4,844 matches
-
lui Al. Cistelecan? Una ce ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
de vreme ce articolul nu face decît să redea ideile criticului literar, fragmentul citat nu conține gîndurile ei, ci pe cele ale lui Răzvan Voncu, și chiar dacă astfel o scutim de obligația de a-și asuma afirmațiile citate, nu putem totuși să intuim subtilul raționament prin care dînsa a putut trece dintr-o suflare de la două neadevăruri istorice la o gogoașă psihologică. În primul rînd, cele trei titluri de mai sus dovedesc orice, dar în nici un caz că, în perioada interbelică, cultura se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
prin Lindenfeld ne-a trezit pofta să o facem. Lindenfeld este un sat șvab din regiunea Reșiței aflat astăzi în părăsire totală, foarte rarii vizitatori care mai ajung să pună piciorul acolo fiind mai degrabă acei intelectuali români care au intuit ce tragedie irecuperabilă a însemnat plecarea etnicilor germani din România. Lindenfeld, al cărui înțeles în limba română ar fi acela de ,cîmpul cu tei", este azi vestigiul părăginit al unei lumi odinioară prospere. Ioan T. Morar, impresionat de ruina în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11085_a_12410]
-
temă în cît mai multe părți constitutive, și ajungem să ne mișcăm în interiorul unor imagini a căror omogenitate păstoasă ne preschimbă în niște orbi ai lumii contemporane. Un om este cu atît mai orb cu cît putința lui de a intui diferențele este mai slabă. Și astfel ajungem să ne mișcăm într-o lume cenușie alcătuită din calupuri mari și indistincte, fără a mai putea să ne orientăm în funcție de distincțiile noastre lexicale. Rezultatul este o lume de roboți a căror minte
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
cu poeții) pe care-i supune analizei printr-o postură de apropiere, de intimizare. într-un fel, încearcă a reconstitui starea de spirit creatoare, a o dubla printr-o gesticulație interioară proprie, a se pune cumva în locul autorilor. A le intui intențiile ori, dacă vreți, a devina precum un haruspiciu în viscerele plăsmuirii lor literare: ,Comentatorul poemelor lui Șerban Foarță (născut în 1942) trăiește un fel de nerăbdare la gîndul că mai are de așternut, el însuși, oarecari băgări de seamă
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
toată inima, dar nu oricum, ci numai după ce mai întîi i-ai disprețuit pînă la capăt, ca pe niște popîndăi orbi agitîndu-se aiurea în lumea asta concretă și sensibilă, o lume din cauza căreia nici unul din ei nu e capabil să intuiască profunzimea scamatoriilor tale conceptuale. Al cincilea simptom este atrofia afectivă. După ingineri și fotbaliști nu cunosc specie omenească mai lipsită de fibră lirică ca filozofii. A fi liric este mai întîi o chestiune de vibrație sufletească și abia apoi una
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
Sorin Lavric Anul acesta s-au împlinit o sută de ani de la nașterea unei teorii pînă într-atît de odioase încît chiar și astăzi, după atîta vreme, continuăm să vorbim despre ea după ureche. Nu o înțelegem mai deloc, nu o intuim aproape defel, și tocmai de aceea renunțăm repede la efortul de a ne-o face familiară. Și astfel ajungem s-o privim ca pe ceva odios, căci e odioasă încăpățînarea cu care teoria lui Einstein, rămasă în cerul irespirabil al
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
conținut dovedea un lucru revoltător, și anume că poți gîndi profund fără să folosești concepte obscure și prețioase, ba, mai mult, că poți să împărtășești oamenilor, făcînd uz de cele mai obișnuite cuvinte, un lucru pe care nimeni nu-l intuise pînă la tine. Pe scurt, o cărticică la a cărei lectură adepții filozofiei simt un gust de umilință și smerenie. În fond, dincolo de lecția de simplitate și logică a cărții - al cărei titlu este Teoria relativității pe înțelesul tuturor -, Einstein
Un secol de relativitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11147_a_12472]
-
făcut parte din vreo nomenclatură, că nu s-a implicat în aranjamentele, nu o dată oneroase, de strategie și tactică ale ,vieții literare", îi acordă șansa unei perspective detașate, senine. Reamintim, aceasta ne apare drept o calitate inclusiv a longevității purificatoare, intuite în psihologia sa avant la lettre. însă nu e vorba de-o neimplicare mai mult ori mai puțin ipocrită, de speța celor ce conțin calcule și resentimente disimulate. Ci de-o privire a unei lucidități calme, apte a disocia excesele
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
referitoare, în mod special, la raportul între/dintre emițătorul și receptorul materialului arhivat, operație întreprinsă cu instrumente istorice ilustrative utilizate în/pentru particularizarea corelației cu nuanțe recesive între/dintre loc - procedura de analiză - construirea și interpretarea unui corpus de texte, intuind prin mișcarea feministă din anii interbelici un spațiu privilegiat/ un indiciar. De asemenea, se precizează - din perspectiva modalității istorice sugerate de Michel de Certeau -circumstanțele evenimentului fondator, se studiază parcurgerea intervalelor de timp din existența mișcării feministe, prin raportare la
Polis () [Corola-journal/Science/84981_a_85766]
-
marginea lecturii și a rostului cărților. Subtitlul cărții este grăitor în această privință: Ceremonia lecturii de la Sfîntul Augustin la Samuel Pepys. Eseuri și autofricțiuni exegetice. Cuvîntul care stîrnește din capul locului nedumerirea este cel de "autofricțiuni", dar, citind cartea și intuind umoarea temperamentală a autorului, nelămurirea se risipește: prin ironia întoarsă asupra lui însuși, Valeriu Gherghel dovedește o mucalițenie sfătoasă de scriitor lipsit de fibra orgoliului: nu ezită să ia distanță față de sine și să-și critice propriile gînduri atunci cînd
Patima lecturii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10668_a_11993]
-
interioară l-am încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile, trăgându-le de sfoară, cu mult înainte de a fi sub îndrumarea conștientă a instructorului din mănăstirea zen. Fără să realizez, în copilul care își privea ca în oglindă trupul-păpușă, intuiam jocul vibrațiilor opuse care îl străbăteau. Școala pentru mine a fost o tortură, îmi plăcea să citesc, eram foarte bun la istorie și latină, dar la științe nu mă puteam descurca: undeva pe drum îmi pierdusem atenția și interesul și
O biografie by Andrei Serban () [Corola-journal/Journalistic/10649_a_11974]
-
m-au rugat să vorbesc... rusește (?!). Deoarece, chipurile, dacă în calitatea mea de profesor din Sankt-Petersburg, aș vorbi românește, parlamentarii pur și simplu nu vor înțelege nici situația ca atare, dar nici ceea ce le voi spune! De fapt, motivul adevărat, intuiam eu, consta în faptul că ei ,nu prea" cunoșteau limba română literară. Cu toate acestea, și eu, venit de la Sankt-Petersburg, precum și profesorul Stanislav Semcinski (care s-a stins din viață în 2001), sosit de la Kiev, am vorbit românește. Au încercat
O problemă vitală - ocrotirea limbii române în Republica Moldova by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/10686_a_12011]
-
mea în mii și mii de pagini ale cărților publicate despre holocaustul comunist. Trecând prin toate închisorile românești nu am scăpat de tratamentele barbare aplicate de ba tăușii criminali, fiindcă trebuia să ni se imprime frică și îndoiala, dar noi intuiam că vom fi exterminați într-o bună zi. Trăiam de azi pe mâine, ne rugăm, sperăm, ne ajutăm între noi și ne plângeam morții care erau aruncați la nimereala în gropile comune. Genocidul românesc instaurat de comunism, sub oblăduirea bolșevicilor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cu adevărat acolo, iar nu mai este locul să amintesc. Plăcerea repetițiilor, chimia petrecută acolo, seducția regizorului, pasiunea actorilor, felul în care se simt și merg împreună spre o întîlnire nu doar artistică, miza unui text cred că se pot intui într-un spectacol. Uneori, dincolo de forma finită. Timpul repetițiilor poate să fie unul prețios, major. Așa mi se pare că stau lucrurile în cazul spectacolului joi.megaJoy de la Teatrul Odeon, în regia lui Radu Afrim și scenografia lui Vittorio Holtier
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
să pleci, să dai curs unei invitații profesionale, fie și importantă. Treburile zilnice, obligațiile de rutină, angrenajul unui sitem în care ești prins ca un prizonier îți mută gîndurile, găsește scuze în locul tău, doar-doar vei rămîne pe poziție. Nu întotdeauna intuiești că în spatele unei invitații poți găsi mai mult. Poți găsi o lume, universuri, prietenii, orașe, emoții. Nu mi-am dat seama că Premiul Europa pentru Teatru decernat lui Harold Pinter la Torino, pe 12 martie, în superba sală a Teatrului
Torino, mon amour by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10769_a_12094]
-
bloc. Prea binecunoscut. Tern, anost, sordid. Populează privirile noastre în fiecare zi, în fiecare noapte. Mi se pare că mă plimb pe stradă, nu neapărat într-o mahala, și că trag cu ochiul, obsesia mea dintotdeauna, la ferestre, încercînd să intuiesc poveștile de dincolo. La etaj, la geamuri, aceleași, meschine, la fiecare apartament, cîte o femeie și cîte un bărbat își încep ziua în văzul tuturor. Și o sfîrșesc tot așa. Toți la fel. Mereu la fel. Aceleași gesturi dezgolite de
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
Stăm pe maluri diferite care se îndepărtează din ce în ce mai tare. Stăm pe insule diferite și avem senzația, doar, destul de vagă și aceea, că știm ce gîndim, cum și ce mîncăm, ce visăm, ce iubim, ce urîm, că ne zărim, că ne intuim. Se adaugă la asta comentariul unora și altora, care manipulează percepțiile, receptarea, care bruiază înțelegerea. Și realitatea. Care ne împing să trăim marginal unii față de ceilalți. Parte din bucățelele care lipsesc din tablou le completăm cu imaginația. Restul? Despre ceva
Inocentul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10951_a_12276]
-
de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația o intuim astfel... Cum ar fi între scânteie și soare, între licăr și lumină. Omul se raportează, percepând tridimensional. însă eternul este infinit, s-a vorbit din străvechime de Eternitate, Nirvana, Logos întrupat/ Christos, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu... * Acela este atemporal, fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
moartea fizică, se iese din temporalitate-materie vieinteligență, și are loc călătoria de resorbție în Divin. Numai că doar atunci când este îndeplinită condiția purificării în viața/timpul uman, mântuirii, prin legile și virtuțile la care umanitatea accede de când „se știe“. * Ceea ce intuim, duce la iluminare, la revelație. Este o cunoaștere de „natură“ superioară, divină. * Artistul cuvântului, poetul-orfevru, prin lucrarea sa în și asupra cuvântului/parte din Logos, licăr și scânteie din lumina divinului, are șansa de a înțelege, a RE CUNOAȘTE Divinul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nicidecum con lucrarea fericită, prin iubire de Tatăl, cu Divinitatea. * A fi viu, a ocupa un spațiu temporar, așadar spațiul egal timp. Un timp în percepție umană, iar dacă făpturile fără inteligență superioară ar exprima, ar afirma la fel. Astfel, intuim că „luminile mici“ din mediul terestru, sunt analogice cu lumi superioare, în infinitatea eternului. * Se știe, de ultimă oră, că există viteze superluminice (prin particulele numite tahioni) și subluminice. Acești tahioni străbat instantaneu, prin incalculabile distanțe, fiind atemporale, ca un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
că a pierdut ceva, acea capacitate de a comunica cu Dumnezeu. Unica formă de a comunica rămâne rugăciunea, concentrarea mentală și probabil un fel de emisie prin tahioni (fascicole de tahioni, simpatetici și prin empatia astrală, către Sursa A Toate. Intuim că în „ordinatorul“ ancestral, de care omul nu s-a despărțit, prin toate adaptările suportate, există ceva profund și indestructibil, care transcende morții fizice, un superior/divin „cip“, care intermediază și face posibilă „transmisia“ numită rugăciune. însă asta nu înseamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru a intui, a ne ilumina și a avea, revelatoriu, acces spre condiția Inițială, spre Datul Divin. * Conflictele dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un timp nelimitat), rezultă suferințele existenței noastre. Tahionii au viteza superioară a gândului. Noi călătorim cu gândul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
gravitațiilor, mișcării „giganților atomici“ - planete și sateliții lor, așa cum decide și în întregul cosmos al galaxiilor, această Unică Lege. Legea Unului, a UNIVERSULUI. * Numai intuiția ne dă iluminarea, prin rezonanță cu sacrul. * Scopul suprem al vieții ar fi de a intui, a cunoaște, a înțelege ce ți se relevă divin, întru reprimire a Darului Vieții într-o altă durată, o altă dimensiune, o altă lege divină, presus. * A se cunoaște pe sine, este a începe să-l cunoști pe Creatorul Tău
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Tău, iubire din Iubire. Uneori am starea unei fericiri fără margini. știu că SUNT și aceasta este indefinibil. Clipa devine etern; străfulgerat, mă cutremur și mă umplu de un mistic extaz. Pur și simplu râd ca un copil etern! Ceea ce intuim, reprezentăm în interior, fără-ndoială va fi și în exterior. Din microcosmosul ființei, corelația duce la macrocosmosul Universului, Divinității, Deo-prezenței (Așadar nu cum, din eroare, se spune privitor la Divin „omniprezență“... O simplă nuanță a atropocentrismului din Weltanschaunung-ul uman). * înălțarea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]