1,453 matches
-
a căzut copanul din gură. — Jack Harper - multimilionarul, spune tata, doar ca să se asigure că a Înțeles bine. — Multimilionarul ? spune mama, confuză. Păi atunci... crezi că mai vrea cutia aia de quiche? — Evident că n-o mai vrea ! spune tata iritat. Ce să facă cu o bucată de quiche ? Are bani să-și cumpere câte milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
că trebuie să-mi povestească câte ceva despre femei și bărbați... Lissy o privește bulversată. — Și atunci ți-a spus și că trebuie să-l dai pe tip cu ulei de chili ? — Doar dacă se poartă urât cu tine, spune Jemima iritată. Lissy, care e problema ta ? Crezi că ar trebui să-i lăsăm pe bărbați să ne calce pur și simplu În picioare și să scape ? Ar fi o mare lovitură dată feminismului. Nu zic asta, spune Lissy. Zic doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
către cealaltă. — Opt ? face Lissy iar. Cum ai reușit să ai atât de multe ? — Simplu ca bună-ziua. Dar sunt sigură că și ale tale sunt la fel de bune, spune Jemima regal. Începe tu, te rog. — OK, spune Jemima cu o privire iritată și-și drege glasul. Numărul unu : Vrea să mute toată corporația Panther În Scoția. S-a dus acolo În recunoaștere și n-a vrut să zică nimic, ca să nu Înceapă să circule zvonurile. Numărul doi : e implicat În cine știe ce fraudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să zboare pietricele În toate direcțiile. Ne fixăm unul pe celălalt ca doi dueliști. Respirația mi s-a accelerat vizibil. Evident că vreau să știu. Iar el știe că vreau să știu. Atunci, zi, spun În cele din urmă, ridicând iritată din umeri. Dacă vrei să-mi spui, spune-mi. Jack mă conduce În liniște spre un colț mai retras, departe de mulțime. În timp ce pășesc lângă el, aerul beligerant mi se evaporă Încet. De fapt, mă cuprinde o ușoară Îngrijorare. Aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochi, ridurile care taie colțul ochiului, Traian nu este de acord cu un lifting, și a doua zi, la micul dejun, nedumerit: Ai avut cumva insomnie, draga mea? Am avut impresia că rătăceai prin casă ca o fantomă... Christa apasă iritată pedala acceleratorului. * — De fapt, nu m-am exprimat bine când am spus că fiecare adoptase amintirile celuilalt. Amintirile circulau În sens unic, doar de la Cristian la soția lui. Nu și inveers! Soția povestea istoria glorioasă a familiei Dobrotă - și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spunea ea. Până și existența trecutului e îndoielnică. Noi existăm doar în ochii celorlalți, în clipa în care ei ne privesc. Nu, am spus eu. Noi nu suntem acolo. Ceea ce mi-ai citit tu adineauri există, am continuat, un pic iritat, pentru că voiam să-mi citească mai departe. Domnul Oehler și scriitorul merg împreună pe stradă. în vreme ce domnul Karrer a fost internat la azilul de nebuni Steinhof, ei vorbesc despre Karrer și despre încercarea lui de a-și cumpăra pantaloni. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
m-a întrebat Clarence. —Mult mai frig. — Mai frig decât în Cork? m-a întrebat Don. —Mult mai frig. — Mai frig decât în Cav...? a început John Joe. Mult mai frig decât oriunde în Irlanda, l-am întrerupt eu ușor iritată. —Dumnezeule, într-un cuvânt, cred că e un loc îngrozitor, a zis Mike. De ce te-ai dus acolo? I-am zâmbit cu tristețe și am spus: — Chiar așa! De ce? Și cocaina asta e asemenea cafelei? m-a întrebat Peter. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plictisită. Știi cum e când se încheie o poveste de dragoste. Atunci e foarte bine că a venit și Brigit, a intervenit Josephine cu finețe. Cu ea n-ai trăit o poveste de dragoste, nu? Și Brigit a mâncat căcat. Iritată, m-am pregătit să relatez istoria ambiției și promovării lui Brigit. —Taci din gură, mi-a spus Josephine, reducându-mă la tăcere cu o privire scăpărând de furie. N-am spus niciodată că n-am luat droguri, am schimbat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
heroină de vreo șaptesprezece ani, care fusese într-o școală de corecție pentru molestare fizică gravă - plângându-se: — Nu vreau să fiu în echipa lui Rachel. E așa de agresivă. Chiar sunt agresivă? m-am întrebat, mai curând amuzată decât iritată. Și-atunci mi-am dat seama că se petrecuse un miracol. Cu toate că încă spumegam de mânie împotriva lui Luke și, într-o mai mică măsură, împotriva lui Brigit, nu mai eram furioasă fiindcă eram dependentă de droguri. îi văzusem pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
externată dintr-un centru de tratament, ieșea în lumea infestată cu droguri, ci de ceva mult mai groaznic. —Helen o să te omoare, m-a avertizat ea văzând sticla de loțiune de corp aproape goală. —E în regulă, am răspuns eu iritată. — Și, oricum, cu cine te întâlnești? Din tonul vocii mi-am dat seama cât de îngrijorată era. Ceea ce m-a făcut să sufăr și m-a și enervat. Cu Chris, ăla de la casa de nebuni. îl știi, l-ai cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
zâmbit și-am spus: — Da, e, puțin, nu-i așa? După care m-am detestat. Ar fi trebuit să spun ce-mi doresc. Tocmai ratasem o ocazie de a-mi schimba unul din vechile tipare comportamentale. Și, m-am gândit iritată, m-am săturat să aud răsunându-mi în creier vocea decorporalizată a lui Josephine făcându-mi tot felul de reproșuri. Și așa am continuat să hălăduim, trecând pe lângă un șir de bistrouri intime, cu lumini difuze. Chris le-a respins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înseamnă că a doua zi nu poți s-o iei de la capăt cu dieta. De fapt, ai chiar un motiv în plus. Dac-ar fi așa de simplu, am spus eu cu tristețe. — Chiar e simplu, mi-a replicat Helen iritată. Nu-ți mai tot plânge de milă. —Du-te-n pizda mă-tii, am murmurat eu. —Ba tu să te duci, mi-a răspuns ea cu aceeași monedă. Helen făcea ca totul să pară lipsit de dificultăți. De parcă nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
am bolborosit eu. Ce e în neregulă cu toți băieții ăștia care te tot invită să ieși cu ei? m-a interogat Nola după o oră în care mă lamentasem în fața ei. —Of, nu știu, am ridicat eu din umeri iritată. Ori sunt plicticoși, ori sunt cam tâmpiți, ori au altă fetișoară care le dă târcoale privindu-i cu ochi de văcuță sau au senzația că sunt darul lui Dumnezeu pe pământ, ori... Cu toate că unii dintre ei arată bine, am recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ore de la momentul când am fost la el acasă. Inspectorul îl privi nedumerit: Spuneai că el e primul dispărut. Așa am spus. Atunci, ceva nu se potrivește. Vorbeai de câteva luni, mai devreme. N-ai înțeles tu, spuse Pop, ușor iritat, ori poate nu m-am făcut eu înțeles. Totul se potrivește foarte bine. Uite, îți explic din nou: basarabenii au venit cu șase luni în urmă, Costică a sesizat problema din contabilitate după alte trei și, a venit la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
s-ar fi părut normal să înregistreze mai puțin decât scoteau în realitate din pădure, dar să facă exact pe dos, nu avea nici o noimă. Nu te băga, habar n-ai tu, ce vreau eu să fac! îl respinsese Vlad iritat atunci când își exprimase nedumerirea. Bine, dar e absurd! încercase el să se apere. Exact, acesta-i tot chichirezul. Vom avea o mulțime de bani, aurul pe care îl scoatem ... Pe care îl vom scoate și, asta numai dacă îl vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o zi importantă, în care totul trebuia să decurgă conform planurilor pe care și le făcuse. Deja, văzând ce aducea Boris în camionetă, începea să se îngrijoreze. Ce-i cu indivizii ăștia și de ce i-ai adus aici? întrebă el iritat, imediat ce Boris intră în încăpere. I-am găsit lângă mină, răspunse Godunov, umblau prin pădure. Mai bine spus, coborau spre drumul forestier. Ai aflat ce hram poartă? Nu. N-am apucat să stau de vorbă cu ei. Băieții au cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici ura teribilă ce răbufnea din adâncul întunecat. Și, acum știm? întrebă Boris, rânjind forțat. Bineînțeles! Șeful se așezase la birou. Își sprijinea bărbia în mâini, în timp ce îl privea în ochi pe omul său de încredere. În regulă, rosti Godunov iritat, luminează-mă și pe mine, pentru că eu, deși am fost acolo și m-am luptat pentru viața mea, nu am habar. E blestemul muntelui. Toți cei cu care am stat de vorbă până acum, mi-au povestit despre acest blestem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sus deasupra ușii). De-aproape e o copilă țigănoasă, cu sâni obraznici care dau să-i descoasă bluza, păr semilung vopsit blond, ochi verzi care, de la înălțime, s-au oprit pe mine. Mai vreți și altceva? întreabă pe un ton iritat, dând la vedere niște dinți cu strungăreață mare, când vede că nu mă dau dus. Cum se săltase pe scaun, exact în dreptul feței mele i s-a dezgolit o fâșie de spate bronzat, între bluză și pantalon. Nu, îmi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am auzit că o excursie de câteva zile pe litoralul Bulgariei e mai reușită și mai ieftină decât o alta pe litoralul nostru. Poate că și în Grecia e mai ieftin, nu? Asta s-o crezi tu! a intervenit, oarecum iritat, Sandu. Litoralul nostru este frumos, dacă vrei să știi. La Mamaia avem de toate, chiar și gondolă! Când am fost eu la... Când ai fost tu..., las-o baltă! S-a întors Mihaela spre el, pusă pe harță. Ai fost
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
ocolit locul mi-am continuat plimbarea prin iarba verde spre tăpșan . -Ei! ... unde pleci? Cine ești și mă rog de ce nu mă iei cu tine? a strigat tipa după mine. -Eu sunt cine sunt, dar tu cine ești? am întrebat iritat. -Eu sunt Toxina. -Bine, bine și... cauți pe cineva anume? -Mi-am pierdut locuința după ce a fost tăiat porcul, unde trăiam foarte bine. Tipului în care am ajuns, după ce a înghițit o grămadă de toxine direct de pe grătar împreună cu o apă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ai drumul tău, eu am drumul meu; nu eu, ci tu ai căutat loc în stomacul meu. Dacă ai uitat, întoarce-te de unde ai venit și o să-ți aduci aminte. Am revenit în realitate, lăsând-o pe Toxina să țipe iritată. Telefonul în furcă dansa și pe mine mă chema la un ceai din fructe de pădure. Vântul flutura perdelele lăsând o mărgea ruptă din ploaie să se rostogolească pe covor. CINE SAPĂ GROAPA ALTUIA CADE SIGUR ÎN EA Într-o
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Ceaiul. Toată cantitatea pe care o ai să o supui distilării, ocazie cu care toxinele vor fi eliminate, nu în totalitate, și ceea ce rezultă va fi pusă în slujba omului, dar altfel. -Bine și cu asta ce am rezolvat? întrebă iritat Alcoolul. -Vei fi tu alcool, dar trebuie să mai aștepți acolo în sticlă, nu imediat să te slobozești că te împrăștii în atmosferă. Dacă ai răbdare, o să-ți spun tot ce ai de făcut. Din această distilare va rezulta un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
o frunză verde. Și s-a adresat păianjenului: -Hai afară la aer, hai să respirăm aerul Mamei noastre și să ne bucurăm de viață. Dacă stăm așa, îmbătrânim și murim înainte de vreme. Păianjenul a ascultat furnica, apoi a întrebat puțin iritat: -Cum să merg? Nu vezi că n-am picioare? -Uite așa bine, te urci pe frunză și eu o să te duc afară din adăpost. -M-ai convins, ești o adevărată prietenă, trebuie să recunosc asta. -Cam târziu, dar te iert, cu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
le-a ieșit în față un băiețel îmbrăcat în zdrențe, murdar din cale afară, plin de bube pe față și pe mâini, cerșind: -Dați un ban la băiatu! Fie-vă milă, în numele binelui! -Cum te cheamă, cerșetorule? l-a întrebat iritat primasul. -Mă cheamă cum mă cheamă, dar bunicul meu îmi zice Filozoful ... A răspuns cerșetorul. -Și ... ce faci aici, dacă ... zici că ești Filozoful? a mai întrebat primasul. -Stau la cerșit. Din puținul pe cât îl mai au, oamenii acestei comunități
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
întrebat craiul. -Este de datoria crailor să facă bine pentru cei neajutorați, răspunse crăiasa. -Bine, așa o fi precum spui și se mai îmbună apoi o întrebă: Știi să călărești? -Ai uitat cine sunt? răspunse crăiasa cu regret în glasu-i iritat, văzând că bătrânul crai nu se comportă cu ea după rang. -N-am uitat, doar mi-am făcut datoria de gazdă, zise craiul, după care a început să fluiere de ziceai că mână oile la strungă. Și din tufișurile din spatele colibei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]