3,529 matches
-
convingere. Înainte de a trage însă o asemenea concluzie va trebui să examinăm argumentele lui Buchdahl, care a formulat în mai multe lucrări publicate în ultimele decenii ceea ce am putea califica drept versiunea cea mai elaborată și influentă a acestei teze interpretative. Buchdahl susține că există un spațiu gol între filosofia transcendentală și teoria științei a lui Kant, care indică existența a ceea ce el numește o louseness of fit, o slăbire a potrivirii între ele. Filosofia teoretică a lui Kant ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apodictică certitudine care era pentru Kant una dintre caracteristicile științei. Spre deosebire de Brittan sau Buchdahl, Watkins consideră că în acest punct Kant a făcut afirmații dintre cele mai explicite peste care nu se poate trece nici folosind cele mai subtile strategii interpretative. Într-adevăr, asemenea afirmații pot fi întâlnite deja în „Cuvântul înainte” al Pmsn. Iată doar una dintre ele: „O teorie rațională despre natură merită, așadar, numele de știință a naturii doar dacă legile naturii, care îi stau la bază, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
în genere, nu s-ar resfrânge în nici un fel asupra celor din urmă34. Contribuții importante la cercetarea filosofiei științei a lui Kant, în relație cu știința vremii sale, au adus lucrările lui Michael Friedman. Friedman observă că atât acea linie interpretativă care evidențiază ancorarea strânsă a filosofiei teoretice a lui Kant în știința vremii, cât și cea care subliniază, în sensul lui Buchdahl, că odată cu schimbările care au avut loc în fundamentele științei naturii ea nu a devenit anacronică, pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Buchdahl. De fapt, ea va trebui să fie pusă în umbră pentru a putea susține că filosofia transcendentală a lui Kant nu ar fi fost câtuși de puțin afectată de evoluții științifice mai recente 35. Friedman subliniază că acea linie interpretativă care prezintă principiile filosofiei transcendentale prin raportare la cunoaștere în genere, în primul rând la cunoașterea comună, nu va putea da socoteală de locul pe care îl ocupă elaborările din Pmsn în sistemul filosofiei teoretice a lui Kant. El conchide
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
Legi particulare privind fenomene empirice determinate nu pot fi integral deduse din categorii, deși toate le sunt supuse în ansamblu. Trebuie să se adauge ajutorul experienței pentru a învăța să cunoaștem aceste legi din urmă în genere...32. Acea tradiție interpretativă potrivit căreia Kant nu ar fi distins principiul general al cauzalității, ca principiu al filosofiei transcedentale, de legi cauzale particulare, pare să se confrunte, prin urmare, cu serioase dificultăți. Din rândurile citate mai sus se poate trage concluzia că legile
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
transcendentală prin care se constituie experiența ca un sistem de legi. Rămâne deci întrebarea cum sunt posibile pentru Kant legi empirice în genere spre deosebire de simple generalizări contingente. Robert S. Butts a încercat să ofere un răspuns la această întrebare. Soluția interpretativă propusă de el pornește de la presupunerea că necesitatea, caracterul legic al unor corelații, cum sunt legea căderii libere a lui Galilei sau legea gravitației universale, „generalizări care se referă la stări de lucruri care se extind în mod nelimitat dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
apărare atunci când răspunde negativ la întrebarea acestuia dacă are bani la el. Ceea ce rezultă este că cel puțin exprimările lui Kant, cu deosebire în replica pe care i-a dat-o lui Constant, sunt cu totul inadecvate dacă acceptăm ipoteza interpretativă pe care o propune Hofmeister. Presupunând că, potrivit acestei interpretări, pentru Kant ar putea fi vorba de minciună doar acolo unde intervine o încălcare a legii morale, nu ar mai exista nici o deosebire între punctul de vedere al lui Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vedea cel mai bine în cercetarea monografică pe care Florian o consacră lui Kant, în cel de-al doilea volum al lucrării colective Istoria filosofiei moderne, publicat în 1938. Prezentarea filosofiei lui Kant, în confruntarea cu cele mai importante tradiții interpretative, se situează aici la nivelul literaturii internaționale. Iată doar câteva sumare indicații în acest sens. Pentru Florian resortul esențial al gândirii lui Kant îl rprezintă conflictul dintre fizica newtoniană și metafizica precritică. Ceea ce și-a propus Kant a fost reabilitarea
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
anume înțelegerea omului ca o ființă rațională imperfectă a cărui gândire este creatoare, spontană, dar fiind finită este, în același timp, și receptivă 50. În monografia lui Florian, contribuțiile la clarificarea poziției lui Kant, ca și aprecierile asupra unor tendințe interpretative divergente și asupra conflictului interpretărilor, se sprijină ferm pe sublinierea orientării raționaliste și transcendentale a gândirii filosofului și a reprezentării lui ontologice originale asupra naturii umane. Este, bunăoară, cazul expunerii conceptului lucru în sine, un concept apreciat drept alfa și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
universale și obiectivității”53. Ultimul capitol al monografiei, „Interpretările filosofiei kantiene”, impresionează și pe cititorul de astăzi prin cuprinderea și stăpânirea până în detalii a unei uriașe literaturi de comentariu și exegeză consacrată operei lui Kant, prin sistematizarea proprie a direcțiilor interpretative, prin consecvența tuturor judecăților autorului cu punctele de vedere care susțin prezentarea sa sistematică a filosofiei lui Kant. Este regretabil că Florian nu a participat mai activ la dezbaterea din literatura internațională consacrată criticismului deoarece prin prestațiile sale el a
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
se spună că acel drum în filosofie pe care îl trasează opera lui de maturitate este unul care nu poate fi străbătut alături de Kant. Admirație entuziastă, sistem de referință central în universul filosofic, obiect predilect al comentariului și al exercițiului interpretativ, punct de plecare în elaborarea unor construcții filosofice personale, ce lipsește oare în acest spectru al raportărilor la Kant pe care ni le înfățișează un secol de cultură filosofică românească? Desigur, contestarea orientării pe care a dat-o Kant gândirii
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
englezești, pentru a surprinde culoarea locală, pe care le traduce imediat. Eco recomandă ca, În cazul unei lucrări despre un filosof, de exemplu, e bine să folosim textul original, dar să dăm și traducerea, „fiindcă aceasta constituie și un exercițiu interpretativ din partea voastră” (p.171). În fine, dacă se citează un autor străin, dar numai spre a extrage din el o informație, niște date statistice sau istorice, o judecată generală, se poate folosi și doar o bună traducere italiană [respectiv românească
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
dar (în opinia lui Meltzer) se ridică o întrebare: „Cum este, cum se trăiește în obiect?”. În acest caz, fobiile, mai ales cele legate de spațiu (agorafobia, claustrofobia), se află în raport cu fantasmele interiorului obiectului resimțit ca fiind rău. Patologiile numite „interpretative” se referă la distorsionarea realității sau a relației, mai ales în stările psihotice de confuzie observate la anumiți adolescenți, precum acel licean care se aruncă de pe acoperișul școlii pentru a vedea, într-un moment de derealizare, ce senzații îi dă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
trecutului, a cărei remanență a fost favorizată și de câștigarea primelor două alegeri libere organizate de către un partid succesor, a permis, teoretic cel puțin, menținerea vie a unor modele comportamentale aflate În continuitatea celor de dinainte de 1989. În această cheie interpretativă putem citi dificultatea negocierii și stabilirii unui consens Între elitele politice, fenomen ce nu caracterizează doar spațiul politic românesc, ci și, la un nivel mai moderat, primii ani ai postcomunismului, În general. Regimul comunist românesc se caracterizează prin faptul că
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
lăsat în această privință o dovadă scrisă: înainte de a o citi, să confirmăm adevărul afirmației acestuia că, la apariția volumului Întâlnirea din Pământuri Petru Dumitriu este singurul care comentează preponderent pozitiv acest volum, făcând oarecum o notă discordantă în suita interpretativă a cronicarilor, fapt consemnat de mine în cartea Reeducare și prigoană. Intransigentul ideolog al revistei Flacăra, care era pe atunci Petru Dumitriu, nelansat încă în literatura realist-socialistă, a fost atât de încântat de un personaj din Întâlnirea din Pământuri, încât
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să ne punem la punct instrumentele și să culegem datele, îi vom ruga pe cititorii noștri să parcurgă alte lucrări. Acest avantaj al studiului narativ își generează însă și propriile nebuloase, de la cantitățile de material care se acumulează până la natura interpretativă a demersului. În ciuda faptului că majoritatea studiilor narative sunt realizate pe grupuri mici de persoane prin comparație cu eșantioanele mari utilizate în cercetarea tradițională, cantitatea de date procurate din poveștile vieții este extrem de mare. Un singur studiu de caz ar
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
respective. În orice caz, în studiile narative, nu există ipoteze formulate dinainte. Direcțiile specifice de studiu apar odată cu lectura materialelor deja culese, iar ipotezele urmează să fie generate ulterior (Glaser și Strauss, 1967). Mai mult decât atât, munca propriu-zisă este interpretativă, iar interpretările sunt întotdeauna personale, parțiale și dinamice. Pin urmare, cercetarea narativă este potrivită pentru specialiștii care nu se simt deranjați prea tare de ambiguitate. Aceștia ar trebui să poată ajunge la niște concluzii interpretative - și să le modifice, dacă
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
decât atât, munca propriu-zisă este interpretativă, iar interpretările sunt întotdeauna personale, parțiale și dinamice. Pin urmare, cercetarea narativă este potrivită pentru specialiștii care nu se simt deranjați prea tare de ambiguitate. Aceștia ar trebui să poată ajunge la niște concluzii interpretative - și să le modifice, dacă este cazul, la fiecare nouă lectură. Lucrul cu materialele narative presupune ascultarea dialogică (Bakhtin, 1981) a cel puțin trei vocI: vocea naratorului, așa cum o reprezintă banda sau textul; cadrul teoretic care furnizează conceptele și instrumentele
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
nu înseamnă a da frâu liber speculațiilor și intuițiilor. Mai degrabă, procesele intuitive sunt puse în slujba înțelegerii raționale care examinează resorturile ce stau la baza intuițiilor, testându-le mereu forța, pe materialul narativ în cauză. Cu alte cuvinte, deciziile interpretative nu sunt „sălbatice”, ele se cer justificate. În vreme ce metodele de studiu tradiționale le furnizează cercetătorilor procese inferențiale sistematice bazate, de regulă, pe statistici, studiile narative necesită autoresponsabilizare și autodisciplină, pe tot parcursul comparării textului cu interpretarea sa și viceversa. E
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
lucru și aplicarea lor unui text narativ. Spre deosebire de lucrările academice, am încercat să ne împărtășim aici gândurile privind procesarea datelor narative, opiniile și îndoielile pe care le avem referitor la selectarea diverselor metode, precum și autocritica de rigoare privind demersurile noastre interpretative. În acest scop, prezentăm aproape cuvânt cu cuvânt două interviuri bazate pe povestea vieții, și vă oferim multe exemple suplimentare, astfel încât să puteți să urmăriți alături de noi procesul intervievării și să judecați concluziile la care am ajuns după examinarea materialelor
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Bruner și Kalmar (1993) demonstrează modul de folosire a unor categorii foarte restrânse - mai precis, a unor cuvinte. Cercetătorii le-au prezentat mai multe povești unor subiecți împărțiți pe trei grupe de vârstă, ulterior adresându-le o serie de întrebări interpretative privind conținutul lor (de exemplu, „Care este cel mai important lucru pe care ți l-am spus până acum?”). Transcrierile răspunsurilor subiecților reprezentau datele studiului. Unele dintre concluziile cercetătorilor privind modelele de interpretare în cele trei grupe de vârstă s-
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
consideră a fi principala misiune în viață - aceea de a întemeia o familie, aspect ce închide cercul și ne aduce înapoi de unde am pornit, adică la prima temă a narațiunii. La acest punct, este important să introducem conceptul de nivel interpretativ care este relevant pentru stabilirea diferențelor dintre primele trei focare de semnificație ale poveștii și cel de-al patrulea. Lectura și interpretarea unei povești ale vieții poate varia în înțelegerea teoretică joacă un rol în interpretare. La una din extreme
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
care naratorul le ascunde, adesea chiar de el însuși. Acest tip de lectură este prevalent în psihologia clinică, mai cu seamă printre specialiștii care lucrează într-un cadru psihanalitic. Între acești doi poli se pot localiza diversele nuanțe ale nivelurilor interpretative. Poziția asumată pe această dimensiune va fi, de asemenea, reflectată în tipul de întrebări și în comentariile care apar de-a lungul interviului (această problemă nu va fi însă abordată în volumul de față). Deși mulți dintre cercetătorii care utilizează
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
clinic sau prin colectarea separată a amintirilor timpurii (vezi, de exemplu, Bishop, 1993; Bruhn, 1985; Mosak, 1958; Watkins, 1992) și mai puțin în cadrul cercetării narative. Aplicarea ideilor lui Adler unor amintiri timpurii obținute prin intermediul poveștilor vieții impun luarea unor decizii interpretative. Principala dilemă se referă la maniera în care am putea repera „prima amintire” într-un context narativ. Este oare vorba despre prima amintire, dintr-o perspectivă cronologică, sau e doar prima amintire relatată în interviu? Această dilemă are în primul
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
precedenta prin două aspecte importante: a) scopul ei este acela de a descrie universului de conținut, și nu de a face comparații între mai multe grupe; b) comparată cu exemplul de mai sus, analiza prezentă este mai degrabă impresionistă și interpretativă decât cantitativă. Pentru a vă face mai clară întrebarea de cercetare care a dus la această analiză, este necesar să schițez o introducere. Toți participanții la cercetarea noastră aparțin unui subgrup israelian extrem de mobil din punct de vedere socio cultural
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]