6,649 matches
-
anii de detenție, despre Mînăstirea Vladimirești, despre Brâncuși sau despre iubitele din studenția occidentală, condeiul lui lasă în urmă rămășițele unui cîmp de bătălie: bucăți de istorie, resturi de cunoștințe și, deasupra tuturor, impresia unei panorame sfîșiate: o dezordine de intuiții și un haos de fulgurații, aruncate pe pagină în ritmul unei impulsivități neînfrînate. Pandrea e un impulsiv de flegmă agresivă, al cărui imbold histrionic culminează într-un mirabil simț al expresiei directe. Avocatul scrie cînd mustuos, cînd contondent, grație asociațiilor
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
pleca cu senzația unei căderi într-o realitate sălcie, care nu se poate ridica la treapta de vrajă pe care o inspiră cartea lui Pandrea. La fel cu cele trei volume dedicate lui Brâncuși: a căuta în ele reazem de intuiție pentru schițarea unui portret viu al sculptorului din Montparnasse e pierdere de vreme, căci nu personajul ca atare are însemnătate, ci secusele talentului lui Pandrea. Cărțile lui Pandrea sunt universuri a căror legătură cu realitatea e foarte firavă, și chiar
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
ritmul tropilor scandați, parcă de dragul lor. Verosimilitatea portretului e minimă, dar, puse în balanță cu explozia fascinantă a lexicului, accentele deplasate își pierd gravitatea. Autorul are geniul sentințelor scurte, puterea de a încondeia un om în trei cuvinte, grație unei intuiții inițiale pe care o concentrează apoi într-o formulă scurtă. Nu lipsesc ticurile verbale purtînd marca Pandrea: mandarin, abraș, afaniseală, cobilițar, fiștigoi, leprozerie penală penitenciară, lest obscenic, bețivan picnic etc. Cărțile despre Brâncuși sunt ultimele pe care a apucat să
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
Franța apartenența la organicitatea locului nu-i surîde, scriitorul fiind în exil interior și contemplînd cu dezgust spectacolul culturii pariziene. Mintea lui Tarangul se mișcă pe trei planuri: confesiv, meditativ și speculativ. Planul confesiv cuprinde secvențele autobiografice, cel meditativ conține intuițiile obscure ale elementului ominos, iar partea speculativă strînge fragmentele de analiză abstractă a temelor culturale. Din cele trei, singurul care nu-i priește e palierul speculativ, unde Tarangul cade într-o proză repetitivă și fatal prolixă, cînd lasă impresia că
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
escaladare a unor spații robuste, cucerite în dalba lor verticalitate. Generos găzduindu-ne, incinta salubru restaurată a unui edificiu de veac XIII, la Herina, se acorda asaltului pașnic, pe spaliere de lemn curat, neted geluite, cărora Viorel Mărginean, cu o intuiție sigură, le încredințase un rol decisiv în asumpțiunea atîtor traiectorii fără de prihană. Rest al unei mînăstiri de maici, din epoca severă a stilului romanic, zidirea luminos vizibilă, pe un umăr de deal, își merita, dealtminteri, o recunoaștere candid eficientă; căci
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
oiseaux. Am spune că prăpăstuirea dramatică, nu doar palpitul zglobiu, se află în făgăduința de frumusețe pe care-o tăinuiește cîntul păsărilor. M-am bucurat, la lumina acestor memorabile repere, că expoziția de la care pornisem variațiunile noastre tematice, a avut intuiția unei deplasări a spațiului tradițional, că Olga Morărescu-Mărginean s-a încredințat vidului extrem-oriental, gîndind un ciclu de desene în tuș ca un Omagiu pentru Haï-Ku. Înaintarea ei artistică, în multe privințe atipică, ne-a pus în fața unei nete surprize, la
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
cu un om de excepție nu ar fi meritat să fie pomenit, pînă într-atît de banale sînt apologiile înșirate între coperțile lui. Dar interviurile salvează cartea, căci ni-l arată pe Celibidache în pielea unui filosof cu fler, ale cărui intuiții ies din tiparul considerațiilor comune, urmarea fiind că, după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și publice cunoștințele. În fond, Celibidache simte că limbajul de care face uz nu-i transmite intuițiile, și singurul mod prin care reușește să le împărtășească ceva studenților este emoția vie pe care le-o dă de-a dreptul. Dar de îndată ce contactul direct încetează, doctrina se risipește în franjuri abstracte, căci nimeni nu-i poate reproduce gîndurile
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
histrion posedat de fulgurații ominoase, cu care își aducea publicul în transă. Fără maestrul de ceremonii cu puteri de medium, doctrina pe care a proferat-o a rămas stingheră, exotică și oricum ininteligibilă. Totuși simțim că e ceva adevărat în intuițiile lui Celibidache, în ciuda neputinței de a se face înțeles în timpul vieții. O carte care se mărginește la dialogurile lui Celibidache, restul fiind zgură encomiastică.
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
în Germania de Est s-a pomenit privit ca un încăpățînat de Ossi (apelativul în uz pentru numirea est-germanilor din răposata RDG, în contrast cu cel de Wessi pentru cetățenii din fosta RFG), adică drept un înapoiat căruia regimul comunist îi tulburase intuițiile ideologice, lăsîndu-le în stadiul de repulsie necondiționată față de marxism-leninism, și cu oroare evidentă față de orice adiere doctrinară ce semăna cu socialismul. Cînd mult mai înțelept ar fi fost, potrivit vest-germanilor, ca Joachim Gauck să privească cu îngăduință „micile“ crime comuniste
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
ca artist”, recenta carte a neurologului francez Pierre Lemarquis, încearcă să ofere o explicație științifică formulei prin care Horațiu definea menirea artei: să instruiască și să emoționeze. Într-un interviu din „Le Point” din 11 iulie, autorul spune: „Neurobiologia confirmă intuiția lui Horațiu. Arta mobilizează două părți diferite ale creierului. Cea mai veche, pe care aș numi-o dionisiacă, este sediul dorinței și ea ne împinge să ne amuzăm, să mâncăm, să ne reproducem: fără ea n-am putea trăi. Cealaltă
Docere et delectare Creierul și arta () [Corola-journal/Journalistic/3430_a_4755]
-
două studii din „top”: unul aparținându-i lui Caius Dobrescu, publicat în „Vatra” în 1994, celălalt al lui Andrei Bodiu, inclus în volumul Direcția optzeci în poezia română, din 2000). La nivelul următor, sunt foarte puțini cei care au avut intuiția de a se aventura. Aici văd eu marele merit al reeditării Cărții de iarnă. În ideea strălucită (a autorului? a editorului?) de a încredința prefața nu unui critic literar subtil, ci unui filozof de meserie. Există, în rândurile semnate de
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
țintuiește locului. Zeci de secunde am privit asta la Ismena. O uluială cît o Lună plină se așezase pe fața ei, înțelegînd ce face sora ei, Antigona. Ce debut!... mi-am spus în barbă. Un amestec de vibrații și de intuiții, de intensității interioare incandescente treceau prin corpul unei actrițe ca Tania Popa. În seara aceea, habar nu aveam că vine din Republica Moldova, că tumultul vorbelor poate să alterneze cu tăcerile stepelor în cîteva minute. Am plecat cu fata aceea acasă
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
povară să nu-i fie/ ce ți se-ntâmplă-atât de-ntunecat” (Morală de artist). Acest spirit însetat de forme este poetul conștient de felul în care poezia lucrează prin oameni, își impune ritmurile și dezvăluie praguri atinse doar prin intuiția care ne călăuzește după legi arhaice, lăsate neatinse de ulterioara dezvoltare a creierului uman: „Și forma, și forma în mișcare,/ și cea ivită, și de noi cea dată -,/ tu ești ce-i drept doar lut pentru ulcioare,/ de dalta-ți
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
dus toți banii, / așa prin librării mă țin:/ note - la coadă cu golanii: -/ astea sunt zilele-n Turin. În timp ce-alesul putregai/ sugea la punte scoal-te masă, îmbrățișă la birje cai, până ce gazda-l trase-acasă.” A văzut cu puterea intuiției și a lucidității care-l caracterizau („Trebuie să fii foarte mult, ca să nu mai exprimi nimic. Taci și vezi-ți de drum.)” cum este și cum va fi viața unui spirit adevărat, care trăiește prin vocea și valoarea sa nealterată
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
vrednici de a fi luați în seamă sînt cei de la Cambridge, iar Bertrand Russell e decretat drept „cel mai mare filosof al secolului XX” (p. 181), exagerare pe care o punem în seama patosului retoric al autorului, nicidecum în contul intuițiilor lui speculative. Chiar și așa, o carte care te prinde prin fluență și poftă critică.
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
au codificările lor specifice, pe care, noi, ceilalți, le privim, de obicei, ca pe simple metafore și le explicăm bătrânește, apelând la tot soiul de false friends (cine știe, de pildă, ce vasăzică, în matematică, o mulțime numărabilă?). Numai că, intuiția ne spune, de logică ne folosim mai des. Pe lângă extrema claritate a explicațiilor (datorată și exemplelor bine alese), studiul Martei Petreu mai are o miză extrem de importantă. Aceea de a trata toate aceste abateri nu ca pe niște capete de
Nimic despre poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3692_a_5017]
-
până acum, se află în biblioteca profesorului Nicolae Scurtu din București. 1. G. Călinescu - Jurnalul literar în Istoria literaturii române. Compendiu. [București], Editura Națională Mecu S.A., 1945, p. 402. [„G. Mărgărit, înclinat mai mult spre lirică, pune în articolele critice intuiție fantastică și expresie amănunțit plastică"]. 2. George Mărgărit - Vulturii amiezii. Poezii. Ediția îngrijită de Lucian Dumbravă șiHoria Zilieru. [Iași], Editura Junimea, 1970, 120 pagini. 3. Lui G. Călinescu i-a trimis cinci epistole: [București], 15 noiembrie 1944; Iași, 24 septembrie
Noi contribuții la bibliografia lui George Mărgărit by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6151_a_7476]
-
cloacă molipsitoare, pentru a alege tihna burgului săsesc de pe malul Cibinului, unde a avut prilejul de a-i cunoaște pe Noica, Aurel Cioran sau Antonie Plămădeală. După 1990 s-a numărat printre exegeții onești ai operei lui Noica, arătînd acea intuiție în judecată pe care n-o pot avea decît comentatorii înzestrați cu autonomie de gîndire, calitate rarisimă în breasla interpreților. Și cum de curînd am intrat în posesia volumului lui Dorin Popescu, Noica. Bătălia continuă (Editura Ideea Europeană, 2013), evidența
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
e artă și nu știință, exigența stilului e condiția de supraviețuire a speculației conceptuale. Și Ion Dur nu are stil, textele sale nedepășind pragul comun al narațiunii abstracte. Dar sub unghiul ideilor, Ion Dur este exegetul onestității echilibrate și comentatorul intuițiilor fine. Cu precădere atrage analiza pe care o face imprecațiilor lui Goga la adresa lui Maiorescu (necrologul acid pe care poetul l-a scris în 1917), alături de distincțiile în marginea gazetăriei lui Sandu Tudor. Spre sfîrșitul volumului, autorul iese din logica exegezei
Antologie interioară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3555_a_4880]
-
in ce mă privește, nu sunt deloc convins, doar că una e a paria pe el și alta, a-l consideră o fericire pentru specia umană. La urma urmelor, ce pune Coști Rogozanu în loc? Ne spune el însuși: „realism frust, intuiții corecte în mersul apocaliptic-mediatic al lucrurilor și încercare de transmitere fără floricele a urgentelor”. Nu e cine știe ce originalitate, daca despre atâta e vorba. În plus, intuițiile cu pricina privesc jurnalismul, nu literatura. În final, Coști Rogozanu ridică substanțial miza: „Cum
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
La urma urmelor, ce pune Coști Rogozanu în loc? Ne spune el însuși: „realism frust, intuiții corecte în mersul apocaliptic-mediatic al lucrurilor și încercare de transmitere fără floricele a urgentelor”. Nu e cine știe ce originalitate, daca despre atâta e vorba. În plus, intuițiile cu pricina privesc jurnalismul, nu literatura. În final, Coști Rogozanu ridică substanțial miza: „Cum se face trecerea de la extremismul de terasă, de la îmbenzinarea retorica la fapte, la omor, la organizare, aici joacă tare Sociu și câștigă cu o poveste credibilă
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
țară părăsita. Este elementar să remarcam că, în fond, protagonistul nu-i disprețuiește pentru ideile lor ignobile, ci pentru că nu le pun în aplicare. Dacă realism frust înseamnă lipsa oricărui echivoc artistic, atunci nu e vorba de literatură. Cât despre intuițiile apocaliptice ale romancierului, mă tem că nu mă înspăimânta câtuși de puțin. O fi știind el, cum pretinde Coști Rogozanu, „că ce (sic!) produce ca scriitor poate avea putere doar dacă recâștiga ceva (sic!) capital din angoasa politică de azi
Craii de Curtea-Nouă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3705_a_5030]
-
Putem presupune că undeva, într-un gol cosmic, are loc gestația evenimentelor ce vor lua calea timpului prezent. Unele dintre ele se propagă asemenea undelor unui diapazon. Sau a valurilor pe suprafața unui lac. Deducția o putem face apelînd la intuiție și la premoniție, care își au, desigur, și partea lor logică. Rațională. Dar dincolo de rațiune intervine și hazardul ce împinge cursul evenimentelor pe un anumit drum, după care le deviază, în aparență, spre un alt țel. În lume însă nu
Cîte ceva despre Nichita Stănescu și matematica sufletului by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/3707_a_5032]
-
care îl preschimbă într-un intransigent ce disprețuiește delăsarea colegilor. Erich Bergel nu numai că are principii, dar pe deasupra e în stare să-și sacrifice vocația artistică în numele lor. În fine, ca deznodămînt fericit al efortului studios, Erich ajunge la intuiția că cele 18 contrapuncte cîte numără Fuga lui Bach au o natură ciclică, de creștere riguroasă pe baza unei dihotomii tematice, constatare care îi insuflă intenția de a duce la capăt cel de-al 18 contrapunct, pe care Bach nu
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]