2,036 matches
-
nu vinovată fiindcă te-am înșelat, așa cum ai crezut mereu, ci numai pentru că am nutrit nebunescul gând de a te înșela. Să nu-ți închipui că încerc să mă dezvinovățesc. La ce bun? În fața veșniciei, omul leapădă masca minciunii și ipocriziei și simte nevoia unei purificări desăvârșite, pe care nu ți-o dă decât spovedania sinceră, deznădăjduită. E ceea ce se întîmplă cu mine, acum ― în pragul unei lumi necunoscute. Dar s-o iau de la început. Nu, nu pot începe mai înainte de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
s-au revoltat când Praxitele a transformat-o în zeiță. Așa ceva reprezenta, în ochii lor, o libertate prea mare. Cu toate că în nudurile clasice goliciunea pare castă, n-are nimic provocator, specialiștii țin să ne atragă atenția că anticii aveau aceleași ipocrizii ca noi. Ce să facem, totuși, cu acest adevăr? Nu ne-ar rămâne decât să acceptăm că preotesele Afroditei, care se culcau cu străinii în templele zeiței dragostei, practicau prostituția la adăpostul miturilor. Și că templele Afroditei erau niște bordeluri
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
cu atât mai rău pentru el! I s-a dat o șansă și a refuzat-o. Ce motive are să se plîngă? Uneori, mă bate gândul că între primitivi și un salon modern a avut loc, mai ales, o rafinare a ipocriziei. Am învățat să ne prefacem, să fim grosolani fără să mai bată la ochi, să ne justificăm într-un mod nobil și să ne servim de asta. Spre deosebire de "bestia necivilizată", "bestia civilizată" își poate motiva crimele. Totodată, civilizația a făcut
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
canal, ceea ce, la început, m-a surprins. Dar e vina mea că mi i-am închipuit pe americani deschiși, direcți, insolent de sinceri? Adevărul e că e greu de găsit un a-mestec mai straniu de dezinvoltură aparentă și de ipocrizie puritană, de pudibonderie, ascunzând, adesea, veritabile obsesii. Mai mulți studenți din statul Ohio au născocit un cod amoros care cere ca, înaintea fiecărei faze a unei legături amoroase, băiatul să aibă consimțământul fetei. Universitatea Duke impune studierea lui Proust, a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Avusesem o zi bună: un orb, reducerea de pedeapsă pe care o nădăjduiam, calda strângere de mână a clientului meu, câteva fapte mărinimoase și, în cursul după-amiezii, o strălucită improvizație în fața câtorva prieteni despre asprimea clasei noastre conducătoare și despre ipocrizia elitelor. M-am dus pe Podul Artelor, pustiu la acea oră, spre a privi fluviul care abia se mai zărea în întunericul ce se lăsase de-a binelea. Cu fața către Vert-Galant, dominam întreaga insulă. Simțeam cum mă năpădește un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
are Lăcrămioara? Ce vină au, de fapt, amândoi, că și-au manifestat, profundul sentiment, sincer,în fața întregii lumi de telespectatori? Nu e uman, să se fi petrecut, totul, cum s-a petrecut? Era mai bine, mai de acceptat, la umbra ipocriziei și a minciunii? Mai normal ar fi fost altfel? Nu, desigur! În asemenea caz, să se ia o măsură, cu ambii. Da. Cu ambii. Dar, o măsură umană, care să aibă la bază adevărul și cinstea eterne. Asta să aibă
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
cel mai mult? Lanark se gîndi. — Manierele personalului. Știu că trebuie să se comporte ca niște profesioniști, să mențină limitele decenței și ordinii, dar chiar și glumele și zîmbetele lor par să fie motivate profesional. Ție ce nu-ți place? — Ipocrizia. Felul în care pretind că le pasă, în timp ce profită de pacienți. — Dar n-ar putea ajuta pe nimeni, dacă nu și-ar folosi eșecurile. Fata își plecă fruntea, astfel încît el nu-i văzu decît creștetul capului, și mormăi: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Angajarea totală pentru adevăr Mesajul poruncii a 8-a este acela de a respecta demnitatea proprie cât și demnitatea celuilalt. Ideea este angajarea omului în asumarea adevărului. Prin urmare, ar trebui să ne ferim de duplicitate, de înșelătorie și de ipocrizie, de batjocoră și calomnie. Cu toată dăruirea ar trebui mărturisit adevărul credinței, pe Domnul nostru Isus Cristos. 9. «Să nu poftești femeia aproapelui tău» Asupra semnificației acestei porunci am reflectat, încă de atunci, când am analizat porunca a 6-a
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întîmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
neîmblînzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorîndu-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sânt oamenii. Cu cât ești mai aproape de starea unui vierme, cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
uite unele lucruri din viața lor, să le azvârle din memorie și să mobileze altfel încăperile goale. Să spun, deși n-ar mai fi nevoie, că nu mă scandaliza minciuna. Ar fi fost, dealtfel, caraghios și n-am dus niciodată ipocrizia atât de departe. Minciuna mă ajutase de multe ori să ies din impas, ea mi se părea chiar comodă în anumite împrejurări; ca un costum pe care ți-l croiești singur, după gustul tău și pe care, dacă nu-ți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mă deosebește de Iov!, eu am ținut parcă să-l câștig împotriva mea, neînvățînd nimic și contestând totul. M-am certat cu tata, m-am certat cu școala de corecție, iar când m-am supus am făcut-o numai din ipocrizie, ca să-i înșel, să-i păcălesc pe cei pe care nu îndrăzneam să-i înfrunt. În felul acesta am reușit treptat să distrug totul în jurul meu, înțelegînd rău libertatea, ca o desprindere de tot. Am fugit de familie, de dragoste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cel răposat. Eu nu-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-am suferit. N-am vărsat niciodată lacrimi false. Morții sânt oricum morți, bucuria noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
-l uram pe individul cu mers de pisică. Sau, nu-l mai uram. Uitasem toate necazurile pe care mi le făcuse și mă pregăteam să-i cioplesc o piatră funerară cât mai frumoasă. Dar dintre toate ipocriziile, mi-a lipsit ipocrizia de a pretinde că sufăr când n-am suferit. N-am vărsat niciodată lacrimi false. Morții sânt oricum morți, bucuria noastră că trăim n-are de ce să-i jignească. Acesta a fost mereu modul meu de a refuza să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
astfel mă ațâța. Am sărit ca ars. ― Am bravat? Dimpotrivă, am fost mai modest decât trebuia. Le spuneam proștilor că ei sânt extraordinari, iar eu nu sânt decât un nenorocit care-și merită soarta. Dar m-am săturat de atâta ipocrizie. ― Datorită ție se întîmplă tot ce se întîmplă, îndrăzni Dinu cu jumătate de gură. ― Adică cum? Te rog, explică-te, l-am somat. ― Ce ți-a trebuit toată povestea asta cu... ce-ai spus despre Bătrînul? ― Dinule, i-am zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru că nu dispun de aceste mijloace - desfășurarea viitorului în lipsa participării lor. Aceasta ar putea fi o problemă globală de mari proporții care, dacă nu este abordată rapid, deține potențialul de a abate de la traiectorie globalizarea. În cel mai nefericit caz, ipocrizia națiunilor dezvoltate va conduce la o schismă mai adâncă între cei bogați și cei săraci. Dacă se va întâmpla acest lucru, atunci prevăd că Occidentul va fi cel care va ajuta organizarea forțelor mondiale ale terorismului și crimei organizate - cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
vedere, dar cel puțin nu sinceritatea. Scrii scenariile alea pentru mase. Scrii, vinzi și câștigi o grămadă de bani. Și după aia vii aici, te ascunzi În cafeneaua asta și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-a devenit glacială. — Cine te crezi ca să-mi vorbești mie despre ipocrizie, domnișoară Bastardă? De ce nu te duci să-ți cauți tatăl În loc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
asta și Îți bați joc de filmele alea Împreună cu noi. Asta e ipocrizie! Scenaristul s-a albit dintr-odată la față, expresia i s-a Înăsprit, iar privirea i-a devenit glacială. — Cine te crezi ca să-mi vorbești mie despre ipocrizie, domnișoară Bastardă? De ce nu te duci să-ți cauți tatăl În loc să mă enervezi pe mine? S-a Întins după paharul de vin, Însă nu mai era nici o nevoie fiindcă un pahar de vin venea deja spre el: Caricaturistul Alcoolic a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de fapt, să le-o pasesze lor, și astfel să se absolve pe sine. Dar era posibil ca aceștia să nici nu fi intenționt să vină la Fraulein Keller și să-l fi condus aici doar din întâmplare. Păcatul și ipocrizia erau astfel în întregime ale lui, fiindcă ofițerii, cel puțin în privința asta, erau la fel de vinovați ca niște prunci, ceea ce îl făcu pe Virginski să îi urască și mai mult. Grilajul din ușă se deschise și o rază de lumină fu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mă faci să sufăr? ă Prostii! De ce nu există niciodată candoare între un bărbat și o femeie când vine vorba despre lucrurile astea? Nu îți dai seama? Nu este intenția mea să te judecă. Nu am niciun drept. Însă urăsc ipocrizia. Eu vreau să înțeleg. Eu vreau să cunosc adevărul. Adevărul integral. ă și apoi? Când vei știi adevărul? Ce se va alege de mine? ă Nu, Lilia, nu mă poți întreba așa ceva. Sau, mai degrabă, nu mă poți forța șă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
știi adevărul? Ce se va alege de mine? ă Nu, Lilia, nu mă poți întreba așa ceva. Sau, mai degrabă, nu mă poți forța șă îți răspund. Dar trebuie să înțelegi asta: nu mai putem continua pe baza minciunilor și a ipocriziei. Trebuie să cunosc adevărul. ă Iar eu ce primesc în schimb? Forța furiei ei îl surprinse. Îți mai spun un singur lucru. Ușa asta s-a închis în urma mea pentru totdeauna. Nu am să mă mai întorc la locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spre lene. Dinu promitea de mic să calce, supus, pe urmele tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
neîmblânzită, în conflict cu toată lumea, și că mă purtasem ani în șir fără noimă, răzvrătindu-mă pe față când puteam să obțin ceea ce doream, mult mai ușor și mai sigur, prin viclenie, părând smerit și supus. Am descoperit astfel, singur, ipocrizia; modestia îmi putea fi de folos dacă mă serveam de ea bine, micșorându-mă pe mine cu umilă fățărnicie ca să-i ajut pe ceilalți să se creadă importanți. Fiindcă așa sunt oamenii. Cu cât ești mai aproape de starea unui vierme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
recunoștință deoarece, sărmanii de ei, îmi dădeau fără voie încredere în capacitatea mea de escroc; cel puțin la acest capitol nu eram cu desăvârșire mediocru; învățasem ceva din războiul cu tata, din lecția dură a școlii de corecție și din ipocrizia bine însușită la spital. Azi nu mă mai mir decât de curajul și luciditatea cu care am constatat atunci că nu eram bun de nimic. Cum am ajuns să-mi pierd ulterior această luciditate e aproape o taină pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]