4,572 matches
-
necesară sau probabilă între ele. ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks, Warren 1959. intrigă exterioară [external plot]. O INTRIGĂ bazată pe evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ EXTERIOARĂ. intrigă secundară [subplot]. Un set unificat de acțiuni coincizînd cu INTRIGA (principală), dar subordonată lor. ¶Souvage 1965. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ. intruziune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimente și trăiri exterioare, ca în povestirile de aventuri. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ EXTERIOARĂ. intrigă secundară [subplot]. Un set unificat de acțiuni coincizînd cu INTRIGA (principală), dar subordonată lor. ¶Souvage 1965. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ. intruziune auctorială [author's intrusion]. 1. O intervenție a NARATORULUI sub forma unui comentariu al situațiilor și evenimentelor prezentate, al
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
James 1972. Vezi și INTRIGĂ INTERNĂ. intrigă internă [internal plot]. O INTRIGĂ ce pune accent pe sentimente și trăiri, ca în romanele psihologice. H. James 1972. Vezi și INTRIGĂ EXTERIOARĂ. intrigă secundară [subplot]. Un set unificat de acțiuni coincizînd cu INTRIGA (principală), dar subordonată lor. ¶Souvage 1965. Vezi și INTRIGĂ DUBLĂ. intruziune auctorială [author's intrusion]. 1. O intervenție a NARATORULUI sub forma unui comentariu al situațiilor și evenimentelor prezentate, al prezentării sau contextului lor; un excurs sub formă de comentariu
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
DISCURSUL; "ce"-ul unei narațiuni în opoziție cu "cum"-ul; NARATUL în opoziție cu NARAREA; FICȚIUNEA în opoziție cu NARAȚIA (în accepția lui Ricardou); EXISTENTELE și EVENIMENTELE reprezentate într-o narațiune. 2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și împreună cu DISCURSUL (discours), unul dintre cele două subsisteme lingvistice distincte și complementare. Dacă discursul implică o oarecare referință la situația enunțului și presupune un DESTINATOR și un DESTINATAR, istoria (histoire
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
opoziție cu "cum"-ul; NARATUL în opoziție cu NARAREA; FICȚIUNEA în opoziție cu NARAȚIA (în accepția lui Ricardou); EXISTENTELE și EVENIMENTELE reprezentate într-o narațiune. 2. FABULA (sau materialul de bază distribuit într-o INTRIGĂ) în opoziție cu SUBIECTUL sau intriga. ¶3. După Benveniste, și împreună cu DISCURSUL (discours), unul dintre cele două subsisteme lingvistice distincte și complementare. Dacă discursul implică o oarecare referință la situația enunțului și presupune un DESTINATOR și un DESTINATAR, istoria (histoire) nu face asemenea trimiteri. Comparați "Ți-
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
fonetic, stilistic, retoric, sintactic, prozodic etc.). ¶Adam 1985 [1999]; Eco 1979 [1996], 1984 [1982] [2003]; Greimas 1983b; Greimas, Courtés 1982; Rastier 1973. Î încadrament [nesting]. Vezi INSERARE. ¶Barthes 1974 [1987]. început [beginning]. Întîmplarea care inițiază procesul de schimbare într-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE. Această întîmplare nu urmează cu orice chip altor întîmplări, dar e urmată neapărat de ele. Cercetătorii NARAȚIUNII afirmă că începutul, care corespunde trecerii de la repaus, omogenitate și indiferență la iritare, eterogenitate și diferență împinge narațiunea înainte și deschide
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
dintre ele constituie un motor important al forței narative sau NARATIVITĂȚII. ¶Brooks 1984; Culler 1981. logos [logos]. Subiect; materie; gînd; argument. Pentru Aristotel, imitarea unei acțiuni reale sau PRAXIS constituie un argument sau logos, oferind o bază pentru MYTHOS, ori INTRIGĂ. Distincția între logos și mythos o sugerează pe aceea dintre ISTORIE și DISCURS, sau FABULĂ și SUBIECT. ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. lună [moon]. Unul din cele șase ROLURI sau FUNCȚII fundamentale identificate de Souriau (în studiul său dedicat posibilităților
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
duce la altul prin relații de similitudine. Preluînd și lărgind teoria lui Jakobson, care a pus accentul pe importanța procesului metonimic în ficțiunea realistă (naratorul se detașează adesea, la modul metonimic, de PERSONAJUL din MEDIUL ÎNCONJURĂTOR și se retrage din intrigă în atmosferă), mulți naratologi tratează NARAȚIUNEA ca fiind predominant metonimică. Mai exact, ei argumentează că MOTIVELE și FUNCȚIILE se integrează în SECVENȚE, în principal prin relații de contiguitate (situațiile și evenimentele narate constituie lanțuri logico-temporale). ¶Culler 1981; Jakobson 1956; Lodge
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
o FUNCȚIE CARDINALĂ; un NUCLEU (noyau). În opoziție cu SATELIȚII, miezurile sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă și nu pot fi eliminați fără a se distruge coerența lor cauzal-cronologică. ¶Barthes 1975; Chatman 1978. mijloc [middle]. Setul de întîmplări dintr-o INTRIGĂ sau ACȚIUNE, între ÎNCEPUT și SFÎRȘIT. Mijlocul urmează și este urmat de alte întîmplări. ¶Cercetătorii narațiunii au arătat că mijlocul este dublu orientat (la modul prospectiv, de la început la sfîrșit, și la modul retrospectiv, de la sfîrșit la început), că el
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în chip paradoxal către sfîrșit, în timp ce, totodată, amînă atingerea sfîrșitului; ei au mai arătat că el constituie o situație (mai mult sau mai puțin prelungită) sau o deviere de la "normal" (NON-NARABIL). ¶Aristotle 1968 [1965]; Brooks 1984. Vezi și PUNERE ÎN INTRIGĂ, PUNERE SUB TENSIUNE, NARATIVITATE, DESFĂȘURAREA ACȚIUNII. mimesis [mimesis]. În naratologie, REPREZENTAREA, înfăptuirea (și nu RELATAREA, povestirea). ¶Platon a diferențiat două moduri poetice: cu mimesis (imitația), poetul produce o vorbire ca și cum ar fi altcineva (un personaj dat), în vreme ce cu DIEGEZA (NARAȚIA
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1970 [1975], 1971; Greimas, Courtés 1982; Pavel 1980 [1992], 1985; Ryan 1985. Vezi și ROL ACTANȚIAL, POVESTIRE ATOMICĂ, COMPETENȚĂ. model [pattern]. Un grupaj semnificativ de repetiții (în situațiile și evenimentele narate). E.M. Forster a descris un număr de modele ale INTRIGII, cum ar fi "clepsidra" (Thaïs, Ambasadorii) sau "marele lanț" (Tablouri romane). ¶Brooks, Warren 1959; Forster 1927 [1963]; Frye 1957 [1972]; Souvage 1965. model actanțial [actantial model]. Structura de relații care apare între ACTANȚI. După Greimas, narațiunea este un întreg semnificant
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
în opoziție cu MOTIVELE LIBERE) sînt logic esențiale pentru acțiunea narativă și nu pot fi eliminate fără a distruge coerența sa cauzal-cronologică. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și MOTIV. motiv liber [free motif]. O CATALIZĂ; un SATELIT; un eveniment secundar în INTRIGĂ. Pentru Tomașevski și formaliștii ruși, motivele libere (în opoziție cu MOTIVELE CONEXE) nu sînt esențiale acțiunii narative din punct de vedere logic, așa că eliminarea lor nu aduce modificarea coerenței cauzal-cronologice. ¶Ducrot, Todorov 1979 [1996]; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și MOTIV
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
motivem este specificat sau manifestat de un MOTIV și este față de cel de-al doilea ca o funcție pentru o ACȚIUNE, un fonem pentru un fon, un morfem pentru un morf. ¶Doležel 1972; Dundes 1964; Pike 1967. mythos [mythos]. O INTRIGĂ, un grupaj de întîmplări. Pentru Aristotel, mythos constă din selectarea și rearanjarea posibilă a unităților ce constituie LOGOSUL (imitarea unei acțiuni reale, sau PRAXIS). Distincția între mythos și logos o sugerează pe aceea între DISCURS și ISTORIE sau SUBIECT și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
a fost propus de Todorov. 2. Studiul narațiunii, ca mod verbal de reprezentare a situațiilor și evenimentelor ordonate temporal (Genette). În acest sens restrîns, naratologia desconsideră nivelul povestirii în el însuși (nu încearcă să formuleze o gramatică a istoriilor sau intrigilor, de ex.) și se concentrează pe relațiile posibile între istorie și textul narativ, textul NARATOR și narativ, istorie și narare. Mai precis, ea cercetează problemele de TIMP GRAMATICAL, MOD NARATIV și VOCE. 3. Studiul anumitor (seturi de) narațiuni în funcție de modelele
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din istorie și antropologie. Într-adevăr, toate ființele de rînd pot produce și procesa narațiunea de timpuriu ¶Considerată ca structură sau produs și urmînd bine-cunoscuta caracterizare a lui Labov, se poate spune că narațiunea expune cel puțin o PUNERE ÎN INTRIGĂ și (cînd e "completă" sau "pe deplin dezvoltată") pînă la șase elemente macrostructurale de bază: SINOPSA, ORIENTAREA, punerea în intrigă, EVALUAREA, REZULTATUL sau REZOLVAREA și CODA. Mai exact, și urmînd faimosul model structuralist binar, se poate spune că narațiunea are
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau produs și urmînd bine-cunoscuta caracterizare a lui Labov, se poate spune că narațiunea expune cel puțin o PUNERE ÎN INTRIGĂ și (cînd e "completă" sau "pe deplin dezvoltată") pînă la șase elemente macrostructurale de bază: SINOPSA, ORIENTAREA, punerea în intrigă, EVALUAREA, REZULTATUL sau REZOLVAREA și CODA. Mai exact, și urmînd faimosul model structuralist binar, se poate spune că narațiunea are două părți: ISTORIE și DISCURS. Povestirea implică totdeauna o secvență temporală (constă din cel puțin o modificare a stării de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
Ricoeur 1984, 1985; Rimmon-Kenan 1983; Sacks 1972; Scholes, Kellogg 1966; Segre 1979 [1986]; Smith 1981; Stanzel 1984; Stein 1982; Todorov 1966 [1972a], 1978 [1980], 1981; White 1973. Vezi și CAUZALITATE, LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, PIRAMIDA LUI FREYTAG, NARAȚIE, NARATIVITATE, ORDINE, INTRIGĂ, EROARE "DUPĂ ACEASTA, DECI, DIN CAUZA ACEASTA". narațiune autodiegetică [autodiegetic narrative]. O NARAȚIUNE LA PERSOANA ÎNTÎI al cărei NARATOR este și PROTAGONIST sau EROU; o varietate a NARAȚIUNII HOMODIEGETICE în care naratorul este și personajul principal (Marile speranțe, Străinul). ¶Genette 1980
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
legătură temporală cu alte evenimente (poate fi nedatat): rezultatul este o ACRONIE. În alte cazuri, desfășurarea evenimentelor poate să respecte un principiu necronologic, și nu unul cronologic: rezultatul este o SILEPSĂ. ¶Chatman 1978; Genette 1980; Prince 1982. Vezi și FABULĂ, INTRIGĂ, SUBIECT, POVESTIRE. ordine cronologică [chronological order]. Aranjamentul de situații și evenimente în ordinea apariției. "Harry s-a spălat, apoi s-a culcat" respectă ordinea cronologică, în timp ce "Harry s-a culcat după ce a lucrat" nu o respectă. Ordinea cronologică este sensibil
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din cei doi factori principali care regularizează informația narativă. ¶Genette 1980, 1983; Rimmon 1976. piramida lui Freytag [Freytag's pyramid]. Reprezentarea diagramatică concepută de Gustav Freytag pentru structura unei tragedii. Piramida lui Freytag s-a folosit adesea pentru a caracteriza INTRIGA dintr-o narațiune (sau diverse aspecte ale sale). ¶Freytag 1894. plan [plan]. Un cadru semantic global care reprezintă diverse aspecte ale realității (pertinente pentru un planificator), sau care avansează spre un SCOP. Narațiunea constă adesea din seturi de planuri care
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
sau serie de EXISTENTE și EVENIMENTE din care apar și intră în prim-plan alte existente și evenimente. ¶Chatman 1978; Liddell 1947; Weinrich 1964. Vezi și FIGURĂ, PRIM-PLAN, DECOR. povestire [story]. 1. Nararea unor evenimente cu accent pe cronologie, INTRIGA fiind o narare de evenimente cu accent pe cauzalitate (Forster): "Regele a murit, și apoi a murit regina" e o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina a murit de durere" este o intrigă. 2. O secvență cauzală de
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
evenimente cu accent pe cronologie, INTRIGA fiind o narare de evenimente cu accent pe cauzalitate (Forster): "Regele a murit, și apoi a murit regina" e o povestire, în vreme ce "Regele a murit, și apoi regina a murit de durere" este o intrigă. 2. O secvență cauzală de evenimente pertinente pentru un personaj sau personajele care încearcă să rezolve o problemă pentru a atinge un scop. În consecință, deși fiecare povestire este o narațiune (relatarea unuia sau mai multor evenimente), nu fiecare narațiune
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
VEDERE. ¶Lanser 1981. pratton [pratton]. Un AGENT. Pentru Aristotel, agentul sau pratton poate fi înzestrat cu ETHOS (PERSONAJ, trăsăturile-tip care îl caracterizează) și DIANOIA (INTELECT). ¶Aristotle 1968 [1965]. Vezi și CARACTERIZARE. praxis [praxis]. O ACȚIUNE reală. Pentru Aristotel, MYTHOS (INTRIGĂ) constă în selectarea și rearanjarea posibilă a unităților care constituie LOGOSUL (imitație a praxis-ului). ¶Aristotle 1968 [1965]; Chatman 1978. preavizare [advance mention]. Un element narativ a cărui semnificație se clarifică numai după ce a fost menționat prima oară; o "sămînță
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
din ELIPSELE narațiunii. Prolepsele de repetare sau NOTIFICĂRILE PREALABILE povestesc dinainte elemente care vor fi repovestite. ¶Genette 1980; Rimmon 1976. Vezi și ANALEPSĂ, ORDINE. prolog [prologue]. O secțiune inițială în unele narațiuni, care precede și nu include EXPOZIȚIUNEA, SITUAREA ÎN INTRIGĂ sau o parte a acesteia din urmă. Vezi și EPILOG. ¶Tomashevsky 1965 [1973]. propoziție disjunctivă. Vezi PROZIȚIE INCIDENTĂ. propoziție incidentă[tag clause / tag]. O propoziție ("el spuse", "ea crezu", "ea întrebă", "el răspunse") care însoțește discursul unui personaj (vorbire sau
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bază pentru redarea conștiinței: psihonarația (cea mai indirectă), MONOLOGUL NARAT și MONOLOGUL CITAT (cea mai directă). ¶Cohn 1966, 1978. Vezi și AUTONARAȚIE. punct culminant [climax]. Punctul celei mai înalte tensiuni; momentul maxim într-o intensificare progresivă. În structura tradițională a INTRIGII, punctul culminant constituie punctul cel mai înalt al unei ACȚIUNI ASCENDENTE. ¶Brooks, Warren 1959; Freytag 1894; Tomashevsky 1965 [1973]. Vezi și BATOS, ACȚIUNE DESCENDENTĂ, PIRAMIDA LUI FREYTAG. punct de vedere [point of view]. Poziția perceptivă sau conceptuală în raport cu care se
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
bani, gestul lui Edouard de a scrie un roman intitulat Falsificatorii de bani constituie o punere în abis. se spune că o figură din scut este în abis, cînd ea constituie o miniatură a acelui scut. ¶Dällenbach 1977. punere în intrigă [complicating action]. În terminologia lui Labov, partea dintr-o NARAȚIUNE care o definește ca atare. Acțiunea care complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este MIJLOCUL unei ACȚIUNI, SITUAREA ÎN INTRIGĂ, puntea între situația inițială și modificarea sa
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]