1,328 matches
-
intri Într-o poveste care sfidează normele realității, cel mai greu este să depășești primul hop, să accepți Întâia abatere de la regulile firescului; restul vine de la sine. Iar când șocurile se succed cu repeziciune, practic nici nu mai realizezi rostogolirea iremediabilă În vertijul noii realități. Nesfârșită este capacitatea noastră de adaptare, scuză-mi tonul prețios. Și adânc adevăr grăiește Înțelepciunea milenară a poporului român: nu da, Doamne, omului cât poate să ducă! N-are a face că Tu, Doamne, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
feminitatea ei delicată și fragilă, am simțit o anume siguranță și o forță neobișnuită, un magnetism aparte, nu știu cum să spun... Nu mi-am bătut capul, am pus impresia pe seama propensiunii mele erotice native către tipul slav. Bărbații sunt niște păcătoși iremediabili: poate să fluture și-un tramvai, că ei tot la prostii se gândesc, scuză-mi frivolitatea... - Deși am alte gusturi În materie de femei, nici mie nu-mi este foarte clar În ce ape se scaldă această doamnă Anderson. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ravagii. Istoria Portugaliei o reduce la o "necropolă" stăpânită de "trinitatea augustă: satrapul, iezuitul și ovreiul". Totul e abominabil în trecutul patriei. Colonizarea e o serie ignobilă de crime, tiranii și demențe. Liberalismul contemporan e o agonizare fără glorie, decadența iremediabilă a unui popor degenerat. Restaurarea independenței portugheze, la 1640, a fost o greșeală fatală, pentru întreaga peninsulă. De aceea, singura scăpare este uniunea republicană iberică. Și cu toate acestea, socialistul Oliveia Martins acceptă Ministerul da Finanțe sub Regele Don Luiz
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
reîntoarce la catedra sa universitară din Coimbra. Să fie însă numai aceasta? Numai sentimentul că și-ar pierde timpul continuând să ia parte la ședințele Parlamentului portughez? Dacă, în acea zi de 2 septembrie 1921, Salazar a intuit precis caducitatea iremediabilă a regimului democrato-parlamentar - și totul ne face să credem că a intuit-o, atunci a văzut mai departe. A înțeles, bunăoară, că procesul de dezagregare al regimului politic portughez n-a atins încă faza lui finală, de unde ar putea începe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
timpul Insula Hood sau Insula Spaniolă Într-un loc În care a rămîne În viață nu reprezenta o problemă prea dificilă, dedicîndu-și, prin urmare, o mare parte din timp acelei chestiuni care Îl frămînta cu adevărat: negrăita și, pare-se, iremediabila lui urîțenie. De ce nu Îl azvîrliseră Într-o fîntînă Încă de cînd se născuse, dînd astfel Încă din prima zi pierzării suferințele viitoare, asta era o Întrebare la care nu găsise niciodată răspuns, după cum nu avea habar din ce pricină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
scrie la carte - cu condiția ca raportul să fie, de fapt, exact invers... Cînd mă gîndesc ce consens public uriaș va trebui obținut ca peste trei ani să-mi degust în deplină siguranță sarmaua mea privată mă cuprinde o sarmaăanxiety iremediabilă ! Body orthodoxing Țara zace răpusă sub sarmale, ca de obicei. Nu mai e nimeni pe stradă. Și tot ca de obicei, colindătorii își beau banii din colindatul de peste noapte în cîrciuma satului, pe ritm de muzică neo-populară cu iz de
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un Mitică proletar suculent, care se transformă într-un nea Anghelache de un dramatism înduioșător cînd află de la autorități că sperma proletară este doar bonne pour l’Orient - și deci nevandabilă. Rîzi cu poftă, dar te cuprinde și o tristețe iremediabilă în fața condiției derizorii a omului post-socialist, pe care scenariul nu-l ia nici o clipă în derîdere. Caragiale va rămîne pentru totdeauna „contemporanul nostru”, nu știu însă dacă noi ne vom învrednici să fim contemporanii săi... Stai să-ți explic... — Cum
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
păstrăm cu adevărat și tradițiile - și merită să le păstrăm. Căci tradițiile sînt vii doar dacă rămîn libere să se schimbe ! Tradiționalele noastre tradiții Cu cît se apropie mai mult sfîrșitul de an, cu atît angoasa unei pierderi iminente și iremediabile a „tradițiilor” devine mai puternică. Și cu cît sîntem mai aproape de momentul în care vom fi înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mult sfîrșitul de an, cu atît angoasa unei pierderi iminente și iremediabile a „tradițiilor” devine mai puternică. Și cu cît sîntem mai aproape de momentul în care vom fi înghițiți de către Europa, cu atît această pierdere pare mai iminentă și mai iremediabilă. Este firesc astfel ca anul acesta corul bocitoarelor să fi atins apogeul. Valul său a luat pe sus pe mai toată lumea, inclusiv persoane așezate, care nu se lamentaseră pînă acum de acest flagel al rămasului fără tradiții. Pe de altă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din ironie numai răutatea. Înțelepții trăiesc, proștii vegetează. Imbecilii au răspunsuri la toate. Prostului îi este străină ratarea. Pentru că nu are unde să mai cadă. Comunitatea trebuie să-i plătească pe proști ca să nu se gândească. Aroganța este emblema prostiei iremediabile. Rating-ul - acest balaur al mass-media actuale, care alăptează impostura și prostul gust. Ignoranța descoperă foarte repede extazul. Proștii nu au organ pentru îndoieli. Țările sărace își persecută intelectualii. Ori îi tratează cu mefiență. Există și proști cu vocație de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
interior. Poate în cuștile de la zoo am fi fost mai liniștiți. Balanța dintre cultură și tehnică este arbitrată de atitudinea omului față de confort. Ne-am robotizat complet. În jurul nostru nu se mai schimbă decât clima. Aroganța civilizației față de cultură pare iremediabilă. Omul contemporan este derutat de bulversarea reperelor. Capitalismul aduce prosperitate și alienare. Globalizarea poate transforma o țară într-o banală carte de credit. Stresul este boala proastei administrări a timpului și a relațiilor cu semenii. Lumea a devenit un uriaș
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gândească la nimic altceva, decât la el însuși, și a tăiat pădurile, a vândut lemnul, a distrus peisajul, a ucis râul. Care era „civilizatul“ și care, „sălbaticul“? Care dintre cele două culturi ducea pământul și locuitorii lui spre un sfârșit iremediabil? Vor deschide șoseaua aceea și vor extrage cuprul din Masivul Papagalilor, dar, în același timp, vor scoate din păduri lemnul fin. Mai întâi, lemnul de mahon și de balsa; apoi, cedrii; mai târziu, lemnul de capoc și de samán... și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
această vîrstă... chiar și aceia care au absolvit deja liceul, chiar și aceia care au înaintat în experiență, încă păstrează mult sau aproape totul din seninul pur de primăvară al privirii, încrederea, inocența și zburdălnicia, dăruirea acelui anotimp al entuziasmului iremediabil, înălțarea sufletească și noblețea afectivității... Cine se vrea sau se crede sau se simte în această descriere să ridice două degete... adică hai să găsim o altă chestie mai relevantă. Cine se vrea sau se crede așa să continue să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
șmangleala? pot întreba contrariați unii. Răspunsul era clar, nu mergea nici cu furtul, familia sa muncea cinstit. Spoitul lingurilor și ceaunelor aducea un venit bunicel. Într-o zi, Norocel a ascultat o vioară și imediat a fost atins de microb iremediabil. Vreau o vioară, scîncea la taică-su, suportînd cîte un pumn în cap de la fratele său mai mare. Fratele său era vădit înclinat spre "ciordeală" și, profitînd de un scripcar beat criță care dormea pe drum, l-a făcut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mustăcioară mică, cu ochi sfioși și cu sacou ponosit alunecîndu-i de pe umerii ascuțiți, interpretează rolul dictatorului ridicol, jucîndu-se cu un glob pămîntesc pe care În loc de continente sînt niște biete portrete umane. Pe chipul lui Charlie Chaplin se așterne o tristețe iremediabilă. Îmi pare rău, noi am Încercat totul, nu vă reproșăm nimic, vă rog să ne credeți, ne-am gîndit numai la oameni. N-are copii, G. are mamă, Z. are rate la casă, B. are mașina, cei de vîrsta pensionării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frumuseții extreme la tinerele fete: doar fustangiii experimentați, cinici și fără scrupule, se simt la Înălțime; așa se face că, În general, de comoara fecioriei lor au parte creaturile cele mai josnice, acesta fiind pentru ele primul stadiu al unei iremediabile decăderi. În septembrie 1972, Michel intră la liceul din Meaux. Annabelle rămânea la gimnaziu, pentru Încă un an. El se Întorcea de la liceu cu un tren local, iar la Esbly schimba, lua un automotor. În general, ajungea la Crécy cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să mă Îngraș; iar pe măsură ce Îmbătrânesc, devin tot mai angoasat și mai vulnerabil, semnele de respingere și de dispreț mă fac să sufăr tot mai mult. Pe scurt, nu sunt destul de natural, adică destul de animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra, nu voi putea depăși niciodată acest handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor accepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
prelevă măduvă osoasă; Bruno reveni pe la ora șase. Se Înnoptase, o ploaie măruntă și rece cădea peste Sena. Christiane era Întinsă În pat, cu spatele sprijinit pe perne. Surâse văzându-l. Diagnosticul era simplu: necroza vertebrelor coccigiene atinsese un stadiu iremediabil. Ea se aștepta la asta de mai multe luni, i se putea Întâmpla În orice moment; medicamentele Încetiniseră evoluția bolii, dar fără s-o oprească. Acum situația se stabilizase, nu mai risca nici o complicație; Însă picioarele Îi rămâneau definitiv paralizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dotată cu semafor a urbei, pe vremea când nu avea nici măcar prima revizie făcută, iar folia de protecție nu-i dispăruse Încă de pe afișajul CD player-ului, a trăit prima dintre experiențele care aveau să ducă, În final, la schimbarea iremediabilă a lumii. Era o după-amiază Însorită de mai. Fauvé stătea lângă semafor, cu radarul pentru depășirea vitezei pornit, când a zărit cu coada farului cum o decapotabilă Alfa Romeo grena aluneca ușor În stânga-i, fâșâind din pneuri ca Într-o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
apar și evidente note elegiace, simțite chiar și în contiguitatea gesturilor sale largi, maiestuoase, care-i punctează întreaga operă - de exemplu, prin troița cu brațe din lemnul / ieri pentru leagăn, versuri care exprimă, iată, neconsolabila durere a omului în fața scurgerii iremediabile a timpului, sau prin litanii, prin jalea miresei când lunecă giulgiul, prin bronzul de clopot sau cenușa-n tigve pale -, acestea rămân mai mult în planul de suprafață, fără să genereze bulversări viscerale, fiindcă, așa cum arătam mai sus, poetul, indiferent
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
fără un gust amar, probleme ale destinului în sens larg. Nici o încărcătură emoțională nu pare a însoți, în romane, căderea în moarte după boli descrise minuțios, din apropiere. Obsesia morții se va manifesta la scriitoare, spre apusul vieții, prin tristeți iremediabile. După cum aprecia Claudia Millian-Minulescu, autoarea suporta degringolada unui suflet devastat cuprins de anxietate: “Hortensia Pabadag Bengescu e bolnavă. I s-au stricat resorturile gândirii, i s-au ruginit minutarele aducerilor-aminte. E un ceasornic încremenit pe o singură oră: ora morții
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
căzuți și ne vom putea numi legionari. Altfel, nu mai ești tu cel dorit. Dacă viața insului nu-i așezată pe baze puternice credința, nădejdea, dragostea atunci vom avea și o societate debilă, pândită de surprize neplăcute, catastrofale, poate și iremediabile, precum crimele politice, jefuiri de bogății din avutul național, și multe altele. Să nu deznădăjduim, căci deznădăjduirea îți macină puterile, îți roade sufletul și te duce la moarte nemântuit. Vremea ce o trăim acum e gravă. Ea cere luptă și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
trăit și murit, mulți, foarte mulți moși și strămoși, iar el a adunat atâtea de la ei și trebuie să-și învețe urmașii, să nu repete greșelile sale! Dar se poate? Nu este totul rotund ca o picătură? - Sfârșit - Un timp iremediabil Departe de noul val, experiența autorului dă dovadă în acest volum de debut, în mod cu totul reflexiv de cea mai bună școală specifică deja unei mitologii mai mult decât personale. Secvențe ale trecerii, în mod absolut hemografic, prin viață
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
poți spune despre un alt președinte, fost actor ratat de mîna a zecea, care afirma printr-un supraomenesc efort de inteligență că Rambo este filmul secolului iar personajul respectiv, eroul tipic american, cu mușchi de spital și poliomielită facială, sechela iremediabilă a maladiei lui Stallone, decît că are dreptate, și-atunci mă uit În continuare la Clint Eastwooduri și Sniper (1992, r. Luis Llosa, nici o legătură cu războiul sfîrșitului lumii, cu Billy Zane, ucigașul ucenic, și Tom Berenger, ucigașul maestru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
bou, de pildă. În Europa nr. 97, un titlu mare de tot: „Străinii - coloana vertebrală a securității și a PCR-ului”. Dar ce au, domnule, ăștia, cu șira spinării? Apar puzderie de nume ungurești, rusești, iudaice, printre care se distinge iremediabilul nume sionist Boțoacă, oameni ce ne-au făcut mult rău, În timp ce noi stăteam. Dacă Boțoacă era coloana vertebrală, Înseamnă că noi, autohtonii, eram coastele. Între care avea să se implementeze puțin mai tîrziu acel crud obiect, sula, și nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]