model de narare ("Erzählmodell") al procesului de comunicare literară, existența unui mediator sau a unui transmițător în cadrul celui dintîi este factorul distinctiv principal 9. Intermedierea ("transmiterea narativă") este, de asemenea, punctul de plecare esențial în descrierile fundamentate lingvistic ale tipurilor narative, cum este aceea a lui Seymour Chatman 10, care se bazează pe teoria actelor de limbaj a lui John Austin și John Searle. În
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
modality" (modalitate) ca pe două aspecte ale structurii de profunzime ale propoziției, care ar putea fi, de asemenea, identificate în formă analoagă în structura romanului 11. Modalitatea denotă pur și simplu toate acele caracteristici ale structurii narative ce derivă din intermedierea narațiunii. Intermedierea narațiunii, adică reprezentarea intermedierii, este probabil punctul de plecare cel mai important în configurarea unui conținut de către autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ca pe două aspecte ale structurii de profunzime ale propoziției, care ar putea fi, de asemenea, identificate în formă analoagă în structura romanului 11. Modalitatea denotă pur și simplu toate acele caracteristici ale structurii narative ce derivă din intermedierea narațiunii. Intermedierea narațiunii, adică reprezentarea intermedierii, este probabil punctul de plecare cel mai important în configurarea unui conținut de către autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei povestiri, adică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale structurii de profunzime ale propoziției, care ar putea fi, de asemenea, identificate în formă analoagă în structura romanului 11. Modalitatea denotă pur și simplu toate acele caracteristici ale structurii narative ce derivă din intermedierea narațiunii. Intermedierea narațiunii, adică reprezentarea intermedierii, este probabil punctul de plecare cel mai important în configurarea unui conținut de către autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei povestiri, adică efectul său potențial aparte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și simplu toate acele caracteristici ale structurii narative ce derivă din intermedierea narațiunii. Intermedierea narațiunii, adică reprezentarea intermedierii, este probabil punctul de plecare cel mai important în configurarea unui conținut de către autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei povestiri, adică efectul său potențial aparte, ca artefact literar și estetic. Prin urmare, nu este o întîmplare faptul că intermedierea narațiunii este de obicei redată doar minimal în romanul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
autorul unei opere narative. Fiecare efort de redare a intermedierii narațiunii sporește literaritatea (Roman Jakobson)12 unui roman sau a unei povestiri, adică efectul său potențial aparte, ca artefact literar și estetic. Prin urmare, nu este o întîmplare faptul că intermedierea narațiunii este de obicei redată doar minimal în romanul popular. Spre deosebire de autorii romanelor populare, cei ai unor opere care au marcat începutul unei epoci în literatura narativă, cum sînt Don Quijote, Tristram Shandy, Doamna Bovary, Ulise ș.a., și-au consacrat o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
el să-și demaște propriile tehnici", după cum spune foarte potrivit Șklovski în studiul "Parodia romanului: Tristram Shandy"13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să conștientizeze intermedierea ca trăsătură generică a romanului. Actul narativ este o parte importantă a intrigii și astfel dramatizează intermedierea într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci. Sterne îl lasă pe cititor să fie martorul vicisitudinilor incitante din procesul scrierii și asta determină în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să conștientizeze intermedierea ca trăsătură generică a romanului. Actul narativ este o parte importantă a intrigii și astfel dramatizează intermedierea într-un mod nemaiîntîlnit pînă atunci. Sterne îl lasă pe cititor să fie martorul vicisitudinilor incitante din procesul scrierii și asta determină în cele din urmă forma unică a acestui roman, prin descrierea amănunțită a aparentei dificultăți pe care Tristram
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
actului narației. Acest lucru este subliniat mai cu seamă în interpretarea structuralistă pe care Robert Scholes o face romanului lui Joyce: "Citindu-l, aflăm cum trebuie să-l citim"; cu alte cuvinte, pe măsură ce încercăm să înțelegem forma neobișnuită pe care intermedierea a căpătat-o aici, noi, în calitate de cititori, sîntem transformați, cîștigăm o nouă dimensiune de experiență ca lectori: "Înțelegerea noastră este exersată și extinsă. Sîntem conduși treptat către o metodă narativă și către o viziune asupra omului (acestea două fiind inseparabile
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
se situează undeva între aceste inovații semnificative și maniera narativă mai convențională a celor mai multe romane populare, adică se află undeva în intervalul pe care l-am sugerat. Nu este neobișnuit să găsești o diminuare sau o creștere a gradului de intermediere, care apare în cadrul unei singure opere, de exemplu în romanul Un colind de Crăciun al lui Dickens, precum și în operele unui autor privite în ansamblu. De regulă, putem observa o anumită scădere, o relaxare a intensității cu care actul narativ
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dacă a fost observat ca problemă generală a artei narative, va fi discutat în continuare în relație cu conceptele de "dinamizare a situației narative" și "profil narativ". Termenii precum "intensitate", "relaxarea tensiunii" și "entropie", fiind folosiți în relație cu reprezentarea intermedierii în situațiile narative, necesită aici o scurtă explicație. Nivelul, proporția sau gradul energiei pe care o cer cele mai multe feluri de producții literare sînt greu dacă nu imposibil de măsurat. Cele mai obișnuite forme narative dintr-o anumită perioadă, cu alte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este cel mai larg folosită de către autorii dintr-o anumită perioadă. În consecință, va trebui să distingem un prototip al situației narative din romanul victorian și un prototip al situației narative din romanul modern, mai precis din cel contemporan. Întrucît intermedierea reprezentată într-un mod neobișnuit sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Roman francez. Încercarea lui Robbe-Grillet legată de o reificare completă a realității reprezentată prin înghețarea optică a mediatorului (de exemplu prin reducerea personajului la funcția unei camere) în romanul Gelozia ar putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din acest roman în capitolul 7. 1.1. Intermediere și Point of View Termenii care au condus iarăși și iarăși naratologia către problema intermedierii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea sînt "punctul de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a mediatorului (de exemplu prin reducerea personajului la funcția unei camere) în romanul Gelozia ar putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din acest roman în capitolul 7. 1.1. Intermediere și Point of View Termenii care au condus iarăși și iarăși naratologia către problema intermedierii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea sînt "punctul de vedere" și "naratorul" sau "naratorul personalizat". Cel dintîi este un termen precis, însă nu a fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
putea fi interpretată ca o soluție extremă la reprezentarea intermedierii. Vom spune mai multe despre situația narativă din acest roman în capitolul 7. 1.1. Intermediere și Point of View Termenii care au condus iarăși și iarăși naratologia către problema intermedierii de la sfîrșitul secolului al XIX-lea sînt "punctul de vedere" și "naratorul" sau "naratorul personalizat". Cel dintîi este un termen precis, însă nu a fost nicidecum aplicat în mod consecvent. În primul rînd, trebuie făcută distincția între sensul general de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de punctul de vedere emise de Gérard Genette, Lubomír Doležel, Seymour Chatman și alții va fi discutată mai detaliat ulterior 23. Pentru moment va fi suficient să menționăm că există cîteva legături transversale între teoriile punctului de vedere care explică intermedierea în sensul perspectivei, teoria insolitării a lui Șklovski și conceptul de skaz dezvoltat în primul rînd de către teoria literară rusă. Skaz în acest sens înseamnă o formă de perspectivă narativă, îndeosebi în narațiunea la persoana întîi, care e stilizată după
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a abaterilor personajelor de la normele de comportament așteptate sau presupuse în mod inconștient, trăsături pe care le întîlnim în reprezentarea limitată la perspectiva internă dintr-o situație narativă personală, par să favorizeze în mod deosebit efectul de insolitare. 1.2. Intermedierea și persoana naratorului O trăsătură fundamentală a modului în care percepem realitatea este valabilă și în cazul narațiunii ficționale: orice idee despre realitate depinde de presupoziții mai mult sau mai puțin corecte sau de o înțelegere apriorică a realității. Acest
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
contrastul dintre o perspectivă omniscientă panoramică și una subiectiv limitată. Dacă am încerca să asimilăm personalității autorului personalitatea individuală a unui narator ficțional de dragul clarității și al credibilității narațiunii, am renunța la cea mai importantă utilitate pe care o are intermedierea narațiunii: aceea de a revela natura subiectivă a modului în care înțelegem realitatea. Nu rareori un astfel de narator devine un simplu purtător de cuvînt al autorului. Romanul, precum și, într-o măsură mai mică, formele narative de dimensiuni mai reduse
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Omul fără însușiri a fost interpretat de primii recenzenți drept "eseu actorial" (figurierter Essay), pornindu-se de la premisa că există un grad mare de identitate între personajul Ulrich și autorul Musil. Însă Musil a arătat clar în ce măsură conta pentru el intermedierea conținutului eseistic prin Ulrich: "Dar pot să spun ceea ce vreau să spun numai în roman, prin intermediul evenimentelor și personajelor"31. Spre deosebire de Orwell, Musil nu poate fi ținta acuzațiilor de "diletantism", prin care Anderegg înțelege eșecul unui autor în a transforma
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
de vedere și a rolului naratorului personalizat are legătură mai mult cu romanul modern decît cu cel tradițional, din moment ce, aproximativ de la începutul secolului XX, cerințele autorilor, criticilor și cititorilor s-au schimbat fundamental sub aspectul gradului de perspectivizare și de intermediere din narațiune. Majoritatea romanelor din perioada victoriană au încă o narațiune aperspectivală, ceea ce înseamnă că autorii din acea perioadă acordă o atenție redusă problemei perspectivei spațiale din descrierea unui interior sau a unui peisaj. În paralel cu aceasta, și perspectivizarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat. De aici derivă o serie de diferențe legate de accentuarea și de delimitarea acestui fenomen. Mai trebuie specificate cîteva lucruri în discuția despre
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]