1,290 matches
-
săptămâni, între Argentina și Regatul Unit al Marii Britanii, motivul disputei fiind două teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud. Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
fiind două teritorii britanice de peste mări (British Overseas Territories), respectiv Insulele Falkland și Insulele Georgia de Sud și Sandwich de Sud. Conflictul militar a început vineri, 2 aprilie 1982, prin invadarea și ocuparea Insulelor Falkland, urmată în ziua următoare, de invadarea și ocuparea Insulelor Georgia de Sud și Sandwich de Sud, pentru a restabili suveranitatea argentiniană asupra acestora. Trei zile mai târziu, guvernul britanic a trimis o forță navală de intervenție pentru a alunga cu forța armelor trupele argentiniene care ocupaseră
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
insula Georgia de Sud, acțiune care va fi interpretată ulterior ca primul act de război. Ca răspuns la această acțiune, vasul de patrulare al Royal Navy a fost trimis de la Stanley în Georgia de Sud, acțiune ce a condus la invadarea insulei de către forțele argentiniene în 3 aprilie. Junta militară argentiniană, presupunând că britanicii vor încerca să întărească dispozitivul militar în Atlanticul de Sud, au ordonat ca invazia să înceapă în 2 aprilie. Inițial, Marea Britanie a fost luată prin surprindere de
Războiul Malvinelor () [Corola-website/Science/324544_a_325873]
-
de Crotone, în Calabria între forțele împăratului Otto al II-lea și aliații săi longobarzi și cele ale lui Abu al-Qasim emir de Sicilia. Unele surse arată că musulmanii ar fi beneficiat de sprijinul bizantinilor, ca revansă a acestora pentru invadarea de către Otto a catepanatului de Italia (în speță, a Apuliei), însă acest lucru nu este confirmat. Al-Qasim, care declara "Războiul Sfânt" ("djihad") împotriva germanilor, s-a retras atunci când a primit veste asupra neașteptatelor întăriri primite de împăratul Otto pe când se
Bătălia de la Stilo () [Corola-website/Science/324617_a_325946]
-
arabilor construirea de șantiere navale și le-a asigurat o bază permanentă din care să poată lansa atacuri mai consistente. În jur de 700, insula Pantelleria a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. În paralel, înțelegeri comerciale erau stabilite cu bizantinii, iar negustorilor arabi le era permis să comercializeze bunuri în porturile siciliene. Cu toate acestea, atacurile flotei musulmane s-au repetat în 703, 728, 729, 730
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
și după 100 de ani de supunere, numeroși creștini din Sicilia vorbitori de greacă au supraviețuit în comunități, în special în nord-estul Siciliei, ca "dhimmi". Acești sicilieni în general i-au întâmpinat pe normanzi cu bucurie când aceștia au început invadarea Siciliei. Emiratul de Sicilia a început să se fragmenteze pe măsură ce disputele interdinastice se înmulțeau. Începând din secolul al XI-lea, statele din sudul Italiei continentale angajau mercenari normanzi, care erau descendenți creștini ai vikingilor; normanzii au fost cei care, sub
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
revenit în Egipt după ce au jefuit insula vreme de o lună de zile. După cucerirea arabă a Africii de Nord (desăvârșită în jurul anului 700), insula Pantelleria a fost capturată de către arabi și doar neînțelegerile apărute între atacatori au făcut ca invadarea Siciliei să nu aibă încă loc. Atacuri a diverse flote musulmane asupra Siciliei s-au repetat în anii 703, 728, 729, 730, 731, 733 și 734, dintre care cel puțin ultimele două confruntându-se cu o substanțială rezistență bizantină. Prima
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
sau Regatul Longobarzilor (în limba latină "Regnum Langobardorum") a fost un stat din Evul Mediu timpuriu, având capitala la Pavia, instituită de către longobarzii stabiliți în Peninsula Italică și a cărui existență se plasează între 568-569 (momentul invadării Italiei) și anul 774 (căderea regatului în mâinile francilor conduși de Carol cel Mare). Controlul efectiv al conducătorilor asupra ambelor arii majore care constituiau regatul, anume Langobardia Major în Italia de nord și Langobardia Minor în Italia centrală și în
Regatul Longobard () [Corola-website/Science/324818_a_326147]
-
a depășit beneficiile pe care le-au câștigat având încă acces la porturile olandeze. Cu toate acestea, în 1977 istoricul militar israelian Martin van Creveld, analizând rolul logisticii în plan, a simțit că efectele modificărilor lui Moltke, pentru a evita invadarea neutralității olandeze au fost mai mult aparentă decât reală, deoarece în zonă au fost trimise 90.000 militari care ar fi putut fi folosiți pentru invazia Franței. Mai mult, van Creveld subliniază faptul că în timp ce Schlieffen a alocat cinci corpuri
Planul Schlieffen () [Corola-website/Science/326170_a_327499]
-
Prusia de Est și în Operațiunea Frühlingserwachen. Ultima mare operațiune în care au fost folosiți vânătorii de tancuri ȘU-100 a fost Bătălia Berlinului. După război, autotunurile ȘU-100 au fost folosite de Armată Roșie în timpul Revoluției ungare din 1956 și în timpul invadării Cehoslovaciei din 1968. Vânătorii de tancuri ȘU-100 au fost modernizați la începutul anilor 1960, în mod similar țancurilor Ț-34/85. Autotunurile au fost în rezervă armatei sovietice până la începutul anilor 1980. Un contingent de autotunuri ȘU-100 a fost folosit
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
lui. Familia regală a urmat corpul diplomatic și nunțiul papal și s-a închis în fortăreața de la Gaeta. Ziarele au denumit-o pe Maria "eroina de la Gaeta" în timp ce Victor Emanuel al II-lea, care spre deosebire de Francisc nu avea remușcări pentru invadarea statelor papale, a fost proclamat rege al Nepolelui apoi al Italiei. Regatul celor Două Sicilii a fost anexat noului regat al Italiei în urma unui referendum iar familia regală a celor Două Sicilii a trebuit să caute un refugiu în ceea ce
Maria Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/322604_a_323933]
-
poziția iar regele a fost asasinat de un tânăr. Yeom Jesin (1304-1382), principalul oponent politic al lui Shin Don În 1388, regele U (fiul lui Gongmin cu o concubină) și generalul Choe Yeong au pus la cale o campanie de invadare a Liaoning. Regele l-a însărcinat pe generalul Yi Seong Gye cu campania dar acesta s-a oprit la graniță și s-a revoltat. Goryeo a căzut în mâinile lui Yi Seong Gye care i-a asasinat pe ultimi trei
Dinastia Goryeo () [Corola-website/Science/322077_a_323406]
-
al Israelului, OEP ar fi respectat încetarea focului, iar Israelul ar fi continuat să caute „provocări recunoscute la nivel internațional” despre care secretarul american de stat Alexander Haig a spus că vor fi necesare pentru a obține susținerea americană pentru invadarea Libanului. La 6 iunie 1982, forțele israeliene conduse de ministrul apărării Ariel Șaron au invadat Libanul de Sud în cadrul „Operațiunii Pace pentru Galileea”. Obiectivul asumat de Israel era acela de a înlătura forțele OEP de pe o fâșie de de la nord
Războiul din Liban din 1982 () [Corola-website/Science/322146_a_323475]
-
lor s-au situat pe insula Rawda de pe Nil. Ei au fost în mare parte extrași din rândul turcilor/cumanilor care au controlat stepele din nordul Mării Negre. În 1249, Ludovic al IX-lea al Franței a condus o cruciadă prin invadarea Egiptului, a capturat Damietta, iar mai apoi se deplasează încet spre sud. În timpul avansului, as-Salih Ayyub a murit și a fost succedat de fiul său al-Muazzam Turanshah, dar înainte de Turanshah ar putea ajunge pe front, mamelucii Bahri i-au învins
Sultanatul Mameluc (Cairo) () [Corola-website/Science/329524_a_330853]
-
-lea, au ajuns în fața papei Benedict al VIII-lea, la Roma. Suveranul pontif i-a trimis la Salerno sau Capua, pentru a căuta să se angajeze ca mercenari în lupta împotriva bizantinilor, față de care nutrea sentimente dușmănoase ca urmare a invadării de către aceștia a teritoriului din jurul Benevento, aflat sub suzeranitatea papală. Ajunși acolo, normanzii s-au întâlnit cu "primates" (conducătorii) din Benevento: principii Landulf al V-lea de Benevento și Pandulf al IV-lea de Capua, posibil mai sus menționatul Guaimar
Cuceririle normande în Italia de sud () [Corola-website/Science/328183_a_329512]
-
ofițerii de stat major. Marea Epurare din 1937-1938 în rândul comandamentului militar sovietic i-a deschis calea spre promovare. În 1938 a primit rangul de comandant de divizie în Districtul militar special Kiev. În 1939 Vatutin a planificat operațiunea de invadare sovietică a Poloniei cu Germania, având funcția de șef de stat major al Grupului de sud al Armatei Roșii. În 1940, sub comanda lui Gheorghi Jukov, acest grup de armată a ocupat Basarabia și Bucovina. După campanie, Stalin l-a
Nikolai Vatutin () [Corola-website/Science/328370_a_329699]
-
(azi Gdańsk) a fost una dintre primele lupte ale celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa, făcând parte din operațiunile militare germane de invadare a Poloniei. La 1 septembrie 1939, personalul Oficiului Poștal Polonez din Danzig a apărat clădirea Poștei poloneze timp de aproximativ 15 ore împotriva asediului "SS Heimwehr Danzig" (trupele SS din Danzig), a formațiunilor SA și a unităților speciale ale "Ordnungspolizei
Apărarea Oficiului Poștal Polonez din Danzig () [Corola-website/Science/327708_a_329037]
-
sale. În 42 î.Hr., Octavian și Marc Antoniu îi înfrâng la Philippi pe Marcus Junius Brutus și Gaius Cassius Longinus. Odată cu victoria de la Philippi, Triumviratul a pornit o ofensivă agresivă împotriva lui Sextus. Pe 38 î.Hr., Octavian a încercat o invadare a Siciliei, dar condițiile neprielnice ale vremii i-au obligat să se retragă. Agrippa a construit un canal între lacul Lucrine și mare, transformându-l într-un port pe care la numit Portus Iulius, creat pentru a instrui navele pentru
Revolta siciliană () [Corola-website/Science/327054_a_328383]
-
sa era compusă din 30 de ofițeri germani, 125 de subofițeri și soldați germani și 1.168 de indigeni. Colonelul von Lettow-Vorbeck s-a repatriat în Germania în ianuarie 1919, având parte de o paradă personalizată pe sub poarta Brandenburg datorită invadării cu succes al unui teritoriu britanic. S-a manifestat ca un susținător deschis al monarhiei și al unui regim conservator. A luat parte activ la viața politică a Republicii de la Weimar, și a participat la luptele împotriva comuniștilor - „spartachiști”. Din cauza
Paul Emil von Lettow-Vorbeck () [Corola-website/Science/330735_a_332064]
-
de copiii din tabăra de refugiați din Jenin. Arna Mer Khamis a căștigat în 1993 premiul "Right Livelihood", cunoscut și sub denumirea de Premiul Nobel alternativ, iar cu banii obținuți a înființat Teatrul de Piatră, care a fost distrus odată cu invadarea Jeninului în 2002, în timpul celei de-a Doua Intifadă. "“Pentru noi și pentru copiii nostri, Intifada este o luptă pentru libertate. Proiectul nostru se numește <Învățare și Libertate>. Acestea nu sunt doar niște simple cuvinte ci stau la baza luptei
Teatrul Libertății (Freedom Theatre) () [Corola-website/Science/330751_a_332080]
-
șantajată și bătută pentru a deveni agentă sovietică. Prin intermediul fratelui contactează seviciul secret german, unde îl va cunoaște pe ofițerul Hilmar Dierks, care se îndrăgostește de ea și o duce la Hamburg. După victoria asupra Franței, Germania se pregătește pentru invadarea Marii Britanii. În noaptea de 29/30 septembrie 1940, Vera von Schalburg împreună cu un grup de spioni germani sunt parașutați în Scoția, toți agenții germani sunt lichidați cu excepția Verei care cade prionzionera și în anul 1945 dispare fără urmă. Un fost
Vera von Schalburg () [Corola-website/Science/330782_a_332111]
-
deschis în august 2012. Prima șosea planificată ca parte a acestei rute a fost un "Reichsautobahn" inițiat de Germania Nazistă pentru a lega Berlinul de Poznań (Posen). Construcția acestui drum, accelerată după ce și Poznańul a fost inclus în Germania în urma invadării Poloniei în 1939, a fost întreruptă de război și nu a mai fost terminată, dar zeci de ani după aceea se puteau vedea în fotografiile din sateliți urme ale lucrărilor începute, mai ales între frontiera cu Germania și Nowy Tomyśl
Autostrada A2 (Polonia) () [Corola-website/Science/330037_a_331366]
-
medic Mihai Georgescu. După accidentul avionului Monospar nr. 1, în 1940 escadrila a fost dotată cu 10 avioane de tip RWD-13, dintre care trei avioane RWD-13S (avioane RWD-13 cu echipament sanitar), refugiate din Polonia în România în anul 1939, în urma invadării Poloniei. Aceste avioane puteau transporta, în afară de pilot, o targă și încă o persoană (rănit sau infirmier) pe un scaun, în spatele pilotului. Avioanele transportau și medici și medicamente. Avioanele puteau zbura cu o viteză de 210 km/h, având o autonomie
Escadrila Albă () [Corola-website/Science/329190_a_330519]
-
URSS, industria de armament din România a întâmpinat serioase dificultăți în asimilarea unor elemente electronice și electrotehnice. În anul 1965, doar 27% din tehnica armatei era fabricată în țară, restul echipamentelor fiind importate din alte țări (în principal, URSS). În urma invadării Cehoslovaciei, procesul de augmentare al industriei de apărare din România a fost accelerat, fiind asimilate în producție numeroase echipamente, în concepție proprie sau sub licență. În cadrul Institutului 111 (Institutul de Cercetări și Proiectări Armament, Muniții și Aparatură Optică) erau concepute
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
avut succes. Suabia, lăsată ca amanet de către Conradin înaintea ultimei sale expediții, s-a dezintegrat ca unitate teritorială. Frederic a fost nerecunoscut dincolo de mări, iar Carol de Anjou a preluat integral puterea în sudul Italiei. Markgraful Frederic a propus o invadare a Italiei în 1269 și a atras un anumit sprijin din partea ghibelinilor din Lombardia, însă planurile sale nu au fost niciodată duse la îndeplinire, el nemaijucând niciun rol în chestiunea italiană. Din 1280, el a devenit conte palatin de Saxonia
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]