1,269 matches
-
cu declinări, acest apelativ primește marca vocativului. Pot avea cazul vocativ în special substantivele nume de persoană. în cazuri rare și doar dacă sunt personificate, se pot folosi la cazul vocativ și substantivele ce definesc obiecte neînsuflețite. Este caracterizat prin intonație suplimentară, topică mobilă și virgulă sau semnul exclamării. În limba română, la singular, cazul vocativ poate fi: În limba română, la plural, în plus față de singular, cazul vocativ poate fi: Gheorghe Constantinescu-Dobridor, "Mic dicționar de terminologie lingvistică", Ed. Albatros, București
Cazul vocativ () [Corola-website/Science/296748_a_298077]
-
sonoră este un sistem de organizare a sunetelor după înălțimea lor. Alegerea unei scări sonore adecvate este importantă, deoarece diferențe dintre intervale de câteva sutimi pot fi sesizate de auzul uman. Cântarea bizantină și gregoriană folosesc scări sonore apropiate de intonația naturală, temperamentul mezotonic a fost dominant în baroc, iar temperamentul egal este dominant în prezent. Intervalul muzical este un concept mai general decât înălțimea notelor individuale. Din această cauză, o scară sonoră este caracterizată de mărimea intervalelor care o alcătuiesc
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
2:1), prezentă în fiecare scara sonoră, cvinta perfectă (raport 3:2), care împreună cu o cvartă perfectă (raport 4:3) formează o octavă, și terț mare (raport 5:4), care împreună cu o sextă mică (raport 8:5) formează o octavă. Intonația naturală are cvinte și terțe mari pure, sistemul Pitagora are cvinte pure, iar scara sonoră temperată mezotonic cu 1/4 coma are terțe mari pure. Problema esențială de împărțire a octavei într-o scară sonoră constă în incompatibilitatea într-o
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
disonante în anumite condiții și necesitatea introducerii continue de noi note. De exemplu, o compoziție vocală poate cere 4 cvinte perfecte în creștere, urmate de două octave în descreștere, și o terță mare în descreștere. Un cor care cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
cântă în intonația naturală cu cvinte, terțe mari și octave pure va ajunge la o notă finală cu o frecvență peste nota inițială de 21,5 de sutimi (aproape un sfert de semiton; pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
pentru detalii vedeți calculul comei sintonice în intonația naturală de mai jos). Dacă o linie melodică separată menține o notă constantă în acest timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
timp la înălțimea inițială, disonanța rezultată va fi puternică. Prin urmare, o compoziție polifonică este incompatibilă cu intonația naturală strictă. În realitate, un cor bine pregătit care interpretează o compoziție polifonică fără acompaniament evită aceste probleme deviind aproape imperceptibil de la intonația naturală strictă. Pentru a minimiza posibilitate unei astfel de disonanțe intervalele în interiorul unei octave au fost ajustate în diferite scări sonore. Temperamentul mezotonic rezolvă problema specifică de mai sus, dar alte posibilități similare rămân nerezolvate. Temperamentul egal rezolvă toate posibilitățile
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
curând un fel de spirală. Coma sintonică și a lui Pitagora exprimă cantitativ cât de incompatibile sunt octavele cu cvintele și terțele mari. Coma sintonică este intervalul dintre 4 cvinte minus 2 octave minus 1 terță mare. De exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu diferența dintre 12 cvinte și 7 octave. În intonația naturală este
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
exemplu, în intonația naturală, este egală cu formula 1 sau 21,5 de sutimi. Alternativ, poate fi calculată direct din valoarea intervalelor în sutimi folosind definiția formula 2. Coma lui Pitagora este egală cu diferența dintre 12 cvinte și 7 octave. În intonația naturală este egală cu formula 3 sau 23,5 sutimi. Coma sintonica și a lui Pitagora, în diferite scări sonore, sunt incluse în tabelul de mai jos. Coma sintonică și a lui Pitagora nu sunt singurele considerente în compararea scărilor sonore
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
a terțelor mari. În al doilea rând, o terță mare este alcătuită din două tonuri egale. Scară sonoră temperata mezotonic "cu 1/4 comă" are cvintele temperate cu un sfert din coma sintonică (egală cu 21.5 de sutimi în intonația naturală). Prin urmare valoarea lor se reduce de la 701.9 sutimi la 696.6 sutimi. Cvintele reduse cu 1/4 comă rezultă într-o comă sintonică egală cu zero dacă terțele mari sunt egale cu 386.3 de sutimi. Deoarece
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
9-21.5/6= 698.3 de sutimi. Comă sintonică (egală cu 4P5-M3-2P8) este egală cu zero dacă terța mare este simultan modificată cu (+1/3), asfel că suma de 4(-1/6)-(+1/3)= -1 să anuleze comă sintonică din intonația naturală. Prin urmare, terța mare crește cu 1/3 din comă, devenind 386.3+21.5/3=393.5. Terța mică se poate afla din diferență dintre cvinta perfectă și terța mare. Un ton este, prin definiție, jumătate din terța
Temperament mezotonic () [Corola-website/Science/317037_a_318366]
-
Pentru a putea prezenta efficient aceste sisteme de intonație, trebuie definite câteva noțiuni. Scară muzicală general prezentată mai sus este compusă din tonuri și semitonuri. Acestea sunt “ cărămizile “ cu care organizăm și construim interval, tetracorduri, game sau moduri. - Unisonul 1/1 este sunetul fundamental repetat - Octava perfectă 2/1
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
5 și 8 - Septima mică 7/4 este intervalul cuprins între armonicele 4 și 7 - Septima mare 15/8 este intervalul cuprins între armonicele 8 și 15 Aceste interval, care se regăsesc în armonicele unui sunet, formează un sistem de intonație numit sistem netemperat. - Așezând sunetele în ordinea aparentă, adică o succesiune treptată, ascendentă, de tonuri și semitonuri. - Utilizând succesiunea natural a sunetelor, adică lanțul de cvinte perfecte. Atât tonurile, cât și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
și semitonurile pot fi diatonice sau cromatice. Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
Semitonurile sau tonurile care se formează între două trepte alăturate, cu denumiri diferite, se numesc diatonice, iar semitonurile și tonurile care se formează pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
pe aceeasi treaptă, cu ajutorul alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii europene și folosit în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
alterațiilor, se numesc cromatice. - Sistemele de intonație netemperata, care sunt și sistemele de intonație natural, folosită de om din cele mai vechi timpuri, având o arie de răspândire ce cuprinde întreg globul, au ceea ce se numeste intonație absolută. - Sistemul de intonație temperat, este un sistem artificial, creat matematic de om, preluat de teoria muzicii europene și folosit în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost făcută de Johann Sebastian
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
în creația culta europeană începând cu anul 1691, când a fost enunțat de teoreticianul Andreas Werkmeister. Consacrarea practică a fost făcută de Johann Sebastian Bach, prin cele două volume ale “ Clavecinului bine temperat “. Vom prezenta mai jos două sisteme de intonație netemperata, util a fi cunoscute de cântăreți. Acestea sunt : - Sistemul lui Pitagora - Sistemul lui Mercator - Holder 5.2 Sistemul lui Pitagora Sistemul lui Pitagora se mai numește și gamă violoniștilor, si este un sistem construit prin suprapuneri de cvinte perfecte
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
în ordine ascendentă, în cadrul unei octave. Vom obține astfel gamă netemperata pitagoreica, format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
format din sunetele rezultate din lanțul de cvinte natural. , cu o comă pitagoreica. Se remarcă faptul că lymma este cel mai mic semiton diatonic din toate sistemele de intonație, iar apotom, cel mai mare semiton chromatic din toate sistemele de intonație. Faptul că intervalele sunt cele ce se regăsesc în armonicele sunetului fundamental, fac din sistemul netemperat pitagoreic, un system propice pentru manifestarea expresiva a melodiei, si de asemenea servește pentru acordajul instrumentelor cu coarde și arcuș. J.S. Bach - Clavecinul bine
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
folosirea intervalelor formate din lanțuri de maximum 4 cvinte ascendente sau descendente. Celelalte interval erau considerate disonante și trebuiau rezolvate în interval consonante. Folosirea într-un procent din ce in ce mai mare a intervalelor disonante al mers concomitent cu utilizarea sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
disonante și trebuiau rezolvate în interval consonante. Folosirea într-un procent din ce in ce mai mare a intervalelor disonante al mers concomitent cu utilizarea sistemului temperat de intonație, încercându-se pe această cale o mărire a expresivității muzicale, pierdută prin abandonarea sistemelor de intonație naturale. Astfel disonantele nu mai sunt nici pregătite , nici rezolvate în consonanta. Intervale că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
că septima mică își pierd asprimea că disonanta, si se emancipează în consonanta. O egalizare ca valoare între intervalele consonante și disonante, o face muzică atonala a începutului de secol XX. La fel ca si Andreas Werkmeister, ce renunța la intonațiile subtile ale sistemului netemperat, așa și compozitorii celei de a două Școli vieneze ( Schonberg, Berg, Webern ) renunța la deosebirea dintre consonanta și disonanta, anihilând astfel expresivitatea intervalelor.
Sisteme de intonație () [Corola-website/Science/317608_a_318937]
-
un analog în caracterul uman . Din punctul de vedere al tradiției muzicale inspirate de Grecia Antică, muzica (în sensul modern al cuvântului) este o formă de legătură între armonia matematică universală și cea umană. Relațiile de mai sus, exacte în intonația naturală, sunt numai aproximativ corecte în temperamentul egal. De exemplu, M3=a^4=1.2599... și (P1+P5)/2=(1+a^7)/2=1.2492... (unde a=2^(1/12)=1.059... este mărimea unui semiton în temperamentul egal). Din
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]
-
în temperamentul egal. De exemplu, M3=a^4=1.2599... și (P1+P5)/2=(1+a^7)/2=1.2492... (unde a=2^(1/12)=1.059... este mărimea unui semiton în temperamentul egal). Din acest motiv, în muzica vocală intonația naturală continuă să fie preferată. În muzica instrumentală utilitatea practică a temperamentului egal în modulație a dus treptat la înlocuirea intonației naturale.
Interval (muzică) () [Corola-website/Science/316025_a_317354]