KorAP: Find »[drukola/base=ipoteză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...48 49 50 ...1195 >

29,866 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248

Poziția medie sub aspectul nivelului de dezvoltare revine celor care au în componență și minorități religioase (tabelul 12). În condițiile în care diferențierilor culturale le sunt asociate profiluri specifice de relații sociale și de nivel de dezvoltare, poate fi formulată ipoteza unei mai mari stabilități în timp a tipologiei culturale propuse, comparativ cu cele care operează numai pe criterii de nivel de dezvoltare. Este probabil ca o tipologie culturală a satelor, de genul celei propuse prin acest studiu, să servească cercetării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
formele de capital comunitar la nivel de sat" Modelul a fost testat în AMOS5 și are o bună adecvare la date: P = 0,04, AGFI = 0,998, RMSEA = 0,016. În grafic sunt prezentați coeficienții beta. P este dat în ipoteza că datele ar reprezenta un eșantion temporal. Figura 13. Gradul de similitudine a județelor în funcție de nivelul și profilul de dezvoltare socială ruralătc "Figura 13. Gradul de similitudine a județelor în funcție de nivelul și profilul de dezvoltare socială rurală" Scorul factorial DEVSAT

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
cu privire la modalitatea de rezolvare a problemelor tranziției. Este vorba despre oîncercare de a răspunde la întrebarea dacă inconsistența de status (IS) ca „dimensiune nonverticală” a stratificării (Lenski, 1954) este semnificativă pentru diferitele atitudini față de acțiunea publică în România. Abordăm această ipoteză în contextul teoriei conform căreia „în perioadele de schimbare rapidă apar inconsistențe de status la un mare număr de persoane” (Coleman, 1990, p. 477), precum și al afirmației că „perioadele de schimbări rapide merg cu siguranță mână în mână cu o

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
de status la un mare număr de persoane” (Coleman, 1990, p. 477), precum și al afirmației că „perioadele de schimbări rapide merg cu siguranță mână în mână cu o proliferare a inconsistenței lor de status” (Forse, Lemel, 1998, p. 1). Dacă ipoteza pe care am formulat-o cu privire la IS se dovedește a fi corectă, vom putea trage cel puțin două concluzii: (1) fenomenele de IS sunt probabil larg răspândite în societățile aflate în tranziție, deoarece aceste societăți sunt caracterizate prin schimbări rapide

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
Jackson, Curtis, 1972) care indică un impact nesemnificativ al IS asupra setului selectat de variabile dependente. Zurcher și Wilson (1979) au afirmat că IS constituie un factor de stres psihologic, însă nu au găsit suficiente dovezi empirice în susținerea acestei ipoteze. Kerschke-Risch (1990; citat în Smith, 1996) a concluzionat că inconsistența pozitivă, adică existența unui status economic mai ridicat decât nivelul de educație, este determinantul unui comportament electoral conservator. În general, dovezile empirice aduse în sprijinul ipotezei după care IS ar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
empirice în susținerea acestei ipoteze. Kerschke-Risch (1990; citat în Smith, 1996) a concluzionat că inconsistența pozitivă, adică existența unui status economic mai ridicat decât nivelul de educație, este determinantul unui comportament electoral conservator. În general, dovezile empirice aduse în sprijinul ipotezei după care IS ar fi semnificativă sunt destul de slabe. Ipoteza propusă de Lenski în lucrarea sa de importanță cardinală s-a dovedit însă a fi extrem de atrăgătoare. El a afirmat că, în cazul existenței IS, probabilitatea ca populația să „sprijine

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
1996) a concluzionat că inconsistența pozitivă, adică existența unui status economic mai ridicat decât nivelul de educație, este determinantul unui comportament electoral conservator. În general, dovezile empirice aduse în sprijinul ipotezei după care IS ar fi semnificativă sunt destul de slabe. Ipoteza propusă de Lenski în lucrarea sa de importanță cardinală s-a dovedit însă a fi extrem de atrăgătoare. El a afirmat că, în cazul existenței IS, probabilitatea ca populația să „sprijine programele de schimbare socială” crește (Lenski, 1954, p. 411). Relevanța

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
crește (Lenski, 1954, p. 411). Relevanța IS ca factor de stres a apărut în exemplele furnizate de Lenski care se referă la comportamentul politic al profesorilor, al reprezentanților Bisericii sau al persoanelor marginale. Dovezile empirice care vin în sprijinul acestor ipoteze nu au putut fi identificate pe parcursul cercetărilor efectuate în timp cu privire la această noțiune. Poate că această situație a fost provocată de cauze metodologice (Smith, 1996) sau poate fi pusă în legătură cu alte domenii ale vieții sociale în care s-au studiat

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
Setul de date pus la dispoziție de FSD se poate consulta pe Internet la adresa www.osf.ro. Datele FSD și USIA-SOCIOBIT sunt comparabile, deoarece s-a folosit un model de eșantionare asemănător, conform modelului propus de autorul acestui studiu. Ipotezetc "Ipoteze" Ideologiile sociale privind modalitatea de rezolvare a problemelor publice au fost foarte probabil contaminate în perioada tranziției postcomuniste de ideologiile larg răspândite ale elitelor. Democrația liberală și ideologia participativă sunt cele mai importante inovații din Europa Centrală și de Est

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
expresii simbolice și ascunse, mai degrabă decât a unora fățișe. Mai exact, tocmai segmentele mai slabe ale societății sunt cele care utilizează scenariile ascunse pentru a-și justifica acțiunile (Scott, 1990). Pornind de la premisele menționate mai sus, am formulat patru ipoteze de sine stătătoare care surprind relația dintre sistemul de stratificare și atitudinile față de acțiunile publice (AAP): 1. Ipoteza grupului latent: în principala ipoteză a acestui articol se afirmă că AAP din societatea românească în tranziție sunt structuri a căror construcție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
sunt cele care utilizează scenariile ascunse pentru a-și justifica acțiunile (Scott, 1990). Pornind de la premisele menționate mai sus, am formulat patru ipoteze de sine stătătoare care surprind relația dintre sistemul de stratificare și atitudinile față de acțiunile publice (AAP): 1. Ipoteza grupului latent: în principala ipoteză a acestui articol se afirmă că AAP din societatea românească în tranziție sunt structuri a căror construcție se bazează pe patru dimensiuni, fiecare dintre ele fiind profilul definitoriu al unui tip social de orientare - democratică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
ascunse pentru a-și justifica acțiunile (Scott, 1990). Pornind de la premisele menționate mai sus, am formulat patru ipoteze de sine stătătoare care surprind relația dintre sistemul de stratificare și atitudinile față de acțiunile publice (AAP): 1. Ipoteza grupului latent: în principala ipoteză a acestui articol se afirmă că AAP din societatea românească în tranziție sunt structuri a căror construcție se bazează pe patru dimensiuni, fiecare dintre ele fiind profilul definitoriu al unui tip social de orientare - democratică, comunitariană, autoritară sau rebelă. 2

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
a acestui articol se afirmă că AAP din societatea românească în tranziție sunt structuri a căror construcție se bazează pe patru dimensiuni, fiecare dintre ele fiind profilul definitoriu al unui tip social de orientare - democratică, comunitariană, autoritară sau rebelă. 2. Ipoteza inconsistenței negative: dacă vom controla toți ceilalți factori structurali și cognitivi care ar putea avea un oarecare impact, inconsistența negativă, determinată de o situație economică mai proastă a gospodăriei în comparație cu nivelul de educație al membrilor gospodăriei sau de veniturile personale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
sau de veniturile personale mai mici în comparație cu educația persoanei, este mai favorabilă pentru: a) atitudinile închise, mai puțin participative sau democratice, față de rezolvarea problemelor publice; b) tipurile rebele de AAP ca un caz specific de atitudine de închidere socială. 3. Ipoteza inconsistenței pozitive: statusul economic superior în comparație cu nivelul de educație al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a) atitudinile deschise, care promovează acțiunea publică prin soluții participative și democratice; b) acumularea unor niveluri mai ridicate de toleranță etnică și capital

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
al persoanei sau gospodăriei este mai favorabil pentru: a) atitudinile deschise, care promovează acțiunea publică prin soluții participative și democratice; b) acumularea unor niveluri mai ridicate de toleranță etnică și capital de relații ca forme specifice de capital social. 4. Ipoteza variabilelor intermediare: nu numai sentimentele de frustrare și mobilizare sunt cele care acționează ca variabile intermediare între IS și AAP. Orientările de valoare, cum ar fi modernitatea sau tradiționalismul individual, reprezintă alte variabile intermediare importante ce influențează relația dintre status

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
sunt cele care acționează ca variabile intermediare între IS și AAP. Orientările de valoare, cum ar fi modernitatea sau tradiționalismul individual, reprezintă alte variabile intermediare importante ce influențează relația dintre status și variabilele care compun atitudinile față de acțiune. Cele patru ipoteze sunt dependente de context, fiind relevante pentru perioada de tranziție postcomunistă din România. Ele s-ar putea însă aplica și unor contexte similare, caracterizate de trăsături structurale comparabile. Date și metodătc "Date și metodă" 1. Datele Setul de date utilizate

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
în cadrul seriei au utilizat același eșantion de tip probabilistic, în trei stadii (pentru populația adultă), cu stratificare în primul stadiu (pentru o descriere a eșantionului, vezi Sandu, 1999, pp. 171-179). Eșantionul utilizat este reprezentativ la nivel național. 2. Variabilele Conform ipotezelor de bază, în societatea românească din perioada de tranziție postcomunistă există cel puțin trei nuclee de reprezentare publică a soluțiilor la problemele publice: mișcările sociale sau comportamentele colective, liderii/partidele politice care acționează într-un mod democratic sau autoritar și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
una dintre seriile de date utilizate în prezentul studiu, s-a solicitat unui eșantion național să-și exprime opiniile cu privire la mineri și la sătenii care s-au asociat cu aceștia (vezi descrierea variabilelor MINERS și VILLAG din tabelul 26). Conform ipotezei metodologice, atitudinea persoanelor care au sprijinit acțiunile minerilor a fost o proiecție a atitudinii conform căreia date fiind condițiile, comportamentul de protest colectiv este o metodă legitimă de rezolvare a problemelor publice și sociale. Liderii și partidele politice își pot

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
utilizate într-o analiză factorială de confirmare și pentru generarea a patru scoruri factoriale prin care s-au cuantificat orientările de tip REBELL, AUTHORIT, DEMOCRAT și PARTICIP ale populației 1. Cele opt variabile sunt grupate după factorii ce concordă cu ipotezele teoretice formulate privind dimensiunile pe care trebuie să le măsoare (pentru descrierea acestor factori, vezi tabelul 26). În secțiunea dedicată rezultatelor studiului, cele patru scoruri factoriale care măsoară AAP sunt analizate ca input pentru generarea unei tipologii a grupărilor sociale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
măsoară AAP sunt analizate ca input pentru generarea unei tipologii a grupărilor sociale în funcție de opiniile oamenilor cu privire la modul în care se pot rezolva problemele tranziției. Pornindu-se de la cele patru scoruri factoriale, s-au identificat patru tipuri de grupări, în conformitate cu ipotezele formulate în secțiunea precedentă. Măsurile pentru inconsistență pe care le-am adoptat sunt în linie cu modelele de inconsistență ale lui Hope (1975) și Zurcher, Wilson (1979), ca diferențe între perechile de variabile de status. Dimensiunile de status avute în

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
Măsura fundamentală pentru inconsistența pozitivă este dată de pătratul valorilor reziduale mai mari de 0,5. În mod asemănător, inconsistența negativă la nivelul gospodăriei este pătratul valorilor reziduale mai mici de -0,5 (vezi descrierea IS, tabelul 26). Există trei ipoteze metodologice care însoțesc ipotezele de bază prezentate în secțiunea precedentă: 1. Ipoteza IS la nivelul gospodăriei: inconsistența de status la nivelul gospodăriei afectează AAP în măsura în care controlăm dimensiunile verticale ale statusului la nivelul individului și al gospodăriei 1. 2. Valorile reziduale

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
pozitivă este dată de pătratul valorilor reziduale mai mari de 0,5. În mod asemănător, inconsistența negativă la nivelul gospodăriei este pătratul valorilor reziduale mai mici de -0,5 (vezi descrierea IS, tabelul 26). Există trei ipoteze metodologice care însoțesc ipotezele de bază prezentate în secțiunea precedentă: 1. Ipoteza IS la nivelul gospodăriei: inconsistența de status la nivelul gospodăriei afectează AAP în măsura în care controlăm dimensiunile verticale ale statusului la nivelul individului și al gospodăriei 1. 2. Valorile reziduale ca măsuri ale inconsistenței

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
mari de 0,5. În mod asemănător, inconsistența negativă la nivelul gospodăriei este pătratul valorilor reziduale mai mici de -0,5 (vezi descrierea IS, tabelul 26). Există trei ipoteze metodologice care însoțesc ipotezele de bază prezentate în secțiunea precedentă: 1. Ipoteza IS la nivelul gospodăriei: inconsistența de status la nivelul gospodăriei afectează AAP în măsura în care controlăm dimensiunile verticale ale statusului la nivelul individului și al gospodăriei 1. 2. Valorile reziduale ca măsuri ale inconsistenței: poziția socială la o variabilă Y pentru unitatea

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
este consistent din punctul de vedere al variabilelor Y și X dacă valorile reziduale (Yi - Y') sunt suficient de mici. Se calculează inconsistențele pozitive și negative, simple și la pătrat, pentru a releva multiplele fațete ale fenomenului de inconsistență. 3. Ipoteza inconsistențelor multinivel: atitudinile din sfera publică (Habermas, 2000) cad sub influența unui sistem de inconsistențe multinivel legate de statusul personal și familial. Inconsistențele personal-familial se asociază de asemenea cu inconsistențele dintre statusul în comunitate și în regiune. Dacă o persoană

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
orientare democratică și participativă trăiesc în regiuni mai dezvoltate decât persoanele cu orientare autoritară sau rebelă. Participarea comunitară pare să fie favorizată în localitățile cu un nivel mediu și scăzut de dezvoltare din cadrul regiunilor dezvoltate Această constatare vine în sprijinul ipotezei inițiale a relevanței inconsistențelor ecologice pentru atitudinea față de acțiunea publică. Traiul într-o comunitate mai săracă în cadrul unei regiuni dezvoltate poate funcționa ca stimul pentru un nivel mai ridicat de participare locală. Orientarea participativă apare mai probabil în situația ecologică

[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]