1,308 matches
-
noi sărbătorim o taină a sufletului nostru, nu o sărbătoare civilă, iacă ce sărbătorim astăzi 24 Ianuarie 1859!" (p. 5). După ce stabilește cadrul de referință definit de coordonate mistice înlăuntrul căruia se va desfășura discursul său, Delavrancea își formulează miezul interogativ la care va aduce un răspuns exaltant: "Copii, ce e Patria, ce e patriotismul?". "Ce este" - se întreabă mai departe cărturarul, încercând să pătrundă mai adânc în vălurile care înfășoară acest fenomen enigmatic - "acest sentiment care răscolește toate puterile unui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
facilitator-ajutătoare a rolului de profesor"107. Contextul școlar devine scena unor schimburi și împărtășiri care pornesc de la inițiativele, dorințele, convingerile și dilemele elevilor, iar lecțiile sunt orientate și în funcție de curiozitățile și reacțiile elevilor. Remarcăm, astfel, în procesul instructiv-educativ încurajarea spiritului interogativ al elevilor și implicarea acestora în alegerea metodelor de predare-învățare și în stabilirea regulilor clasei. Profesorul utilizează uneori texte neprelucrate și stimulează discuțiile pe baza lor, manifestă el însuși conduitele pe care le așteaptă de la elevi, cere elevilor să transfere
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
XVI-lea, după modelul scrierii grecești, fiind redat prin punct și virgulă. După un secol, semnul Întrebării este folosit Într-o formă asemănătoare cu cea de astăzi. Faptul că semnul Întrebării se pune doar la sfârșitul propozițiilor și al frazelor interogative poate crea anumite dificultăți pentru cititor, care nu cunoaște de la Început sensul interogativ al propoziției sau frazei respective. Pentru a remedia acest neajuns, limba spaniolă, de pildă, folosește semnul Întrebării În formă răsturnată și la Începutul propoziției sau al frazei
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
un secol, semnul Întrebării este folosit Într-o formă asemănătoare cu cea de astăzi. Faptul că semnul Întrebării se pune doar la sfârșitul propozițiilor și al frazelor interogative poate crea anumite dificultăți pentru cititor, care nu cunoaște de la Început sensul interogativ al propoziției sau frazei respective. Pentru a remedia acest neajuns, limba spaniolă, de pildă, folosește semnul Întrebării În formă răsturnată și la Începutul propoziției sau al frazei. Sub influența limbii spaniole, s-a Încercat și la noi introducerea acestei metode
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a Încercat și la noi introducerea acestei metode, dar procedeul a rămas izolat. În general, nici acest semn nu creează mari dificultăți. Iată câteva reguli de utilizare a semnului Întrebării: - după cuvinte, grupuri de cuvinte, propoziții sau fraze cu caracter interogativ: „Iar vrei să te pupe cucul armenesc și să te spurce, ca să nu-ți meargă bine toată ziua? (I. Creangă) sau „Să fie și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
și din cauza absenței oricărui cuvânt Însoțitor, iarăși ca atunci când este are funcție predicativă?” (I. Iordan); - Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin mimică și gesturi: „- Ei, da! și Costică... - ? - Costică Arion...” (I.L. Caragiale). - după titlurile constituite din propoziții interogative directe: Ce-i de făcut? (N. Cernîșevski). Nu se utilizează semnul Întrebării după propoziții interogative indirecte, inclusiv atunci când acestea se constituie În titluri: „Cum am Învățat românește” (C. Negruzzi); „Se-ntreabă ce să facă” ( G. Topîrceanu); „Gheorghieș, copilul, are să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Într-o conversație, când unul dintre interlocutori răspunde prin mimică și gesturi: „- Ei, da! și Costică... - ? - Costică Arion...” (I.L. Caragiale). - după titlurile constituite din propoziții interogative directe: Ce-i de făcut? (N. Cernîșevski). Nu se utilizează semnul Întrebării după propoziții interogative indirecte, inclusiv atunci când acestea se constituie În titluri: „Cum am Învățat românește” (C. Negruzzi); „Se-ntreabă ce să facă” ( G. Topîrceanu); „Gheorghieș, copilul, are să-l Întrebe ce i-a adus de la târg” (Beldescu, 1995, p. 84); „Cum Îi numesc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
discursului / 76 I.2.2. Strategii discursive / 80 I.3. Teatru / 85 I.3.1. Universul teatrului concepte operaționale / 92 I.3.2. Strategii teatrale / 102 Partea a II-a. Tehnici discursive valorificabile în comunicare / 113 II.1. Componenta locutorială interogativă a actului comunicativ / 114 II.2. Componenta locutorială enunțiativă a actului comunicativ / 127 II.3. Componenta interlocutorială a actului comunicativ / 149 Partea a III-a. Tehnici teatrale valorificabile în comunicare / 167 III.1. Tehnici ale instanței locutoriale reperabile în comunicare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
spatele etc. Mofturi Strâmbături, limba scoasă Clipit sugestiv din ochi Bătaie din palme COPIL creator/ "mic profesor" Dacă fac așa..., ajung la... Dacă încerc așa..., va merge sigur. Ce-ar fi să încerc? Hai să schimbăm jocul! Intonație manipulatorie Intonație interogativă Aranjare/grupare a unor obiecte după criterii noi Desfacere/descompunere a unui obiect/aparat pentru a-i înțelege principiile de funcționare Încercare de a obține un anumit lucru manipulând prin mofturi, mimică expresivă, alint etc. COPIL adaptat supus Da, bine
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
stilului verbal (alegerea anumitor cuvinte din sistemul limbii, în detrimentul altora; explicarea unora dintre elementele lexicale, când este cazul; folosirea unor elemente ludice jocuri de cuvinte, glume etc.; utilizarea sau nu a construcțiilor eliptice; accent pus pe enunțiativ sau, dimpotrivă, pe interogativ, pe neexclamativ sau pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului, intonația, pauzele semnificative, cuvintele de umplutură ăăă, îîî, timbrul, ritmul vorbirii, intensitatea vocii etc.) și nonverbal (ținută, vestimentație, mimică
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
re)create. Toate aceste operații implică atât locutorul, cât și interlocutorul care, prin prezența lor într-o situație de comunicare, dau dinamica actului comunicativ; de aici și direcțiile avute în vedere în secțiunea de față a lucrării: (a) componenta locutorială (interogativă, respectiv enunțiativă) a actului comunicativ; și (b) componenta interlocutorială a actului comunicativ. II.1. Componenta locutorială interogativă a actului comunicativ De cele mai multe ori, un act comunicativ începe cu o întrebare, fie ea și implicită, nespusă/neadresată interlocutorului. În derularea efectivă
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
situație de comunicare, dau dinamica actului comunicativ; de aici și direcțiile avute în vedere în secțiunea de față a lucrării: (a) componenta locutorială (interogativă, respectiv enunțiativă) a actului comunicativ; și (b) componenta interlocutorială a actului comunicativ. II.1. Componenta locutorială interogativă a actului comunicativ De cele mai multe ori, un act comunicativ începe cu o întrebare, fie ea și implicită, nespusă/neadresată interlocutorului. În derularea efectivă a schimbului informațional dintr-o situație de comunicare interpersonală, respectiv didactică/educațională, sunt reperabile (cf. R. G.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
prea obosiți, mai dați două exemple de...?; Nu te deranjează zgomotul? [pentru "pe mine mă deranjează zgomotul, mi-ar plăcea să ai în vedere acest lucru"] etc. De asemenea, sunt foarte importante componenta nonverbală și cea paraverbală a actului comunicativ interogativ. Astfel, pot deveni factori de optimizare a comunicării: * păstrarea distanței locutor interlocutor corespunzătoare tipului de relație dintre aceștia și caracteristicilor contextuale (culturale, sociale, religioase etc.) ale situației de comunicare, prin raportare la: zona intimă (până la un braț lungime de corp
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
în general, "orice schimbare bruscă a poziției exterioare reflectă întotdeauna o modificare bruscă a ținutei interioare" (Birkenbihl, 1999, p. 85); * accentuarea anumitor cuvinte/componente ale mesajului 22, către care se va centra, astfel, atenția interlocutorului, și folosirea intonației corespunzătoare construcțiilor interogative: Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte...; * valorificarea tonului 23 potrivit rolului asumat de locutor în respectivul context comunicativ și mesajului pe care dorește să-l transmită (aici, interogativ), în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
construcțiilor interogative: Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte? vs. Când ai fost la munte...; * valorificarea tonului 23 potrivit rolului asumat de locutor în respectivul context comunicativ și mesajului pe care dorește să-l transmită (aici, interogativ), în condițiile în care tonuri diferite transmit informații nuanțate despre locutor: de exemplu, "tonul înalt este asociat cu nemulțumirea, iritarea, frica sau revendicările infantile", pe când cel de copil "sugerează nesiguranță, experiență redusă sau lipsa de autoritate", "tonul parental" implică, în
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
presupune atât repulsie, cât și dorință din partea bolnavului. Fenomenele obsesive sunt extrem de variate și ele constau din următoarele: 1) Ideile obsedante: au un caracter de ruminații intelectuale și neproductive (Legrand du Saulle, P. Janet). Ele au, de regulă, un caracter interogativ (aritmomania, onomatomania, evocarea obsedantă, idei contrastante în totală opoziție cu sentimentele, concepțiile și atitudinile bolnavului, îndoiala obsedantă sau la folie du doute). 2) Fricile obsedante sunt temeri nejustificate ale bolnavului reprezentate prin: agorafobie, claustrofobie, ereutofobie, nosofobie, dismorfofobie etc. 3) Impulsiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
literară istratiană puterea imaginativă și biruința asupra convenționalului. B. este și autor de aforisme și cugetări, scrise de-a lungul a zeci de ani, care lasă să transpară un chip interior mai puțin supus canoanelor și o gândire incomodă, adoptând interogativ marile teme ale filosofiei, logicii, eticii, esteticii, psihologiei, religiei, istoriei etc., totul filtrat de viziunea metafizică, în raționamente care surprind adesea prin forma lor lirică. Paginile bogatei corespondențe cu Lucian Blaga, Ion Chinezu, Basil Munteanu ș.a. completează imaginea lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285599_a_286928]
-
ilustrează ideea că limba personajelor lui Caragiale este o limbă vorbită, subliniindu-se repulsia scriitorului față de scrisul frumos, disprețul său pentru rețetele estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
de constrîngerile realității? Că există un unic, cel mai bun posibil pentru toți, cel pe care îl propun ei? Ceea ce numim mondializare nu e, oare, o serie de istorii infantilizante? Am început acest studiu cu invitația de a ne apleca interogativ asupra dorinței noastre, în aparență atît de naturală și de pozitivă, de a explica ființa umană. Această dorință este ambiguă, contradictorie, periculoasă. A dori să înțelegi realitatea (istorică, economică, sociologică...), a vrea să cunoști trecutul și prezentul înseamnă a te
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
creației. Uimirea este la originea oricărei creații, în sensul cel mai larg al acestui termen, care implică nu numai invenția, descoperirea, dar și cunoașterea" (Irina Mavrodin). Un pathos al uimirii stă la temeiul întrebărilor ultime; ele întemeiază omul ca ființă interogativă. Această capacitate de a se mira, acest - aș spune mai curînd - har al uimirii care stă la originea oricărei cunoașteri (Lucian Blaga: "cunoașterea e mirare și dezmirare" - proces infinit repetitiv, căci dezmirarea e urmată de o altă mirare, stîrnită de
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
celui care Întreabă 16. Eul autentic, scrie Ricoeur, „se constituie prin actul Întrebării”17. Răspunsul implicit la Întrebările repetate, sincopate, ale eului Îl formează confesiunea. Firește, „chestionările” sale provin dintr-o mare incertitudine, din dorința clarificării și a cunoașterii. Eul interogativ acționează ca o ființă pentru care există problema ființei, a existenței 18. Incapabil să-și asume până la capăt responsabilitatea de centru al construcției, eul se mărginește la Întrebare și la promisiunea răspunsului. Eșecuri sigure, eșecuri de fiecare clipă, incorporate celei
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
mai sus amintită dublată de un subiectiv îndemn abisal îl impune conturării unei teorii a răului întruchipat ca minciună: "Înapoi la origini, în scopul (re)considerării lor!". 1. LA ÎNCEPUT A FOST MINCIUNA... !?: RĂSPUNSURI HERMENEUTICE După știința noastră, o atare interogativă sentință pe care un scrupulos cunoscător al textului biblic ar avea tendința să o respingă, argumentînd că, de fapt, "la început a fost Cuvîntul... " nu o găsim nicăieri consemnată. Și totuși, într-un anume fel ea definește adevărul care marchează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omului nu numai pentru a comunica, ci și pentru a-și putea ascunde gîndurile, oprind astfel cunoașterea de către celălalt. Să recapitulăm, în termenii unei hermeneutici adecvate, elementele simbolice ale contextului care a făcut posibilă această primordială înșelăciune. Într-un asemenea interogativ orizont, va trebui să constatăm că trei relativ distincte situații de comunicare (sau semioze, în termeni semiotici denumite), dar în același timp complementare (potrivit unei evaluări holistice), pot fi decelate în desfășurarea scenariului biblic al facerii și desfacerii lumii edenice
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
creaturii care își propune cel mult să gîndească, nu sînt altceva decît simple speculații, încărcate de toate posibilele slăbiciuni ale judecății umane. 1.3. GREȘEALA PROTOPĂRINȚILOR, MOTIV AL "CĂDERII ÎN MINCIUNĂ" A urmări situația de "comunicare edenică" din pespectiva modelului interogativ propus de sociologia comunicării a devenit deja un exercițiu de rutină. Să-l activăm, așadar, în contextul unei semioze edenice complicate de apariția unor noi personaje biblice și implicit de apariția primelor "relații sociale". 1.3.1. Actori ai scenariului
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să permită aplicarea modelului enunțat în cadrul mai larg al unei teorii integrate a ideologiei. Ce înseamnă cunoașterea socială în epoca noastră? Deși poate părea o întrebare care, în mod normal, ar trebui să atragă drept răspuns un truism, această formulare interogativă este pe deplin justificată dacă avem în vedere, pe de o parte, anunțul "sfârșitului cunoașterii", survenit spre finalul secolului trecut unul care, în fapt, revendica abandonarea vechii modalități de a înțelege procesul cunoașterii (chiar și pe latura sa declarat "științifică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]