251,740 matches
-
Lanțul slăbiciunilor și "Pupat toți Piața Endependenți". Prin urmare, ministrul Hărdău poate să-și ia liniștit vacanța, pentru că nu prin recorectare și supracorectare va ajunge la vreo îmbunătățire a situației. De ce? Pentru că lucrurile au fost trucate cu mult înainte de a intra sub creionul roșu al echipelor de corectori. Bacalareatul românesc se joacă în cu totul alte părți decât în sălile unde, frumos îmbrăcați, cu batiste și pixulețe la ei, stau elevii gata să li se livreze "marfa". Nu inventez, pur și
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
comunicat pe când erau studenți nu are legătură cu înspăimântătoarea realitate a învățământului secundar românesc. "Dom' profesor", mi-a spus chiar zilele trecute unul din străluciții absolvenți ai facultății la care lucrez, "să știți că dacă vrem să supraviețuim, trebuie să intrăm în sistem. Dacă nu ne dăm pe brazdă, dacă nu lăsăm fițele, cum ni s-a spus verde-n față, riscăm să fim dați afară". L-am privit cu neîncredere, convins că exagerează. "Nu inventez nimic. Dacă doriți, vă explic
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
și acelea ale arhaicității pur și simplu, în special cele ce țin de tehnică, de materiale și, pînă la un punct, chiar de lumea consacrată a formelor, cum ar fi lemnul, lutul, nuielele, cioplitul, modelatul, împletitul etc., se armonizeză și intră într-o altă dimesiune prin coliziunea cu materiale, tehnici, medii și ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
În acest sens, el reface cumva, la alt nivel expresiv și pe un alt vector moral, parcursul brâncușian al degravitaționalizării sculpturii, al deposedării materiei de masă pînă la atingerea imponderabilității. Cel mai recent ciclu al lui Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
ne elibereze de conștiința colectivă a marginalității, mai degrabă ne subliniază acest statut, postulând faptul că autenticul este a priori în altă parte și că singura sursă de legitimare este extrinsecă propriei noastre vieți academice". Numai că realitatea este alta. Intrând în jocul internațional al competiției culturale, la postura noastră inițială de jucători se adaugă aceea de arbitru; ni se recunosc dreptul și competența unei judecăți critice privind valoarea rezultatelor altor autori. Distincția margine-centru se atenuează și în cele din urmă
Ofsaid by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/10423_a_11748]
-
subcultura lor, autorul dovedește detașarea sarcastică a unui om liber. În fond, avantajul ironiei e că îți dă o distanță față de lucrurile pe care le înfățișezi, scutindu-te de postura unui moralist sau a unui ideolog în a cărui obicei intră anatemizarea obligatorie a realității descrise. Andrei Codrescu nu judecă moral civilizația americană și nici nu o supune unei tămîieri ideologice făcute în numele unui model. Mai curînd, Andrei Codrescu are o desprindere ironică față de civilizație cu care se simte totuși solidar
Un poet prozator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10435_a_11760]
-
sale, Canada și Australia. Iar până atunci, ne vom inventa și reinventa la fiecare patru ani, o dată cu schimbarea "experților" din variatele comisii de chibiți ale Europei. Dezastrul experimentului Bologna e deja vizibil în România, la un singur an de când a intrat în funcție. Ca primă consecință, tinerii își pierd orice interes pentru studiu, din moment ce diploma de trei ani nu valorează absolut nimic. Pentru a ajunge la eventualele avantaje oferite de vechea diplomă de patru ani, ei sunt obligați să-și mai
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
zis "masterat" - de regulă, o însăilare de cursuri fără cap și coadă, unde profesorii își defulează obsesiile, aventurându-se pe teritorii care de care mai fanteziste, când nu de-a dreptul năuce. Când scapă și de acolo, e invitat să intre în așa-numitul "program doctoral". Adică, alți trei ani de bătut câmpii: în loc să fie lăsat să se specializeze pe un domeniu, studentul e supus unei hărțuieli jenante, constrâns să audieze profesori cu preocupări diverse și total nemotivați ei înșiși. La
Lancea boantă a modernizării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10447_a_11772]
-
Barbu Cioculescu Forța cu care s-a dezlănțuit pasiunea noastră de a intra în Uniunea Europeană - și nu mai târziu de 1 ianuarie 2007 - a sfârșit prin a frânge inimile durilor Occidentului, foarte știutori că în cazul în care ar fi respectat condițiile standard ar mai fi fost de așteptat un număr indefinit de
Previziuni, prognoze, predicții by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10446_a_11771]
-
de a se autoanaliza, lenea de introspecție pe care te chinui să o crezi divorțată de intelectualitate. De aici vine dificultatea rolurilor, cel puțin pentru doi actori cerebrali (și, cred eu, prea puțin prețuiți) ca Daniels și Linney, obligați să intre în pielea unor personaje indolente, care lasă viața să treacă pe lîngă ei și nu acționează decît în ceasul al doisprezecelea. Nu v-am spus decît pe scurt unde e piesa lipsă. Ei, la un astfel de film, cred eu
Regenți, scriitori și un stomatolog by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10459_a_11784]
-
rugămintea, nici cu vorba bună, nici cu amenințarea. Pentru simplul motiv că nesimțitul este incapabil să se pună în pielea celuilalt, să înțeleagă realitatea dincolo de propriile sale interese. Studiu metodic fiind, Ghidul nesimțitului oferă și un decalog al celor care intră în această categorie. Potrivit lui Radu Paraschivescu, cele zece reguli care călăuzesc comportamentul public al unui nesimțit autentic sunt: "1. Fii strident. Luptă cu toate mijloacele împotriva discreției. 2. Nu te gândi la ceilalți. Fii egocentric. 3. Pătrunde pretutindeni. Nu te
Viața la bloc by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10448_a_11773]
-
povestească despre cele cinci lagăre sovietice în care a fost silit să trăiască de la 14 la 22 de ani, împreună cu părinții - cetățeni români, ridicați de la Odessa ca "dușmani" și trimiși în gulag, în Kazahstan. întors la București în 1948, a intrat la Belle Arte, unde i-a avut profesori pe Ressu, Steriadi, Dărăscu, Medrea, iar printre colegi - pe Alin Gheorghiu, Geta Mermeze, Sultana Maitec ș.a. Tot ce spune despre colegii și profesorii din perioada proletcultistă, dar și despre UAP în anii
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10465_a_11790]
-
Luminița Voina-Răuț Sublimi, ochii nu se pot dezlipi de pe ei. Sunt instrumentiștii: îmbrăcați în alb, purtând pălăriuțe aidoma personajelor din preajma lui Hercule Poirot, fiecare interpret, bine ales de Irinel Anghel are un har aparte; Dumnezeule, cum cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
fiecare interpret, bine ales de Irinel Anghel are un har aparte; Dumnezeule, cum cântă vioara, cum intră percuția, cum se aude chitara electrică, ce face violoncelul și tuba și clarinetul și saxofonul și trompeta! Și nu-i totul cântec, interpreții intră chiar în pielea actorilor: își șterg instrumentele de stropii imaginari de ploaie, privesc languros în ochii de mireasă ai Elisavetei Bam. Muzica, ritmul ei, frenezia cu care se schimbă registrul, te fac să vibrezi continuu, să aștepți cu încântare și
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
ascunse. Cuvintele sunt rostite de-a valma, într-un fel de dicteu automat, conceput parcă de mintea lui Buńuel atunci când scria Hamlet, prima piesă suprarealistă spaniolă, cam în aceeași perioadă în care Daniil Harms scria Elisaveta Bam. Sunt șase actori: intră în rol și nici nu știi din ce unghi să-i privești, Irina Petrescu, cerșetoare ce dă forță și dramatism trecerii ei prin viața celorlalți; Virginia Mirea, sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
revedere la despărțire, urându-și drum bun. Normal ar fi fost ca impiegatul ăsta, Ilie, să-l fi reținut pe 312 în stația lui, unde acceleratul nu avea oprire; dar uitase și bătrânul, cu personalul lui, nu mai apucase să intre în stația următoare, care era o gară importantă, să tragă pe o linie secundară, să scape, presupunând că impiegatul următor ar fi fost avertizat de greșeala ivită. O luptă pe viață și pe moarte începe. Farurile din urmă se apropie
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă a morții. Mai e puțin-puțin și personalul ar intra în stație... Impiegatul dinainte s-o fi prins și va trage în ultima clipă de macaz, băgând trenul pe o linie secundară?... Măcar de nu ar fi ocupată și aceea, cine știe cum. Că se mai întâmplă, când n-ai noroc, ori
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
Ivan, obligat de acum încolo să poarte o stea galbenă: Nu mă mai joc cu tine pentru că sunt germană!" După trei ani și jumătate, băiatul și mama lui se întorc din lagăr și, cu mari greutăți, obțin permisiunea de a intra în vechiul lor apartament, ocupat între timp de un ofițer SS. Cele două femei din vecinătate, Luisa și mama ei (tatăl murise în timpul unui bombardament pe calea ferată), îi cer doamnei Klímová să spună un cuvânt bun despre ele funcționarilor
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
Iar explicațiile prin care premierul Tăriceanu se străduiește, tot în dublă calitate, să demonstreze că România trebuie să-și retragă trupele din Irak, în timp ce el, ca prim-ministru ar trebui să urmeze direcțiile politice trase de președinte și de Parlament, intră într-o și mai flagrantă ruptură cu Constituția României. Premierul și liberalii din jurul său vor să răstoarne criza politică în favoarea lor, într-o tentativă disperată de a-și recăpăta popularitatea și de a-l pune pe președintele Băsescu într-o
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
Constantin Țoiu 1 ianuarie 1968. Știu că mă repet, dar trebuie, pentru istoria literară... La miezul nopții, puțin după 12, intrând în anul cel nou, mă pomenesc cu un telefon de la Radu Tudoran. Și nici măcar nu eram prieteni... Ne știam din scris, - eu admirându-i proza, bărbată. }in minte că îl tachinam mereu pe chestia basarabencei, Ludmila, parcă, din Un port
Expediție în interior by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10495_a_11820]
-
caiete cu însemnări și reflecții pe marginea ei. Strînse la un loc între coperțile aceleiași cărți, aceste însemnări au dat naștere Caietelor timpului. Sînt cel puțin două motive pentru care Caietele timpului îți atrag atenția. Primul motiv este acela că, intrînd în atelierul intim al gîndirii sale, îți dai seama cît de interiorizat a înțeles acest om să-și trăiască viața. Puțini oameni au purtat o mască atît de eficientă ca autorul din mintea căruia s-au născut aceste caiete. Pur
Caietele timpului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10475_a_11800]
-
locuțiuni: avem astfel surpriza de a da peste actualizarea expresiei de doi bani: "țara asta de 2 RONI" (antena3.ro forum); "și bârfa nu era nici măcar de doi roni" (rss.groups.yahoo.com). Ca orice noutate lingvistică la modă, roni intră în asocieri glumețe ("ronii - neuronii", agonia.ro), în serii (pseudo)sinonimice în care se manifestă din plin variația stilistică - "cashul, mălaiul, bețele, dolăreii și euroii și ronii noștri" (cinemagia.ro/forum) și produce chiar derivate glumețe, în primul rînd diminutive
Roni by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10496_a_11821]
-
de găsit și însușit la o singură sursă. Numele acesteia - nu era un magazin de opticale -, nimeni nu-l cunoștea cu precizie, însă convențional i se spunea Securitate. Semnai de primire, când și când reveneai, pentru retușuri. Cunoscut al casei, intrai într-o lume ce furnizase o faimoasă replică personajului caragialian Tipătescu. Necruțătoare cu adversarii, pe care, după poftele diriguitorilor, aci îi extermina, aci îi marginaliza, de o manieră lucie, Securitatea era, în schimb, o mamă exemplară pentru cei care, încă
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
înainte, lăsându-i nemângâiați pe cei ce realizaseră o tradiție, vorbeau în numele unei vechimi, pe care o adânciseră până la Burebista... Voiosul personaj care, în zorii tinereții, întocmise două-trei note informative, mai mult mălăiețe decât revoluționare, de pe urma cărora, poate, n-a intrat nimeni la pușcărie, nu știa zicala potrivită femeii ce stătuse numai trei zile la bordel, și nu trei ani, că tot curvă se numește. Chiar încetându-și activitatea, rămânea în optime relații cu "organele", promova în slujbe de mare încredere
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
a patriei, a fi fost informator adeverește înalta conștiință civică a unor devotați voluntari. Ei și nu alții ne-au apărat de spionii și diversioniștii, agenții acelor puteri cărora nu știm ce să le mai facem astăzi, spre a le intra în grații. Există și aici un răspuns: așa era pe atunci. N-ar fi mai bine într-un asemenea caz să urmăm sfatul acelui fost premier și președinte de partid, prin multe trecut și prin destule având încă a trece
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]